ICCJ. Decizia nr. 5450/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța la 19 ianuarie 2006, reclamanții A.I., A.S., A.L. și A.S. au solicitat anularea dispoziției nr. 10 din 14 ianuarie 2002 a Primăriei Comunei Agigea, solicitând restituirea în natură a imobilului situat în Agigea, compus din teren în suprafață de 800 mp și construcțiile edificate pe acesta.
în motivarea cererii, întemeiate în drept pe dispozițiile art. II din Legea nr. 247/2005,art. 1 și art. 16 din Legea nr. 10/2001, reclamanții au arătat că prin dispoziția atacată le-a fost, în mod nelegal, respinsă cererea de restituire în natură a imobilului, deși prin modificările aduse Legii nr. 10/2001 de Legea nr. 247/2005, se prevede că pot fi restituite inclusiv sediile primăriilor și consiliilor locale, cum este cazul imobilului în litigiu.
Tribunalul Constanța, secția civilă, prin sentința civilă nr. 856 din 24 aprilie 2007, a admis acțiunea reclamanților, a anulat dispoziția nr. 10 din 14 ianuarie 2002, emisă de Primarul comunei Agigea și l-a obligat pe acesta să emită o nouă dispoziție privind restituirea în natură a imobilului casă și teren de 400 mp, situat în Agigea, județul Constanța.
împotriva sentinței menționate a declarat apel Primarul comunei Agigea, criticând-o ca nelegală întrucât prima instanță nu a observat că, în speță, contestația a fost tardiv formulată, dispoziția contestată fiind comunicată reclamanților la 7 martie 2002, iar contestația fiind înregistrată la 19 ianuarie 2006, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 24 din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel Constanța, secția civilă, minori și familie, litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 389/C din 10 decembrie 2007, a admis apelul declarat de Primarul comunei Agigea și a schimbat în tot sentința apelată, iar pe fond a respins contestația ca tardiv formulată.
A fost obligat Primarul să înainteze Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, dispoziția nr.10/2002.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că dispoziția contestată, prin care s-a respins notificarea nr. 864 din 13 august 2001 privind restituirea în natură a imobilului în litigiu, conform art. 23 din Legea nr. 10/2001, este echivalentă cu oferta de despăgubiri. Pe cale de consecință, s-a considerat că persoana îndreptățită era obligată ca în termen de 60 de zile să răspundă în scris dacă acceptă sau refuză oferta, lipsa răspunsului fiind echivalentă cu neacceptarea ofertei.
Față de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, s-a apreciat că dispoziția emisă la 14 ianuarie 2002, de care persoanele îndreptățite au luat cunoștință la 7 martie 2002 prin mandatarul A.I., a fost tardiv contestată (la 19 ianuarie 2006), după expirarea termenului prevăzut de lege.
împotriva deciziei menționate au declarat recurs în termenul legal reclamanții A.I., A.S., A.L. și A.S., criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenții au susținut prin motivele de recurs, că instanța de apel a nesocotit dispozițiile Legii nr. 247/2005 Titlul I, art. II alin. (1), care le-au permis să formuleze contestația după expirarea termenului de 30 de zile prevăzut de Legea nr. 10/2001,art. 24, imobilul a cărui restituire au solicitat fiind ocupat de o instituție publică, Primăria Agigea, județul Constanța și, ca atare, încadrându-se în pct. 3 din anexa 2, lit. a).
în faza recursului nu s-au administrat probe noi.
Recursul este fondat.
Prin cererea introductivă, reclamanții au înțeles să invoce dispozițiile unei legi civile noi, respectiv ale art. 16 din Legea nr. 10/2001, în forma sa modificată prin art. I din Legea nr. 247/2005.
Aceste dispoziții legale sunt obligatorii și de imediată aplicare, iar, prin conținut diferă esențial de vechile reglementări, cuprinse în textul art. 16, în forma sa nemodificată.
Astfel, prin Legea nr. 247/2005,art. 1 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, a fost modificat, instituind ca regulă generală restituirea în natură, iar anexa 2 lit. a) include la pct. 3 printre imobilele ce se pot restitui în natură și sediile de primării, consilii locale, etc.
Dispozițiile Legii nr. 247/2005, Titlul I, art. II alin. (1) au permis, astfel, persoanelor îndreptățite să formuleze contestații împotriva deciziei de respingere a notificării nevalorificate, chiar dacă a expirat termenul de 30 de zile de la data comunicării.
Prin adoptarea actului normativ menționat a fost modificat și art. 16 alin. (1)-(4) al Legii nr. 10/2001, stabilindu-se că imobilele arătate în anexa 2 se restituie foștilor proprietari cu obligația de a-i menține afectațiunea pe o perioadă de până la 3 ani. Printre imobilele menționate în anexa 2 se menționează și imobilele ocupate de instituții publice, cum este cazul imobilului în litigiu ce constituie sediul Primăriei Agigea.
Raportat la dispozițiile legale menționate, contestația reclamanților nu putea fi respinsă ca tardiv formulată, astfel că în mod corect a fost soluționată în fond de prima instanță.
în consecință, Curtea a admis recursul și, în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ., a modificat decizia atacată în sensul că a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul Comunei Agigea, județul Constanța împotriva sentinței nr. 856 din 24 aprilie 2007 a Tribunalului Constanța, apel în care s-a invocat drept unic motiv tardivitatea contestației reclamanților.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5454/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5263/2008. Civil → |
|---|
