ICCJ. Decizia nr. 5059/2008. Civil
| Comentarii |
|
La data de 29 martie 2007, revizuenta V.R. a solicitat Tribunalului Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimații Municipiul Constanța și Primarul Municipiului Constanța, să dispună revizuirea sentinței civile nr. 1518 din 13 decembrie 2004 pronunțată de Tribunalul Constanța.
A arătat că în urma cererii sale formulată de S.P.I.T.V.B.L. Constanța i-a fost eliberată o copie a matricolei nr. 2 - impozite pe clădiri, ce vizează terenul ce a aparținut soțului său și care a făcut obiectul litigiului.
Acest act, ascuns de partea potrivnică și neprezentat instanțelor, demonstrează că rolul fiscal pentru teren a ființat până în anul 1951, primăria încasând impozitele și nu a apelat la pactul comisoriu din anul 1942 așa cum au reținut instanțele în lipsa înscrisului, terenul trecând în proprietatea statului în perioada de referință a Legii nr. 10/2001printr-un act abuziv după anul 1945.
în drept, s-au invocat dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
în susținerea acțiunii s-a depus cererea adresată organului fiscal și înscrisul la care revizuenta a făcut referire.
Prin sentința civilă nr. 1210 din 19 iunie 2007 Tribunalul Constanța, secția civilă, a respins cererea de revizuire a sentinței nr. 1518 din 13 decembrie 2004 pronunțată de aceiași instanță, ca nefondată, cu motivarea că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Apelul declarat de revizuentă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia nr. 391/C din 10 decembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale.
Instanța de apel a reținut, în esență, că înscrisul prezentat de către apelantă și anume foaia matricolă din care rezultă că soțul a achitat taxele și impozitele la zi nu reprezintă un înscris nou, acesta putea fi prezentat și în timpul soluționării cauzei pe fond printr-o simplă cerere adresată organului în drept.
Pe de altă parte, nu se poate reține că înscrisul s-a aflat la partea potrivnică și nici nu poate fi considerat ca determinant în cauză.
împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs revizuenta V.R.
în dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., revizuenta a susținut în esență următoarele:
- înscrisul prezentat, respectiv matricola nr. 2 "impozit pe clădiri" aferentă terenului în litigiu, este un act nou;
- acțiunea în revendicare formulată de soțul acesteia a fost soluționată nefavorabil din lipsa înscrisului menționat;
- istoricul de rol fiscal a fost o probă dispusă și solicitată de instanțe, astfel că nu are nicio culpă în înfățișarea acestuia, cum greșit au reținut instanțele:
Revizuenta a mai arătat că prin acte normative guvernamentale, începând cu anul 1999-2000, s-a dispus predarea arhivelor fiscale de la finanțe la compartimentele de impozite și taxe, proces care a presupus o lungă perioadă de inventariere și clasificare prelungită și după anul 2005.
în fine, motivarea instanței de apel că "este lipsită de relevanță împrejurarea că impozitul a fost achitat până în anul 1951", este nemotivată și surprinde, fiind o dovadă în plus de admitere a recursului întrucât pactul comisoriu nu a operat în 1942 deoarece s-ar fi sistat rolul fiscal.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 322 pct. 5 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri date de instanța de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu a putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
în înțelesul prevederilor legii, înscrisul doveditor pe baza căruia se poate cere revizuirea unei hotărâri trebuie să fi fost descoperit după darea hotărârii, în sensul că el a existat la data pronunțării hotărârii a cărui revizuire se cere, dar până în acel moment a fost reținut de partea potrivnică sau nu a putut fi înfățișat datorită unei împrejurări mai presus de voința părților.
Pe de altă parte, în sensul art. 322pct. 5 C. proc. civ., înscrisurile ce se prezintă în cererea de revizuire trebuie să fie "înscrisuri doveditoare" care dacă ar fi fost cunoscute de instanță cu ocazia judecării pricinii, să fi putut duce la o altă soluție decât cea adoptată.
înscrisul trebuie să aibă forță probantă în mod singular, fără să fie necesară administrarea altor probe.
Actul invocat de revizuentă, respectiv foaia matricolă a imobilului în litigiu nu poate fi considerat că a fost reținut de partea potrivnică sau că nu l-a putut obține de la autoritatea administrativă urmare a preluării arhivelor de la finanțe la compartimentele de impozite și taxe, atâta vreme cât nu a făcut dovada susținerilor sale.
în ceea ce privește forța probantă a înscrisului invocat, este de remarcat că instanțele și-au întemeiat soluția pe nerespectarea obligațiilor stipulate în pactul comisoriu de către titularul dreptului de proprietate C.V. asupra unui teren strict delimitat în planul de sistematizare al plajei Mamaia, ce a format obiectul actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1133 din 17 martie 1936 și nu pe lipsa foii matricole.
Așa fiind, recursul declarat de revizuenta V.R. a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5056/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5016/2008. Civil → |
|---|
