ICCJ. Decizia nr. 1846/2008. Civil
| Comentarii |
|
Reclamantul I.F., prin cererea formulată la 28 aprilie 2000 și înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă și de contencios administrativ, a solicitat, inițial în contradictoriu cu Municipiul București, prin primar general și, ulterior în contradictoriu cu M.I., SC C.I. SA București, V.G., ș.a., obligarea pârâților să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie imobilul situat în București, format din teren și construcție.
Instanța prin sentința civilă nr. 993 din 21 decembrie 2001 a respins acțiunea reclamantului, reținând lipsa calității procesuale active pentru considerentele ce urmează:
Imobilul din litigiu a fost expropriat pentru cauze de utilitate publică prin sentința civilă nr. 781 din 13 octombrie 1936, fiind proprietatea lui D.P. Din adresa nr. 1654 din 1 septembrie 2000, Primăria Municipiului București a comunicat că imobilul revendicat figurează în proprietatea statului, fiind preluat de la P.D. în aceste condiții, simpla declarație notarială pe proprie răspundere, în sensul ca D.P. este una și aceeași persoană cu P.D., nu constituie o dovadă concludentă a calității procesuale active a reclamantului.
Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, care, prin decizia nr. 246A din 23 mai 2002 a respins ca nefondat apelul declarat de reclamant împotriva sentinței arătate.
La pronunțarea deciziei instanța a avut în vedere situația de fapt și de drept ce urmează a fi expusă:
Imobilul în litigiu a fost preluat de Statul român în temeiul Decretului nr. 92/1950 poziția 239 de la moștenitorii lui P.D. ca hotel M. Pentru justificarea calității procesuale active reclamantul a depus la dosarul cauzei certificatele de moștenitor ale autorilor săi, respectiv P.D. decedat la 7 iunie 1949, P.G. decedat la 15 mai 1969, P.V.M. decedată la 4 august 1976 și I.E. decedată la 3 octombrie 1978 precum și, copia procesului verbal nr. 27705/1940 emis de Comisia Cărților Funciare București, privind imobilul din strada M. nr. 6 și str. P. nr. 5 precum și actul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 23138 din 26 octombrie 1921.
Conform actelor de proprietate, proprietar al imobilului este P.N.D. ce figurează în actul de proprietate și sub numele de D.P. Imobilul din str. M. nr. 6 a fost expropriat de la D.P. astfel, cum rezultă din sentința civilă nr. 781 din 13 octombrie 1936.
Din cuprinsul raportului de expertiză și certificatul nr. 31729 din 17 iulie 1996 a rezultat că imobilul revendicat de reclamant se află în prezent pe strada N.M. nr. 2 și că, până în anul 1948 se afla în str. P.V. nr. 5 și ulterior, la nr.1 pe strada P.V.
Situația juridică a imobilului revendicat, comunicată de primăria Municipiului București, atestă că imobilul a trecut în proprietatea statului de la moștenitorii lui P.D. ca hotel M.
Curtea, analizând înscrisurile atașate la dosarul cauzei, reține că acestea nu sunt concludente și pertinente cauzei, în sensul susținerii punctului de vedere a reclamantului, respectiv identitatea dintre persoana autorului său, D.P. și P.D.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul criticând decizia pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct 9 și 10 C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează:
în actul de proprietate a imobilului apare numele de D.P., nume care apare și în hotărârea judecătorească prin care s-a stabilit exproprierea. împrejurarea că anexa Decretului 92/1950 apare numele P.D. nu poate duce la concluzia că este vorba despre o altă persoană și, din potrivă, că naționalizarea s-a făcut greșit pe numele altei persoane.
Calitatea procesuală activă nu trebuie apreciată în funcție de numele reținut în Decretul nr. 92/1950 și cu atât mai puțin în funcție de adresa unei dintre părți, respectiv Municipiul București.
în susținerea motivelor de recurs în conformitate cu dispozițiile art. 305 C. proc. civ. s-au administrat probe cu înscrisuri.
Pe parcursul etapei procesuale a recursului cauza a fost suspendată în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct 1 C. proc. civ. de la 19 octombrie 2004 până la 13 decembrie 2005, de la 13 iunie 2006 până la 19 septembrie 2006 și de la 21 noiembrie 2006 până la 20 noiembrie 2007.
Recursul este fondat.
Calitatea procesuală activă într-o acțiune în revendicare presupune existența unei identități între persoana reclamantului și cel care ar fi titular ar dreptului afirmat.
Situația de fapt reținută de instanța de apel, ce atestă dreptul de proprietate a autorului reclamantului, P.D., asupra imobilului ce a purtat inițial adresa poștală str. P.V. nr. 5, precum și împrejurarea că același imobil figurează preluat în proprietatea Statului ca hotel M. este corectă.
Prin actul nou depus în recurs, respectiv actul de partaj autentificat de Tribunalul Ilfov, Secția notariat la nr. 55092 din 2 noiembrie 1945, recurentul a făcut dovada că în patrimoniul defunctului P.D., autorul reclamantului, s-a aflat "imobilul din București str. P.V. nr. 5, denumit hotel M., care fiind expropriat de primărie prin decizia nr. 22/1939, Curtea de Apel București, sec VI, nu formează obiectul acestui partaj urmând ca moștenitorii să împartă suma ce se va depune de Primărie drept preț".
Rezultă astfel că există identitate între imobilul revendicat, fostul hotel M. și, imobilul ce a fost proprietatea autorului său, fostul hotel M.
împrejurarea că în evidențele unității administrativ teritoriale imobilul denumit hotel M. a fost preluat de la o persoană numită P.D. este lipsită de relevanță juridică, cât timp s-a făcut dovada că imobilul ce a aparținut autorului reclamantului, hotel M., este același cu imobilul revendicat în prezenta cauză, fostul hotel M.
Cum instanța a cărei hotărâre a fost recurată a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ. a admis recursul și a casat decizia.
Pentru aceleași considerente în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ. a fost admis apelul declarat de reclamant împotriva sentinței nr. 993/2001 pe care o desființează cu trimiterea cauzei spre judecare a aceeași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1655/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1616/2008. Civil → |
|---|
