ICCJ. Decizia nr. 1178/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 2734/2006, Tribunalul Hunedoara a respins contestația formulată și precizată de contestatorul P.A. împotriva dispoziției nr. 92/2004 emisă de directorul intimatei SC T.B.R.C.M. SA Geoagiu Băi, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de D.G.F.P. Hunedoara, Prefectura Hunedoara și Primăria Geoagiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în esență, că prin dispoziția nr. 92 din 23 februarie 2004, intimata SC T.B.R.C.M. Geoagiu Băi a soluționat notificarea nr. 134/N/2001 transmisă de contestatorul P.A., cu motivarea că imobilul situat în Geoagiu, înscris în C.F. nr. 3504/a, nr. top 2398/2/1, 2403/2/1 și 2405/1 nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind intrat în proprietatea sa în baza unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, respectiv a sentinței civile nr. 2069/1996, astfel cum a fost modificată de instanța de apel și cea de recurs (filele 31, 32, 33).
S-a constatat că terenul în litigiu a făcut obiectul dosarului nr. 9295/1996 a Judecătoriei Deva, soluționat definitiv și irevocabil.
Acest teren a fost identificat de expertul judiciar L.V. prin expertiza efectuată în respectivul dosar, care a stabilit că este înscris în C.F. 3504 nr. top 2398-2403 și are drept proprietari tabulari pe G.F. și G.E., care l-au dobândit prin moștenire de la antecesorul lor G.F. senior, în cote de 3 părți și respectiv 1 parți.
Prin sentința civilă nr. 2069/1996, Judecătoria Deva a constatat, cu putere de lucru judecat, că din totalul suprafeței de teren dobândită prin uzucapiune de către antecesorii contestatorului, P.N. și P.L., suprafața de 0,55 ha teren, ce coincide cu cel în litigiu, a fost cedată la stat în anul 1983 și că donația este valabilă, întrucât legiuitorul nu impunea anterior anului 1990 încheierea unor acte de donație de către stat sub formă autentică, sub condiția ad validitatem, iar față de cele odată stabilite pe toate treptele de jurisdicție, instanței nu îi mai este îngăduit să revină.
Față de cele arătate, s-a concluzionat că terenul notificat nu intră în categoria imobilelor preluate abuziv în perioada de referință prevăzută expres de Legea 10/2001, modificată.
S-a reținut că, nici contestatorul nu are calitatea de persoană îndreptățită să beneficieze de reparațiuni în condițiile Legii nr. 10/2001, întrucât nu intră în categoria persoanelor îndreptățite la restituire potrivit art. 3 și art. 4 din Legea 10/2001, adică nu a avut calitatea de proprietar al imobilului la data preluării acestuia sau de moștenitor legal ori testamentar al fostului proprietar.
Prin decizia civilă nr. 141/A din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel Alba Iulia a respins apelul declarat de reclamantul P.A., reținând următoarele:
Prima instanță a reținut că terenul în litigiu a format obiectul dosarului nr. 9295/1994 al Judecătoriei Deva, iar prin sentința civilă nr. 2069/1996 s-a constatat, cu putere de lucru judecat, că din totalul suprafeței de teren dobândită prin uzucapiune de către antecesorii contestatorului, P.N. și P.L., suprafața de 0,55 ha teren coincide cu cel în litigiu; că acesta a fost cedat la stat în anul 1983 și că donația este valabilă.
S-a reținut că, prima instanță a subliniat, în mod corect, că în speță este vorba de puterea lucrului judecat și nu de excepția autorității lucrului judecat, întrucât nicăieri în cuprinsul sentinței nu s-a făcut trimitere la dispozițiile art. 1201 C. civ. sau art. 166 C. proc. civ. pentru a se analiza tripla identitate de părți, obiect și cauză, astfel că această excepție nu poate fi primită.
în același timp, s-a apreciat că, în mod corect s-a reținut de prima instanță că reclamantul nu a dovedit îndeplinirea condițiilor prevăzute de Legea 10/2001, pentru a beneficia de reparațiune, respectiv că imobilul face parte din categoria celor preluate abuziv în perioada de referință, fiind stabilit în mod irevocabil că preluarea acestuia în anul 1983 a fost legală, și că autorul notificării nu intră în categoria persoanelor îndreptățite la restituire, potrivit art. 3 și art. 4 din același act normativ, adică nu a avut calitatea de proprietar al imobilului la data preluării acestuia sau de moștenitor legal sau testamentar al unui astfel de proprietar.
împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul P.A., indicând ca temei legal al criticilor formulate dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
în dezvoltarea criticilor formulate, reclamantul arată că imobilul în litigiu a aparținut tatălui său P.N., care, la rândul său, l-a dobândit de la unchiul său, G.F.
Imobilul a fost înscris în C.F. 3504 Geoagiu nr. top 2405/2, 2398-2403/2/2 și a avut ca proprietari tabulari pe G.F. și G.E..
în registrul agricol, terenul a fost trecut pe numele autorilor reclamantului, P.N. și P.L., iar în anul 1983 a fost preluat de stat de la autorul P.N.
La intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001, terenul era deținut de pârâta SC T.B.R.C.M. sucursala Geoagiu Băi, care, prin dispoziția contestată, nr. 92 din 23 februarie 2004, a respins cererea reclamantului de restituire în natură a terenului.
Se arată că, în mod greșit prin hotărârea primei instanțe s-a respins contestația, cu motivarea că, în speță, există autoritate de lucru judecat; că imobilul a trecut cu titlu în proprietatea statului; că acesta nu intră în perioada de referință prevăzută de Legea 10/2001 și că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită, soluție ce a fost menținută de instanța de apel prin decizia recurată.
Or, între prezentul litigiu și cel soluționat irevocabil în dosarul nr. 9295/1996 al Judecătoriei Deva, nu există identitate de părți, obiect și cauză, și deci, nu se poate reține autoritatea de lucru judecat.
Instanța de fond a reținut autoritatea de lucru judecat raportat la considerentele hotărârii anterioare, procedeu absolut nelegal, deoarece analiza valabilității actului de trecere în proprietatea statului trebuie apreciată prin prisma dispozițiilor Legii nr. 10/2001, și nu prin prisma considerentelor unei hotărâri judecătorești pronunțată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001.
Situația juridică a imobilului s-a schimbat prin apariția Legii nr. 10/2001, și în acest caz, imobilul face obiectul acestui act normativ, potrivit art. 2 lit. c), care se referă la imobilele donate statului prin Decretul nr. 479/1954 privitor la donațiile neîncheiate în formă autentică și pentru care nu este necesar un alt proces pentru anularea contractului de donație, așa cum se impune pentru donațiile încheiate în temeiul art. 813 C. civ.
în lipsa unui contract de donație, precum și în ipoteza în care acesta ar exista, dar nu în forma autentică, imobilul este considerat a fi preluat fără titlu în proprietatea statului, în primul caz fiind aplicabile prevederile art. 2 lit. d), iar, în cel de-al doilea caz, prevederile art. 2 lit. c) teza I-a din Legea 10/2001.
De asemenea, se arată că greșit au reținut instanțele de fond și apel că reclamantul nu are calitatea de persoană îndreptățită la restituire, deoarece la data când terenul a fost preluat de stat, în anul 1983, proprietarul tabular era decedat, iar terenul era trecut în registrul agricol la poziția autorului reclamantului, acesta fiind capul familiei, inserat ca atare în registrul agricol.
Acțiunea fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, instanța trebuia să verifice proprietarul imobilului la data preluării lui de către stat și nu proprietarul tabular, decedat cu mult timp înainte de preluare.
Se mai arată că, instanța, greșit, când analizează calitatea reclamantului de persoană îndreptățită, reține că proprietarul terenului a fost G.F., iar când analizează valabilitatea titlului statului, reține că tatăl reclamantului a făcut o donație legală, cu toate că nu el era proprietarul terenului ci unchiul său G.F..
în ceea ce privește restituirea în natură a terenului, se arată că aceasta este posibilă, întrucât pârâta a construit pe terenul în litigiu cotețe și nicidecum construcții de interes public, cum greșit a reținut instanța de apel, aspect ce rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză.
Examinând decizia civilă recurată în limita criticilor formulate, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată următoarele:
Reclamantul P.A. a notificat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea imobilului situat în Geoagiu Băi, înscris în C.F. 3504 Geoagiu, cu nr. top 2405/2 și 2398-2403/2 teren arabil, în calitate de nepot a lui G.F., imobil ce a fost preluat de stat abuziv și deținut la data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 de pârâta SC T.B.R.C.M. SA Geoagiu Băi, fila 20 dosar fond, potrivit art. 21 alin. (1) din legea republicată.
Prin dispoziția contestată, nr. 92 din 23 februarie 2004, emisă de unitatea deținătoare, i s-a comunicat reclamantului că imobilul în litigiu, teren în suprafață de 5500 mp, nu face obiectul Legii nr. 10/2001, fiind aplicabile prevederile Legii nr. 18/1991.
Terenul în litigiu a fost înscris în C.F. 3504 Geoagiu nr. top 2405/2, 2398-2403/2/2 și a avut ca proprietari tabulari pe G.F. și G.E., fila 13 dosar fond.
Terenul a trecut la stat de la autorul reclamantului P.N., fila 76 dosar fond, prin cedare către Consiliul popular Geoagiu, făcându-se mențiune în acest sens în registrul agricol, în anul 1982, deci imobilul a fost preluat de stat în perioada de referință reglementată de Legea 10/2001, 6 martie1945-22 decembrie 1989, fila 84 dosar fond, de la autorul reclamantului, P.N., care avea deschisă poziție de rol în calitatea sa de cap de familie.
Tribunalul și instanța de apel nu au soluționat pricina în raport de prevederile art. 1201 C. civ. Nu s-a reținut că acțiunea formulată de reclamant este inadmisibilă, față de prevederile art. 163 și urm. C. proc. civ., ci faptul că valabilitatea donației făcută în anul 1983 a fost stabilită cu autoritate de lucru judecat prin sentința civilă nr. 2069/1996 a Judecătoriei Deva.
Existența dreptul recurentului-reclamant a fost analizată în raport de înscrisurile depuse la dosar, inclusiv mențiunile din cartea funciară, însă preluarea bunului cu titlu valabil și faptul că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, potrivit art. 3 și art. 4 din Legea nr. 10/2001, au fost reținute fără ca situația de fapt să fie pe deplin stabilită.
Astfel, prin Legea 10/2001, lege specială de reparație, s-a reglementat regimul juridic al imobilelor preluate de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, iar prin dispozițiile art. 2 din lege s-a stabilit domeniul de aplicare al acestei legi.
Instanța de apel a constatat că imobilul a fost preluat de stat cu titlu valabil, prin donație, deși la dosar nu a fost depus actul de donație.
Stabilirea modului în care a fost încheiat actul de cedare este esențială, deoarece, potrivit art. 2 lit. c) din Legea nr. 10/2001, republicată, numai dacă actul s-a încheiat în forma autentică prevăzută de art. 813 C. civ. restituirea imobilului în natură sau acordarea măsurilor reparatorii în condițiile Legii nr. 10/2001 este condiționată de admiterea acțiunii în anulare sau în constatarea nulității donației, printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă.
Or, actul de donație nefiind depus la dosar , nu se poate stabili dacă preluarea abuzivă este condiționată de anularea actului.
în această situație, greșit instanța de apel a reținut că reclamantul nu este îndreptățit la restituirea imobilului în litigiu, motivat de faptul că autorul său ar fi donat această suprafață de teren, fără să analizeze existența dreptului reclamantului în raport de art. 2 lit. c) din Legea 10/2001, care privește imobilele donate statului, text modificat prin Legea nr. 247/2005.
Pe de altă parte, instanța de apel a reținut că reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire, potrivit art. 3 alin. (1) coroborat cu art. 4 alin. (2) din Legea 10/2001, întrucât nu ar fi făcut dovada calității sale de moștenitor al fostului proprietar, nesocotind actele aflate în dosarul nr. 9295/1994 al Judecătoriei Deva, atașat prezentului dosar, fila 7, respectiv certificatul de moștenitor nr. 857/1984 al notariatului de Stat județean Timiș, din care rezultă că autoarea reclamantului P.L. a fost moștenitoarea legală a defunctei T.E., proprietara tabulară a imobilului înscris în C.F. 3504 Geoagiu, nr. top 3405, 2398-24903, în cotă de 1, așa cum rezultă din considerentele sentinței civile nr. 2069/1996 a Judecătoriei Deva, definitivă și irevocabilă, în calitate de nepoată de soră, căreia i-a revenit cota de 1/6 din masa succesorală rămasă de pe urma acestei defuncte.
Fiind dovedită legătura de rudenie între autoarea recurentului-reclamant și proprietara tabulară T.E., pentru corecta aplicare a art. 4 din Legea nr. 10/2001, instanța de apel trebuie să stabilească dacă au existat legături de rudenie între autorii reclamantului și celălalt proprietar tabular G.F., junior.
Aceste împrejurări se impun a fi stabilite prin administrarea probei cu înscrisuri, față de faptul că chiar prin decizia atacată s-a reținut că terenul a fost cedat statului în anul 1983 de către antecesorii reclamantului, fapt ce rezultă și din sentința civilă nr. 2069/1996 și în raport de susținerea recurentului că proprietarul tabular G.F. a fost unchiul tatălui său.
Pentru stabilirea împrejurărilor arătate și a aspectelor legate de măsurile reparatorii la care este îndreptățit reclamantul, a fost admis recursul declarat de reclamant, a fost casată decizia recurată și s-a trimis cauza spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării se va administra probatoriul necesar stabilirii situației de fapt, în sensul celor menționate și se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părți.
| ← ICCJ. Decizia nr. 138/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1266/2008. Civil → |
|---|
