ICCJ. Decizia nr. 1610/2008. Civil
| Comentarii |
|
La 14 iulie 2006, reclamanta V.D. a chemat în judecată pe pârâta Primăria Municipiului Focșani, solicitând anularea Dispoziției nr. 1148 din 1 iunie 2006 și obligarea părții adverse la restituirea în natură a terenului de 700 mp, situat în Focșani, și plata actualizată (pentru perioada 10 octombrie 1957-14 iulie 2006) a sumei de 18.087 lei, contravaloarea construcției și gardului preluate de stat.
în motivarea cererii, întemeiate pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susținut că:
- terenul solicitat a fost atribuit în folosință veșnică defunctului S.A., tatăl său, conform H.C.M. nr. 4015/1953, pentru continuarea ridicării construcției începute de o altă persoană (C.S.),
- defunctul ei tată a preluat împrumutul de 14.587 lei acordat de Banca de Investiții și a terminat ridicarea construcției, iar apoi a executat, cu autorizație, un gard împrejmuitor evaluat la 3.300 lei;
Tribunalul Raional Focșani, prin sentința civilă nr. 2888/1961, a dispus trecerea întregului imobil în proprietatea
- ulterior, autorul ei s-a judecat cu statul pentru a obține restituirea sumei de 18.087 lei (contravaloarea împrumutului și gardului) dar pretențiile sale au fost respinse;
- prin dispoziția contestată, pârâta i-a respins nejustificat solicitarea de restituire în natură a terenului intravilan atribuit tatălui său și plata contravalorii actualizate a construcției și gardului.
Tribunalul Vrancea, secția civilă, prin sentința nr. 47 din 18 ianuarie 2007, a admis acțiunea, a anulat dispoziția atacată, a obligat-o pe pârâtă să restituie reclamantei, în compensare, o suprafață intravilană de 1050 mp, amplasată în Tarlaua 142, P(arcela) 7264, a constatat că aceasta din urmă este îndreptățită la 18.047 lei măsuri reparatorii în echivalent pentru casa de locuit și un gard, valoare actualizată corespunzător perioadei 10 octombrie 1957-14 iulie 2006 și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
S-a reținut că:
- la 25 septembrie 1957, fostul Comitet Executiv al Sfatului Popular Raional Focșani a atribuit autorului reclamantei, conform H.C.M. nr. 4015/1953, în folosință veșnică, terenul intravilan revendicat, pentru construirea unei locuințe individuale;
- ulterior (la 20 noiembrie 1957), autorul reclamantei a primit autorizație pentru construirea unui gard împrejmuitor;
- Tribunalul Raionului Focșani, prin sentința civilă nr. 2888 din 3 octombrie 1961, a dispus trecerea imobilului în proprietatea statului ca bun abandonat, conform Decretului nr. 111/1951;
- art. 2 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 10/2001 califică drept abuzive asemenea preluări;
- reclamanta și-a dovedit calitatea de descendentă a defunctului proprietar și este de acord să primească terenul intravilan identificat de expert în compensarea terenului preluat de stat (care nu poate fi restituit în natură), urmând ca pentru construcție și gard să se constate îndreptățirea sa la măsuri reparatorii în echivalent.
Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 204 din 15 mai 2007, a admis apelul declarat de pârâtă și a schimbat parțial sentința, în sensul obligării apelantei la restituirea unei suprafețe intravilane de 700 mp., și nu de 1050 mp, pe același amplasament (T 142, P 7264).
S-a reținut că:
- reclamanta și-a dovedit calitatea de persoană îndreptățită în sensul Legii nr. 10/2001, iar apelanta nu exclude posibilitatea restituirii în natură a unor suprafețe din zona identificată de expert, dar altor persoane îndreptățite, nu și reclamantei;
- existența unei eventuale servituți de trecere este irelevantă, în cauză discutându-se existența dreptului de proprietate recunoscut reclamantei prin Legea nr. 10/2001;
- deoarece suprafața de teren atribuită autorului reclamantei era de numai 700 mp, în mod greșit instanța de fond a dispus restituirea în compensare a 1050 mp. Pârâta și reclamanta au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul respingerii acțiunii și, respectiv, menținerii sentinței.
în motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta pârâtă a susținut că:
- reclamanta nu este persoană îndreptățită la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 deoarece terenul revendicat, de 700 mp, a fost atribuit autorului acesteia cu titlu de folosință veșnică, și nu în proprietate;
- suprafața pe care a fost obligată să o restituie reclamantei în compensarea terenului preluat de stat face parte dintr-un parc, inventariat în domeniul public al Municipiului Focșani, afectat de servituți de trecere și cu privire la care există notificări de restituire în natură ale altor persoane.
La rândul său, recurenta reclamantă și-a întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că instanța de apel nu a ținut seama de împrejurarea că terenul preluat de stat era situat în centrul Municipiului Focșani și, ca atare, avea o valoare mai mare decât terenul restituit în compensare, amplasat în zona a 2-a.
Prima critică formulată de recurenta pârâtă este fondată deoarece:
- potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) și art. 4 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor preluate abuziv de stat, precum și moștenitorii acestora;
- autorul reclamantei nu avea însă calitatea de proprietar al terenului de 700 mp, ci era doar titularul unui drept de folosință veșnică;
- prin urmare, reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii în echivalent [conform art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001] numai pentru imobilele care la data preluării abuzive se aflau în proprietatea autorului său, respectiv construcția și gardul.
în raport de această constatare, analizarea celorlalte critici ale pârâtei recurente devine inutilă, iar critica formulată de recurenta reclamantă nu poate fi primită.
Așa fiind, conform art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., recursul declarat de pârâtă a fost admis, în sensul modificării hotărârii atacate, schimbării parțiale a sentinței, obligării Primăriei Municipiului Focșani la emiterea unei dispoziții motivate cu propuneri de despăgubiri (în condițiile prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005) pentru construcție și gard și înlăturării dispoziției referitoare la restituirea unui teren intravilan în compensarea terenului solicitat de reclamantă.
Totodată, au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, iar recursul declarat de reclamantă a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1626/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1018/2008. Civil → |
|---|
