ICCJ. Decizia nr. 8304/2007. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.8304/200.
Dosar nr. 318/85/2006
Şedinţa publică din 10 decembrie 2007
Asupra recursului civil de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin încheierea din Camera de Consiliu din 9 februarie 2007 a Tribunalului Sibiu, pronunţată în dosar nr. 318/85/2006 a fost respinsă cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1398 din 22 noiembrie 2006, pronunţată de Tribunalul Sibiu formulată de Primarul Municipiului Mediaş în contradictoriu cu reclamanţii K.M. şi K.J., pârâtul fiind obligat la plata sumei de 180 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 1398/2006 s-a anulat dispoziţia nr. 818/2006, emisă de Primarul Municipiului Mediaş. Tribunalul a arătat în motivarea hotărârii împrejurarea pentru care primarul nu mai putea reveni asupra dispoziţiei, deoarece emisese dispoziţia nr. 1380/2005.
A mai precizat că, dispozitivul hotărârii este suficient de clar şi lămuritor, deoarece s-a anulat un act emis de Primarul Municipiului Mediaş.
De fapt, s-a reţinut că, prin cererea formulată nu se solicită lămurirea dispozitivului hotărârii, ci, aşa cum în mod clar s-a arătat în motivare, s-a cerut lămurirea actului nr. 1380/2005, emis anterior de primar, precum şi indicarea modului în care trebuie interpretate şi aplicate dispoziţiile din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Deoarece o astfel de solicitare este inadmisibilă pe calea prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., cererea a fost respinsă.
În baza disp. art.274 C. proc. civ., tribunalul 1-a obligat pe Primarul Municipiului Mediaş la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 180 lei, reţinând ca admisibilă cererea privind cheltuielile de judecată, întrucât art. 2813 alin. (2) C. proc. civ. trebuie interpretat în sensul că partea nu va putea fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată, în situaţia în care cererea de îndreptare, completare sau lămurire a hotărârii este admisă. Raţiunea textului stă în aceea că, într-o astfel de situaţie ce a determinat admiterea cererii, culpa nu aparţine părţilor, ci instanţei. Când cererea de îndreptare, completare sau lămurire a dispozitivului se respinge ca neîntemeiată sau inadmisibilă, cheltuielile de judecată sunt datorate conform principiului înscris în art. 274 C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 173/A din 23 mai 2007, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă, a respins apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Mediaş împotriva încheierii din Camera de Consiliu din 9 februarie 2007, pronunţată de Tribunalul Sibiu, în dosar nr. 318/85/2006 şi 1-a obligat să plătească intimaţilor K.M. şi K.J. suma de 660 lei cheltuieli de judecată.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă, că apelantul nu a atacat sentinţa civilă nr. 495/2005 a Tribunalului Sibiu, aceasta intrând în puterea lucrului judecat, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, constituind astfel un titlu executoriu.
În baza acestui titlu a fost emisă dispoziţia nr. 1380/2005 de către Primarul Municipiului Mediaş prin care a oferit măsuri reparatorii în echivalent în sumă de 150704 lei, ofertă acceptată de reclamanţi.
Dispoziţia nr. 818/2006, emisă anterior de primar, care a modificat-o pe prima a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, iar prin cererea de lămurire a dispozitivului şi prin apel s-a reţinut că se tinde la modificarea a două hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Apelantul pârât fiind căzut în pretenţii, în speţă sunt aplicabile disp. art. 2813 C. proc. civ., numai în ipoteza în care cererea petentului ar fi fost admisă.
Împotriva acestei ultime hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Mediaş.
Invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul, în esenţă, a susţinut aceleaşi critici din apel, în sensul că cererea de lămurire a dispozitivului sentinţei civile nr. 1398/2006 trebuia admisă, deoarece prin anularea dispoziţiei nr.818/2006, emisă de Primarul Municipiului Mediaş, rămânând în vigoare dispoziţia nr. 1380/2005, suma de 150704 lei, după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 nu mai poate fi acordată de primar, ci de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor.
Se mai arată că, greşit a reţinut instanţa de apel că pârâtul a urmărit modificarea unor hotărâri judecătoreşti, în condiţiile în care intenţia sa a fost de clarificare a menţiunilor din dispozitiv, pentru a se evita orice dificultate legată de punerea în aplicare a dispoziţiei nr. 1380/2005.
O a doua critică se referă la greşita obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată, obligaţie ce este contrară dispoziţiilor art. 283 C. proc. civ., derogatorii de la dispoziţiile art. 274 C. proc. civ.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin cererea formulată de Primarul Municipiului Mediaş în contradictoriu cu reclamanţii din cauză, s-a solicitat ca instanţa, prin hotărâre judecătorească să lămurească dispozitivul sentinţei civile nr. 1398 din 22 noiembrie 2006, în sensul de a constata că, în urma anulării dispoziţiei 818/2006, rămâne în vigoare dispoziţia nr. 1380/2005, iar suma consemnată în acea dispoziţie va fi plătită efectiv contestatorilor de către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Prin sentinţa civilă nr. 1398/2006 s-a anulat dispoziţia nr. 818/2006, emisă de Primarul Municipiului Mediaş. în motivarea acestei hotărâri, instanţa a precizat motivul pentru care primarul nu mai poate reveni asupra dispoziţiei, întrucât a emis dispoziţia nr. 1380/2005. În acest context, dispozitivul hotărârii este clar şi lămuritor, deoarece s-a anulat un act emis de Primarul Municipiului Mediaş.
În cauză există două hotărâri definitive şi irevocabile care nu pot fi modificate printr-o cerere de lămurire sau completare a dispozitivului, cale pe care nu se pot discuta probleme de fond, avându-se în vedere şi împrejurarea că recurentul nu a atacat hotărârile rămase definitive şi irevocabile.
De reţinut că, în mod just s-a arătat în Decizia recurată că pârâtul nu a atacat sentinţa civilă nr. 495/2005 a Tribunalului Sibiu, aceasta intrând în puterea lucrului judecat, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, constituind astfel un titlu executoriu. în baza acestui titlu a fost emisă dispoziţia nr. 1380/2005 de către Primarul Municipiului Mediaş, prin care a oferit măsuri reparatorii prin echivalent în sumă de 150704 lei, ofertă acceptată. Dispoziţia nr. 818/2006 emisă ulterior de primar şi care a modificat-o pe prima, a fost anulată prin hotărâre judecătorească irevocabilă, astfel că prin cererea iniţială, pârâtul tinde la modificarea celor două hotărâri judecătoreşti irevocabile.
Corect s-a reţinut că o asemenea solicitare nu poate fi rezolvată pe calea prevăzută de art. 2811 C. proc. civ., nici chiar pentru greşelile de fond de judecată, oricât de evidente ar fi acestea, pentru asemenea aspecte existând căile de atac.
În ceea ce priveşte critica referitoare la greşita acordare a cheltuielilor de judecată, în cazul cererilor de lămurire a dispozitivului unei hotărâri, corect a fost soluţionată cererea reclamanţilor de către instanţa de fond, menţinută şi de către instanţa de apel.
Potrivit art. 2813 alin. (2) C. proc. civ., părţile nu pot fi obligate la plata cheltuielilor legate de îndreptarea, lămurirea sau completarea hotărârilor.
in cuprinsul acestui text rezultă clar că este vorba numai de ipoteza admiterii cererii, nefiind cuprinsă ipoteza respingerii cererii de lămurire a dispozitivului. Unde legea nu prevede, nici pe cale de interpretare nu se poate adăuga la lege.
Instanţa de apel corect a reţinut că art. 813 alin. (2) C. proc. civ. trebuie interpretat în sensul că, partea nu va fi obligată la suportarea cheltuielilor de judecată, în situaţia în care cererea de îndreptare, completare sau lămurire a hotărârii este admisă. Raţiunea textului stă în aceea că, într-o astfel de situaţie, care a determinat admiterea cererii, culpa nu aparţine părţilor, ci instanţei. Când cererea de îndreptare, completare sau lămurire a dispozitivului se va respinge, cheltuielile de judecată sunt datorare conform principiului înscris în art. 274 C. proc. civ.
În consecinţă, criticile întemeiate pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ. nu se regăsesc în conţinutul hotărârii recurate.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi privit ca nefondat şi în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Mediaş împotriva deciziei nr. 173/A din 23 mai 2007, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia civilă.
Obligă recuentul pârât să plătească intimaţilor-reclamanţi 100 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 10 decembrie 2007.
| ← ICCJ. Decizia nr. 8312/2007. Civil. Completare/lămurire... | ICCJ. Decizia nr. 8177/2007. Civil → |
|---|
