ICCJ. Decizia nr. 1849/2008. Civil
| Comentarii |
|
Tribunalul Brăila, secția civilă, prin sentința nr. 1135 din 24 noiembrie 2006, a respins, ca nefondată, contestația formulată de B.N. împotriva dispoziției nr. 8740 din 17 mai 2006 emisă de intimatul Primarul municipiului Brăila, prin care s-a dispus respingerea notificării nr. 698/2001 emisă în temeiul Legii nr. 10/2001.
în motivarea hotărârii se arată că imobilul înscris în notificare, teren în suprafață de 562 mp situat în Brăila, este supusă dispozițiilor art. 36 alin. (2) din Legea nr. 18/1991 și dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Apelul declarat de contestator împotriva sentinței a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia nr. 156/A din 24 aprilie 2007 pentru considerentele ce urmează:
Suprafața de teren în litigiu a trecut în proprietatea statului în temeiul dispozițiilor Legii nr. 58/1974 urmare a încheierii contractului de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 iunie 198. Potrivit H.G. nr. 498/2003 privind normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 situația de fapt descrisă se circumscrie dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 18/1991.
împotriva deciziei a declarat recurs B.M., în calitate de succesoare a contestatorului B.N., astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor nr. 486 din 8 septembrie 2006 eliberat de Biroul notarial, SC V. & Asociații, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. pentru motivele ce urmează:
Recursul a fost declarat în termen ca urmare a întreruperii termenului de formulare a recursului datorită decesului autorului recurentei B.N. precum și a faptului că decizia a fost comunicată din eroare la domiciliul anterior al defunctului.
Decizia instanței de apel se întemeiază pe o motivare contradictorie în raport de natura pricinii deoarece instanța, deși reține că nu s-a realizat o examinare a cererii defunctului privind calitatea sa de persoană îndreptățită în sensul prevăzut de dispozițiile Legii nr. 10/2001, aceeași instanță a conchis în mod contradictoriu că în speță nu era incidente normele legii speciale amintite.
Soluția instanței de apel, prin care s-a respins cererea de acordare a despăgubirilor bănești pentru terenul care a formează obiectul litigiului, a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 2 lit. g) din Legea nr. 10/2001, în virtutea cărora imobilele preluate abuziv înglobează orice imobile preluate de stat cu titlu valabil, în sensul dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 213/1998. Terenul litigios fiind preluat în baza unui act valabil, Legea nr. 58/1974, pentru care recurentului nu i-au fost acordate despăgubiri, trebuia ca recurentului să i se aplice aceste norme.
Intimata ar fi trebuit să-și decline competența de soluționare a notificării în favoarea Comisiei locale de aplicare a Legii nr. 18/1991 și nu să solicite înscrisuri vizând fondul dispozițiilor Legii nr. 10/2001.
Intimatul Primarul municipiului Brăila, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea recursului față de prevederile art. 8 din Legea nr. 10/2001 și art. 35 și art. 36 din Legea nr. 18/1991.
înalta Curte, va constata că recursul a fost declarat în termenul prevăzut de art. 301 C. proc. civ. pentru motivele ce urmează:
Conform dispozițiilor art. 266 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea se comunică la domiciliul părților în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a recursului.
Curtea de Apel, prin actul de procedură aflat la fila 27, a comunicat copia hotărârii civile nr. 156/2007 la domiciliul din Brăila, adresă la care reclamantul nu mai locuia, astfel cum rezultă din conținutul încheierii de ședință de la 22 septembrie 2006 a Tribunalului Brăila (fila 18 dosar fond). Potrivit încheierii menționate, domiciliul contestatorului era în Brăila, Bdl. D., județ Brăila, domiciliu unde a solicitat ai fi comunicate toate actele de procedură.
Dat fiind nelegalitatea actului de procedură, termenul de recurs, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 301 C. proc. civ. a fost respectat de succesoarea petiționarului.
Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a probatorilor administrate în toate etapele procesuale în atacul se rețin cele ce succed:
Autorul recurentei, B.N., a fost proprietarul imobilului situat în Brăila, str. P. nr. 57, compus din construcție și teren în suprafață de 562,80 mp.
Prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 275 din 18 iunie 1981 imobilul a fost înstrăinat către B.G. și B.M. dar terenul, față de dispozițiile art. 30 din Legea nr. 58/1974, a trecut în proprietatea statului și atribuit în folosință pe toată durata existenței construcțiilor vânzătorilor, prin decizia nr. 662 din 16 iulie 1981 (fila 17 dosar fond).
Unitatea deținătoare, prin dispoziția nr. 8740 din 17 mai 2006, a respins notificarea având drept obiect acordarea măsurilor reparatorii pentru terenul mai sus arătat, cu motivarea că imobilul nu face obiectul Legii nr. 10/2001, notificatorul nefiind persoană îndreptățită potrivit legii.
Legea nr. 18/1991, invocată de instanță a fi aplicabilă în cauză, se referă la art. 36 la o singură ipoteză și anume aceea că titularului dreptului de proprietate asupra construcției i se reconstituie și dreptul de proprietate asupra terenului atribuit în folosință ca urmare a aplicării dispozițiilor Legii nr. 58/1974. Ipoteza descrisă de legiuitor nu este aplicabilă în cauza de față întrucât autorului reclamantei i-a fost practic expropriat terenul în litigiu fără acordarea vrunei prealabile și juste despăgubiri. Drept urmare, în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, republicată în temeiul art. VII din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției precum și unele măsuri adiacente.
Prin aplicarea greșită a dispozițiilor legale incidente în cauză, instanțele nu au soluționat fondul cauzei, respectiv calitatea de persoană îndreptățită la reparație a recurentei, în calitate de succesoare a tatălui său B.N. și, funcție de această rezolvare, acordarea ori nu a măsurilor reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001.
Pentru considerentele arătate, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ., a admis recursul și a casat decizia instanței de apel. Pentru aceleași considerente, în temeiul dispozițiilor art. 297 alin. (1) C. proc. civ., apelul declarat împotriva hotărârii primei instanțe a fost admis, iar sentința a fost desființată. Drept consecință, cauza a fost trimisă spre rejudecare primei instanțe Tribunalul Brăila.
A mai invocat recurentul împrejurarea că decizia pronunțată în calea devolutivă are o motivare contradictorie. Critica este nefondată întrucât motivarea dată reflectă dezlegarea dată în drept de instanța de apel, în sensul că legea aplicabilă în cauză este Legea nr. 18/1991 și nu Legea nr. 10/2001.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1938/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1655/2008. Civil → |
|---|
