ICCJ. Decizia nr. 5678/2008. Civil
| Comentarii |
|
La data de 23 august 2007, revizuentul B.C. a formulat cerere de revizuire împotriva deciziei civile nr. 58 din 22 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul Olt, în dosarul nr. 5592/104/2006, solicitând anularea acesteia în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., întrucât cuprinde dispoziții potrivnice față de sentința civilă nr. 3094 din 25 octombrie 1999 a Judecătoriei Caracal.
în motivarea cererii, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 3094/1999 a Judecătoriei Caracal, rămasă irevocabilă, a fost respinsă acțiunea în revendicare formulată de P.A.M. împotriva pârâtului B.C., având ca obiect suprafața de 140 mp teren, situată în Caracal, județul Olt, iar prin decizia civilă nr. 58 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Olt, a cărei anulare se solicită, a fost admisă o nouă acțiune în revendicare, între aceleași părți, având același obiect și aceeași cauză juridică.
Cum între cele două hotărâri judecătorești există, în mod evident, contrarietate, s-a solicitat anularea celei din urmă hotărâri, respectiv a deciziei nr. 58 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Olt.
Prin decizia civilă nr. 1205 din 6 noiembrie 2007, Curtea de Apel Craiova, secția civilă, a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul B.C. cu obligarea acestuia la cheltuieli de judecată către intimată, reținând, în esență, următoarele:
Admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este subsecventă îndeplinirii cumulative a mai multor condiții și anume: existența unor hotărâri judecătorești definitive și potrivnice, care, în dispozitivul lor, cuprind măsuri ce nu se pot aduce la îndeplinire, căci se exclud reciproc; existența triplei identități, de părți, obiect și cauză; neinvocarea în cadrul celui de-al doilea proces a excepției autorității de lucru judecată sau neanalizarea acesteia în cazul în care a fost invocată.
S-a apreciat că, în speță, ultimele două condiții nu sunt îndeplinite, întrucât între cele două acțiuni nu există identitate de cauză juridică și că în dosarul nr. 248/2003 al Judecătoriei Caracal, revizuentul din dosarul de față a invocat excepția autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 3094/1999 a Judecătoriei Caracal, ce a fost respinsă de instanță.
împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul B.C., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea criticilor formulate se arată că hotărârea recurată este nemotivată, întrucât nu s-a indicat care este cauza primei acțiuni, soluționată definitiv prin sentința civilă nr. 3094 din 25 octombrie 1999 a Judecătoriei Caracal.
Recurentul susține că, cel puțin în opinia sa, ambele acțiuni au avut același obiect.
S-a mai arătat că, în mod nelegal, curtea de apel a reținut faptul că excepția puterii lucrului judecat, ridicată de recurentul-revizuent în cadrul celui de-al doilea proces, a fost analizată de instanță, deoarece, așa cum rezultă din sentința Judecătoriei Caracal, în considerentele acesteia s-a luat act de ridicarea excepției, însă excepția nu a fost analizată și nu s-a pronunțat asupra ei, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței. Mai mult, nici instanța de apel nu a analizat și nu s-a pronunțat pe această excepție.
Recursul este nefondat.
Decizia recurată este motivată în drept și în fapt, ceea ce permite efectuarea controlului judiciar.
Astfel, curtea de apel a reținut că între cele două litigii nu există identitate de cauză juridică, nefiind astfel îndeplinită cerința triplei identități între cele două acțiuni, de obiect, cauză și părți, condiție esențială pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire.
Susținerea recurentului potrivit căreia curtea de apel era obligată să indice și cauza primei acțiuni este neîntemeiată, deoarece motivarea hotărârii, sub acest aspect, a fost implicită, în sensul că în primul litigiu cauza juridică a acțiunii a fost alta decât în cel de-al doilea litigiu, aceasta fiind explicitată numai în ultima situație.
Cauza unei acțiuni este temeiul juridic al acesteia, fundamentul legal al dreptului pe care una din părți, îl valorifică împotriva celeilalte.
Astfel, în acțiunea în revendicare soluționată prin decizia civilă nr. 58 din 22 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. 5592/104/2006, cauza, temeiul dreptului de proprietate al reclamantei, a constituit-o decizia nr. 1329/2001 a Tribunalului Olt, iar în acțiunea în revendicare având același obiect, soluționată între aceleași părți prin sentința civilă nr. 3094/1999 a Judecătoriei Caracal, irevocabilă, cauza, temeiul dreptului de proprietate al reclamantei, a constituit-o Ordonanța de adjudecare nr. 1073/197/1971 a Judecătoriei Caracal.
în concluzie, cauza celor două acțiuni este diferită, situație în care legal a constatat curtea de apel că nu este îndeplinită în speță cerința triplei identități, de părți, cauză și obiect pentru însăși admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
Critica potrivit căreia, greșit, curtea de apel a apreciat că în cel de-al doilea litigiu a fost invocată și analizată excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 3094 din 25 octombrie 1999 a Judecătoriei Caracal nu este întemeiată.
Astfel, în litigiul soluționat prin sentința civilă nr. 2363 din 12 septembrie 2003 de Judecătoria Caracal, definitivă prin decizia civilă nr. 58 din 22 februarie 2007 a Tribunalului Olt, a cărei revizuire se solicită, revizuentul din prezentul proces a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport de sentința civilă nr. 3094 din 25 octombrie 1999 a Judecătoriei Caracal, filele 21 și 43 dosar nr. 248/2003 al acestei instanțe, iar la termenul din 21 aprilie 2003, după ce această excepție a fost pusă în discuția părților, instanța s-a pronunțat asupra acesteia, în sensul că "respinge excepția ridicată de pârât prin apărătorul său având în vedere art. 1201 C. civ.".
Prin urmare, corect a constatat curtea de apel că în speță nu este îndeplinită nici condiția pentru admisibilitatea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. și anume ca în cel de-al doilea proces să nu fi fost invocată și analizată excepția puterii lucrului judecat în raport de hotărârea ce constituie primul termen al revizuirii.
Așa fiind, instanța, în baza dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a respins recursul declarat de revizuentul B.C.
Constatând culpa procesuală a recurentului-revizuent, instanța, în baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 1672,51 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5480/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5622/2008. Civil → |
|---|
