ICCJ. Decizia nr. 8125/2007. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 8125/2007
Dosar nr. 493/117/2007
Şedinţa publică din 29 noiembrie 2007
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
La data de 5 februarie 2007 reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat Tribunalului Călăraşi, restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie în Italia pe o perioada de cel mult 3 ani, pentru pârâtul M.(A.)G.
In motivarea cererii reclamanta a susţinut ca paratul a fost returnat din Italia la data de 6 decembrie 2006, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu aceasta tara, ratificat prin Legea nr. 173/1997.
S-a mai arătat ca dreptului la libera circulaţie îi corespunde obligaţia corelativă a respectării legislaţiei Statului Roman şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat. De asemenea s-a mai susţinut că România trebuie sa probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală, şederea şi ieşirea din statele membre ale Uniunii Europene.
In drept, au fost invocate dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 173/1007, art. 5 şi art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 şi art. 2 pct. 3 din Protocolul Adiţional pct. 4 la CEDO.
În dovedirea acţiunii au fost depuse la dosar un talon şi o declaraţie a pârâtului din care rezultă că a părăsit România la data de 29 septembrie 2006, a fost reţinut de autorităţii poliţiei italiene pentru şedere ilegală şi returnat în România.
Prin sentinţa civila nr. 531 din 06 martie 2007 pronunţata de Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, s-a respins acţiunea formulata de reclamanta DIRECŢIA GENERALA DE PAŞAPOARTE împotriva paratului M.(A.)G., cu motivarea că Legile nr. 248/2005 si nr. 173/1997 invocate de reclamanta nu mai sunt aplicabile odată cu intrarea României în Uniunea Europeana, iar în situaţia de fata nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de acestea, respectiv reclamanta nu a dovedit situaţia sau situaţiile prevăzute de art. 8 din Convenţia Europeana a Drepturilor Omului şi art. 2 alin. (3) din Protocolul nr. 4 la aceeaşi Convenţie.
Apelul declarat de reclamanta DIRECŢIA GENERALA DE PAŞAPOARTE a fost respins prin Decizia civilă nr. 386 A din 7 iunie 2007, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă, cu motivarea că, din probatoriile depuse de apelanta nu rezulta împrejurările care ar trebui avute în vedere pentru a lua împotriva paratului măsura restrângerii dreptului la libera circulate, obligaţie care îi incumba potrivit dispoziţiilor art. 1169 C. civ. coroborat cu art. 129 alin. (1) C. proc. civ.
S-a mai reţinut că, în cauză, îşi găsesc aplicabilitatea şi dispoziţiile art. 2 din Protocolul Adiţional nr. 4 la Convenţia Europeana a Drepturilor Omului, care prevede ca oricine se găseşte în mod legal pe teritoriul unui stat are dreptul sa circule în mod liber si sa-si aleagă în mod liber reşedinţa sa; orice persoana este libera sa părăsească orice tara, inclusiv pe a sa; exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restrângeri decât acela care, prevăzute de lege, constituie masuri necesare într-o societate democratica.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta Direcţia Generala de Paşapoarte, prin care a solicitat casarea hotărârilor pronunţate şi pe fond, admiterea cererii de restrângere a dreptului la liberă circulaţie a pârâtului în Italia, pe o perioadă de maxim 3 ani.
Dezvoltând critica de nelegalitate, reclamanta a susţinut ca hotărârea atacata încalcă prevederile art. 38 lit. a) şi art. 39 din Legea nr. 248/2005, prin aceea ca simpla returnare a unei persoane in baza acordului de readmisie constituie temei suficient şi necenzurabil pentru luarea măsurii restrângerii dreptului la libera circulaţie.
S-a susţinut ca prevederile invocate sunt in deplina concordanta cu cele prevăzute în art. 25 din Constituţia României, art. 29 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului şi art. 2 alin. (4) din Protocolul Adiţional la Convenţia Pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale.
Recursul nu este fondat.
Articolul 38 lit. i) din Legea nr. 248/2005 prevede posibilitatea luării măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie in statele membre ale Uniunii Europene, pentru o perioada de cel mult trei ani, in cazul persoanelor readmise in baza unui acord de readmisie, insa, odată cu aderarea României la Uniunea Europeana, legea interna trebuie interpretata prin raportare la dreptul comunitar in materie.
Aceasta prioritate este stabilita in art. 148 alin. (2) şi (4) din Constituţia României, texte potrivit cărora prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementari comunitare au prioritate fata de dispoziţiile contrare din legile interne.
De aceea legea romana trebuie interpretata in raport cu norma comunitara, iar dreptul la libera circulaţie pe teritoriul statelor membre ale Uniunii Europene, este garantat de art. 18 din Tratat, in aplicarea căruia a fost adoptata Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004.
Acest act normativ este cuprins in anexele protocolului de aderare care cuprinde condiţiile de aderare a României la Uniunea Europeana.
Potrivit legislaţiei europene in materie, dreptul la libera circulaţie nu este un drept absolut, insa, conform art. 27 din Directiva 2004/38/CE, restricţionarea libertăţii de circulaţie şi de şedere a cetăţenilor Uniunii şi a membrilor lor de familie se dispune numai pentru motive de ordine publica, siguranţa naţionala sau sănătate publica.
În alin. (2) al art. 27, textul prevede ca măsura trebuie sa respecte principiul proporţionalităţii şi să se întemeieze exclusiv pe conduita persoanei in cauza.
Întrucât, în cauză, nu s-a dovedit ca paratul ar fi încălcat prevederile art. 27 din Directiva 2004/38/CE şi pentru ca simplul fapt al returnării persoanei nu poate constitui temei suficient pentru luarea măsurii restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie, recursul reclamantei va fi respins ca nefondat potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGH
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 386 A din 7 iunie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a III a Civilă pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8129/2007. Civil | ICCJ. Decizia nr. 8121/2007. Civil → |
|---|
