ICCJ. Decizia nr. 4274/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4274
Dosar nr. 11009/3/200.
Şedinţa publică din 26 iunie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucureşti reclamanţii F.A. şi C.A. au chemat în judecată Municipiul Bucureşti prin Primarul General solicitând ca prin hotărâre judecătorească pârâtul să fie obligat să emită dispoziţie/decizie motivată prin care să soluţioneze cererea reclamanţilor de restituire în natură a imobilului situat în Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 177,40 mp şi construcţie.
Judecătoria sectorului 5, prin sentinţa civilă nr. 3402 din 12 mai 2006 a admis acţiunea şi a obligat pârâtul să emită o dispoziţie motivată prin care să răspundă la notificarea nr. 3437 din 13 decembrie 2001 formulată de reclamanţi.
Apelul declarat de pârât împotriva acestei sentinţe a fost respins prin Decizia nr. 1355 din 7 septembrie 2006 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV- a civilă.
Ambele hotărâri pronunţate în cauză au fost casate prin Decizia civilă nr. 304 din 15 februarie 2007 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin care a fost admis recursul declarat de Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi a fost trimisă cauza spre competentă soluţionare pe fond la Tribunalul Bucureşti, reţinându-se că instanţa căreia îi revine competenţa de a soluţiona cererile formulate împotriva refuzului persoanei juridice notificate de a emite decizie sau dispoziţie motivată potrivit Legii nr. 10/2001 este secţia civilă a tribunalului în a cărui rază teritorială îşi are sediul aceasta, astfel cum s-a stabilit şi prin Decizia nr. IX din 20 martie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţiile Unite.
Prin sentinţa civilă nr. 877 din 11 iunie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, s-a admis acţiunea formulată de reclamanţi şi a fost obligat Municipiul Bucureşti, prin Primarul General să emită dispoziţie motivată de soluţionare a notificării nr. 3437/2001.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, în conformitate cu dispoziţiile art. 25 alin. (1) şi art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, indiferent dacă persoanei îndreptăţite i se restituie în natură imobilul sau i se oferă restituirea prin echivalent sau chiar i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată asupra notificării.
Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, a declarat apel împotriva acestei sentinţe, apel în motivarea căruia a susţinut că termenul de 60 de zile care poate avea ca dată de referinţă fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare, este un termen de recomandare, a cărui depăşire poate fi sancţionată cel mult cu obligarea la despăgubiri a unităţii deţinătoare.
Prin Decizia civilă nr. 282 A din 13 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, apelul a fost respins ca nefondat.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut, în esenţă, că în cauză lipseşte răspunsul persoanei juridice notificate, în forma cerută de lege, respectiv decizie sau dispoziţie, iar lipsa acestui răspuns este imputabilă unităţii notificate care nu a respectat dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 22, art. 23 alin. (1) şi art. 24 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General a declarat recurs împotriva deciziei pronunţate în apel, invocând drept temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a susţinut că nu este vorba de un refuz în soluţionarea notificării, aceasta urmând a fi rezolvată în ordinea numerelor de înregistrare, iar pe de altă parte că potrivit art. 23, în înţelesul dat de Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 termenul de 60 de zile pentru îndeplinirea obligaţiei unităţii deţinătoare de a se pronunţa asupra cererii de restituire poate avea două date de referinţă, fie data depunerii notificării, fie data depunerii actelor doveditoare.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 23 alin. (1), actualmente art. 25, din Legea nr. 10/2001, în termen de 60 de zile de la înregistrarea notificării, sau, după caz, de la data depunerii actelor doveditoare potrivit art. 22, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe prin decizie sau dispoziţie motivată, asupra cererii de restituire în natură.
Potrivit art. 24 alin. (1) din acelaşi act normativ, dacă restituirea în natură nu este posibilă, după caz, deţinătorul imobilului este obligat să facă persoanei îndreptăţite o ofertă de restituire prin echivalent.
Faţă de aceste prevederi rezultă fără echivoc că, indiferent de situaţie, respectiv dacă persoanei îndreptăţite i se restituie imobilul în natură i se oferă restituirea prin echivalent sau i se refuză un atare drept, unitatea deţinătoare este obligată să se pronunţe asupra solicitării adresată prin notificare.
Lacuna legiuitorului care nu a reglementat expres situaţia în care persoana juridică deţinătoare nu respectă dispoziţiile legale menţionate este acoperită de instanţă care, la solicitarea celor îndreptăţiţi stabileşte în sarcina entităţii deţinătoare obligaţia emiterii deciziei sau dispoziţiei motivată, întrucât o atare obligaţie decurge din lege şi face parte dintr-o procedură administrativ-jurisdicţională prealabilă, instituită în mod imperativ.
Faţă de considerentele expuse, în corelare cu dispoziţiile legale menţionate sau rezultate din interpretarea prevederilor Legii nr. 10/2001, potrivit caracterului reparatoriu al acestui act normativ, criticile recurentei se privesc ca nefondate, astfel că se va dispune respingerea recursului, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul general împotriva deciziei nr. 282/A din 13 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 iunie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4481/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4156/2008. Civil → |
|---|
