ICCJ. Decizia nr. 1616/2008. Civil
| Comentarii |
|
Petiționarul G.P., prin cererea înregistrată la 29 septembrie 2006 pe rolul Tribunalului Suceava a solicitat anularea dispoziției nr. 1157/2006 emisă de Primarul municipiului Fălticeni cu motivarea că Legea nr. 247/2005 a dispus repunerea în termenul de restituire în natură a imobilelor preluate abuziv, în condițiile în care intimatul nu a răspuns notificării nr. 458/2001 transmisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
Tribunalul, prin sentința civilă nr. 89 din 18 ianuarie 2007, a respins plângerea formulată, ca nefondată, cu motivarea că termenul limită de depunere a notificărilor a fost 14 februarie 2002 și că Legea nr. 247/2005 nu a prorogat termenul inițial, prorogare ce a operat doar în cadrul Legii nr. 18/1991. Concluzionează instanța că în mod corect s-a reținut tardivitatea notificării conform art. 24 din Legea nr. 10/2005.
Curtea de Apel Suceava, investită cu soluționarea apelului declarat de reclamant împotriva sentinței arătate, prin decizia civilă nr. 158 din 8 mai 2007 a respins calea de atac, ca nefondată, cu o motivare congruentă primei instanțe în sensul că notificarea formulată de reclamant cu nr. 23 din 28 noiembrie 2005 a fost depusă după termenul limită instituit de Legea nr. 10/2001 și că termenul are natura juridică a unui termen de decădere astfel că dispoziția emisă de autoritatea intimată este corect soluționată.
împotriva deciziei a declarat recurs reclamantul criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva disp. art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. pentru considerentele ce urmează.
în temeiul Legii nr. 247/2005 s-a solicitat recalcularea despăgubirilor primite în temeiul Legii 112/1995 și plata diferenței dintre valoarea de circulație a imobilului și suma încasată ori restituirea în natură, deoarece doar un apartament a fost înstrăinat celelalte două fiind deținute de chiriaș.
Conform dispozițiilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005 dacă persoanele îndreptățite au primit despăgubiri potrivit Legii nr. 112/1995 ele au dreptul la diferența dintre valoarea încasată actualizată cu indicele inflației și valoarea corespunzătoare a imobilului.
Cu toate că Legea nr. 247/2005 nu cere depunerea unei notificări s-a apelat la această formulă deoarece prin cererea inițială, prima notificare s-a cerut fie restituirea în natură, fie plata despăgubirilor.
Curtea de Apel cu încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (5) C. proc. civ. nu a răspuns nici unuia din motivele de apel formulate și nici nu s-a motivat temeiul de drept al respingerii acestor cererii.
Ambele instanțe au interpretat greșit Legea nr. 245/2005 omițând să observe că noua lege a modificat art. 11 alin. (1) și art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 dându-le un alt conținut și o altă finalitate decât prevederile inițiale din Legea nr. 10/2001.
Intimatul Municipiul Fălticeni, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului deoarece Legea nr. 247/2005 nu a modificat în nici un fel termenul de depunere a notificărilor stabilit prin art. 22, termen ce a expirat la 12 februarie 2002.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate și a probatorilor administrate în toate etapele procesuale va constata că recursul este fondat pentru considerentele ce succed:
Reclamantul, în motivarea contestației formulate, arată ca a notificat în termen, notificarea nr. 458 din 14 noiembrie 2001, notificare ce nu a fost încă soluționată.
Din conținutul celor două notificări (filele 4-6 din dosarul primei instanțe) rezultă că obiectul notificărilor este identic, respectiv achitarea despăgubirilor ce se cuvin reclamantului prin recalculare după aplicarea prevederilor Legii nr. 112/1995.
Fiind în prezența unei cereri formulată în completarea primei notificări, instanțele au calificat greșit cererea ca fiind o nouă notificare în loc să observe că, în fapt, este o unică notificare, prin cea de a doua cerere reclamantul urmărind doar să i se aplice dispozițiile Legii nr. 10/2001, modificată prin Legea nr. 247/2005.
Este adevărat că Legea nr. 247/2005 nu repune persoana îndreptățită în termenul de formulare a unei noi notificări, însă fiind în prezența unei cereri cu un petit similar, instanța, în temeiul art. 129 C. proc. civ., avea obligația să stabilească corect cadrul procesual al cererii formulate de contestator.
De asemenea prin motivele de apel formulate se invocă incidența în cauză a dispozițiilor Legii nr. 169/1995, modificată prin Legea nr. 247/2005, ceea ce semnifică solicitarea aplicării dispozițiilor legilor fondului funciar.
Instanța omite a se pronunța asupra acestui motiv de apel, pronunțare ce ar dus la calificarea corespunzătoare a cererii formulate.
Cum situația de fapt nu a fost pe deplin stabilită precum și legea aplicabilă cererii formulate de parte, înalta Curte în temeiul art. 315 alin. (5) C. proc. civ., a admis recursul declarat și a casat decizia pronunțată în apel. Drept consecință apelul reclamantului declarat împotriva sentinței nr. 89/2007 a fost admis, iar hotărârea desființată, cu trimiterea cauzei spre rejudecare la același tribunal.
Cu ocazia rejudecării instanța va avea în vedere și celelalte critici formulate de recurent în apel și recurs ca apărării de fond.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1846/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1626/2008. Civil → |
|---|
