ICCJ. Decizia nr. 5748/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr.147 din 6 februarie 2007, Tribunalul Bihor a admis în parte acțiunea reclamanților P.V.G.A. și P.I. împotriva pârâtelor SC S. SA Oradea, Asociația S. prin lichidator judiciar SC R. SA Oradea.
A fost admisă cererea de chemare în garanție formulată de pârâte împotriva chematei în garanție A.V.A.S. București.
S-a constat că reclamanții sunt îndreptățiți la măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul înscris în C.F. nr.72984 Oradea, nr.top 4104/4 în suprafață de 174 mp și nr. top 4105/7 în suprafață de 492 mp, aflate în patrimoniul pârâtului.
A fost obligată chemata în garanție A.V.A.S. București, în condițiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 și art.16 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 să predea notificarea formulată de reclamanți Secretariatului Comisiei Centrale însoțită de decizia conținând propunerile de acordare a despăgubirilor cuvenite pentru suprafețele cu cele două numere topografice.
A fost respinsă cererea formulată de reclamanți privind restituirea în natură a terenului cu nr. top 4104/4 și 4105/7.
Pârâtele au fost obligate să plătească reclamanților suma de 124,5 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că, prin notificarea nr.651/2001 adresată Primărie Municipiului Oradea, reclamanții P.V.G.A. și P.I. au solicitat restituirea în natură a imobilului, situat în Oradea, nr. top 4104 și 4105/1, care ulterior au fost dezmembrate, conform situației de C.F.
Prin dispoziția nr. 867 din 20 septembrie 2002 și referatul de fundamentare a dispoziției s-a admis cererea petenților și s-a dispus restituirea în natură a imobilului (casă și teren în suprafață de 405 mp aferent numerelor top 4104/3 în suprafață de 224 mp, nr. top 4104/5 în suprafață de 43 mp, nr.top 4105/1 în suprafață de 42 mp, nr. top 4105/6 în suprafață de 40 mp, nr. top 4105/8 în suprafață de 56 mp), toate înscrise în C.F. 3135 Oradea.
In referatul de fundamentare s-a reținut că potrivit înscrierilor din C.F. 3135 Oradea, imobilul revendicat, așa cum a fost identificat, a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor petenților, fiind trecut în proprietatea Statului Român la 19 februarie 1958, cu titlul de expropriere.
Solicitanții au dovedit calitatea de moștenitori cu certificatul de moștenitor nr. 54 din 27 mai 2002.
Tot în cuprinsul referatului de fundamentare s-a menționat că din întreaga suprafață a imobilului de 1071 mp, în anul 1995 o suprafață de 666 mp a format obiectul dreptului de proprietate în favoarea SC S. SA, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate nr. 21054/1995, intabulat în C.F. în baza încheierii nr. 9170 din 13 mai 1998.
Numerele topografice care nu s-au transmis în favoarea SC S. SA Oradea din C.F. 3135 Oradea și care nu au fost restituite prin dispoziția Primarului Municipiului Oradea au fost nr. top 4104/4 în suprafață de 174 mp și nr. top 4105/7 în suprafață de 491 mp.
Pentru aceste numere topo a fost înființată o nouă coală de C.F., și anume C.F. 72984 Oradea.
Prin adresa comunicată petenților de unitatea deținătoare a imobilului cu nr. top 4104/4 și 4105/7 SC S. SA Oradea a menționat că nu este de acord cu restituirea imobilului, deoarece el este proprietatea firmei, în baza certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor seria M.03 nr. 2054/1995, drept intabulat în C.F. 72984 Oradea, fiind dobândit cu bună-credință.
In ceea ce privește cererea pentru restituirea în natură a suprafeței de 666 mp, cu nr. top 4104/4 și 4105/7 s-a reținut că se impun următoarele precizări:
Conform raportului de expertiză întocmit în cauză de expert L.C., pârâta SC S. SA ocupă din cele două numere topo suprafața de 626 mp, diferența fiind situată în exteriorul societății, respectiv între incintă și domeniul C.F. R-ului.
Potrivit acelorași identificări efectuate de expert, nr. top 4104/4 este liber, nefiind ocupat de clădiri. Cu toate acestea s-a reținut că acest număr topo reprezintă calea de acces în incinta societății.
In privința imobilului cu nr. top 4105/7, instanța a reținut că acesta este ocupat de construcțiile ce aparțin de SC S. SA Oradea, așa cum rezultă din completarea la raportul de expertiză efectuată de expertul L.C. Construcțiile identificate pe schiță (fila 151 dosar), cu C indice 1 și C indice 2 reprezintă două recipiente metalice amplasate pe fundament monolit și sprijinite pe structură metalică, iar construcția C indice 3 este din cărămidă arsă cu acoperiș din beton armat.
In raport de cele prezentate anterior, instanța a apreciat că aceste terenuri nu pot fi considerate ca fiind libere în înțelesul Legii nr. 10/2001, ele fiind necesare pentru desfășurarea activității unității deținătoare.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 pot fi restituite în natură și terenurile pe care ulterior preluării abuzive s-au edificat construcții autorizate, care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției respective stabilită conform standardelor internaționale de evaluare.
Din actele dosarului nu rezultă că aceste construcții nu ar mai fi necesare pentru desfășurarea activității de către unitatea deținătoare.
Instanța a apreciat că sunt incidente dispozițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost publicată, potrivit cărora pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate.
In opinia instanței, în condițiile în care aceste imobile se află în patrimoniul societății privatizate, iar privatizarea nu a fost contestată, prezumându-se că au fost respectate dispozițiile legale, reclamanții sunt îndreptățiți numai la măsuri reparatorii în echivalent, iar mențiunea făcută cu privire la art. 29 alin. (3) cu raportare la dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 se referă numai la măsurile reparatorii prin echivalent.
Despăgubirile nu au fost acordate și pentru diferențele de teren aflate în folosința SC S. SA Oradea cu nr. top 4104/3 de 20 mp; nr.top.4105/1-5 mp și nr. top 4105/6-30 mp, întrucât aceste imobile au făcut obiectul restituirii conform dispoziției nr. 867 din 20 septembrie 2002.
In acest sens, potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii prin echivalent se propun de către instituția publică ce a efectuat privatizarea, cu respectarea dispozițiilor art. 26 alin. (1), astfel că devin admisibile acțiunea principală sub aspectul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent și cererile de chemare în garanție formulate de SC S. SA Oradea și Asociația S.
Potrivit art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, propunerea de măsuri reparatorii prin echivalent se face în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plata despăgubirile aferente imobilelor preluate abuziv, cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2 005.
Conform art. 16 alin. (2) din Capitolul V - Titlul VII din Legea nr. 247/2005, notificarea formulată de reclamanți pentru terenul cu nr. top 4105/7 și nr.top 4104/4 va fi predată pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale însoțită de dispoziția emisă de unitatea investită (în speță, chemata în garanție A.V.A.S. București, deoarece privatizarea a fost efectuată de această entitate), conținând propunerea motivată de acordare a despăgubirilor.
Curtea de Apel Oradea, secția civilă mixtă, prin decizia nr. 403/A din 5 septembrie 2007 a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta A.V.A.S. București împotriva sentinței nr. 147 din 6 februarie 2007 a Tribunalului Bihor.
Aspectele de nelegalitate criticate de apelantă au vizat două probleme, și anume:
Sub un prim aspect, s-a invocat împrejurarea că atragerea în cauză a apelantei s-a produs ca urmare a formulării unei cereri de chemare în garanție, astfel că neavând calitatea de pârâtă nu putea fi obligată direct față de reclamant să execute anumite obligații.
S-a reținut că această afirmație este valabilă, în cazul în care se bazează pe dispozițiile art. 60 și urm. C. civ., dar în prezenta cauză sunt aplicabile prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001, instanța procedând în mod corect, prin obligarea apelantei să facă demersurile pentru acordarea în favoarea reclamanților a măsurilor reparatorii, deoarece A.V.A.S. este instituția publică ce a efectuat privatizarea, norma specială făcând trimitere expresă la acest subiect de drept.
Din modul în care este reglementată întreaga procedură de restituire, se constată că persoanei îndreptățite îi revine numai obligația de a notifica persoana juridică deținătoare a imobilului, încadrându-se în normele legale posibilitatea ca aceasta să sesizeze, direct sau prin procedură contencioasă, A.V.A.S. pentru declanșarea exercitării obligației ce revine instituției publice care a efectuat privatizarea.
Mai mult, în prezenta cauză s-au aflat în situația în care un singur imobil înscris inițial în C.F. 3135 Oradea (casă și teren, situate în Oradea) s-a aflat în posesia mai multor persoane juridice, fiind competentă să se pronunțe asupra modului de rezolvare a notificării atât Primăria Oradea care a făcut-o prin dispoziția nr. 867 din 20 septembrie 2002 ), cât și SC S. SA, societate comercială privatizată.
Faptul că reclamanții au investit prin notificare Primăria Municipiului Oradea face dovada îndeplinirii cerințelor legii, unitatea administrativ teritorială, soluționând cererea vizând porțiunea de imobil ce îi revenea în competență și îndrumă reclamanții să se adreseze societății comerciale pentru restul imobilului ce a intrat în patrimoniul societății respective.
Societatea comercială deținătoare a celor două parcele cu nr. top 4104/4 și 4105/7 Oradea, fiind o societate comercială privatizată, iar imobilul fiind preluat abuziv în proprietatea statului, pârâta a chemat în garanție A.V.A.S. și a solicitat aplicarea dispozițiilor legale referitoare la obligația instituției publice care a efectuat privatizarea în speță.
Chiar dacă reclamanții nu au notificat direct persoana juridică apelantă, acesteia îi revenea obligația de a face toate demersurile necesare pentru a respecta atât dispozițiile legale, cât și dispozițiile hotărârii judecătorești.
In ceea ce privește inadvertența textului de lege invocat cu numerotarea actului normativ, s-a reținut că instanța a indicat exact în considerentele textului norma pe care și-a fundamentat soluția, deoarece Legea nr. 10/2001 a fost de mai multe ori modificată, chiar după intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005, astfel că, apelanta cunoștea exact textul în temeiul căreia i-a fost stabilită obligația cuprinsă în dispozitiv.
împotriva acestei ultime decizii, în termen legal a declarat recurs chemata în garanție A.V.A.S., invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
într-o primă critică susține că, recurenta nu a fost legal investită cu soluționarea notificării și că obligația stabilită prin hotărâre i-a revenit prin declinarea competenței de soluționare a notificării de către celelalte autorități investite cu soluționarea ei.
O a doua critică se referă la aplicarea nelegală a dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Astfel, față de obiectul principal al acțiunii (restituirea în natură) se poate constata că procedura administrativă de restituire în natură a imobilului este cea prevăzută de art. 21 și urm. din Legea nr. 10/2001, republicată, și unitatea deținătoare a imobilului este competentă să soluționeze notificarea.
Se arată că instanța a apreciat eronat probele cauzei, deoarece în sensul legii, valorificarea drepturilor intimatului începe cu obligația respectării procedurii de notificare prevăzută de art. 29 și urm. din lege, cu termenele și în condițiile impuse de aceste prevederi legale, dispunând nelegal în sarcina A.V.A.S. o obligație imposibil de executat.
In al treilea rând, se invocă excepția inadmisibilității de chemare în garanție a A.V.A.S. față de temeiul juridic avut în vedere.
In primul rând, A.V.A.S. apreciază că pentru acordarea despăgubirilor legale în condițiile art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată este necesară parcurgerea procedurii speciale, prevăzute de aceste dispoziții legale, cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. neîntrunind condițiile imperativ stabilite de art. 29 din lege.
în același sens, se precizează că cererea de chemare în garanție a A.V.A.S. este neîntemeiată, deoarece nu pe această cale se pot valorifica drepturile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 10/2001, fiind necesar să se urmeze procedura prevăzută de art. 29 din Legea nr. 10/2001, republicată.
Recursul este nefondat.
Reclamanții P.V.G.A. și P.I. sunt moștenitorii defunctului P.T., conform certificatului de moștenitor anexat la dosar.
Antecesorul lor a deținut dreptul de proprietate asupra imobilului, situat în Oradea, fiind identificat cu parcelele nr. top 4105/1, 4104/3, 4104/5, 4105/6, 4105/8, 4105/7 și 4104/4 înscrise inițial în coala de C.F. nr. 3135 Oradea.
Ulterior, parcelele cu nr. top 4105/7 și 4104/4 au fost transmise în coala de C.F. 72984 Oradea în favoarea SC S. SA Oradea.
In anul 1958, imobilul descris mai sus a fost trecut în patrimoniul Statului Român, potrivit încheierii nr.2867/1958.
Prin apariția Legii nr. 10/2001, reclamanții au solicitat restituirea în natură a imobilului și prin dispoziția nr. 867 din 20 septembrie 2002, emisă de Primarul Municipiului Oradea s-a dispus restituirea în natură numai în parte a imobilului, respectiv a parcelelor cu nr. top 4104/3, 4104/5, 4105/1, 4105/6 și 4105/8, respingându-se cererea privind restituirea în natură pentru numerele topo 4105/7 în suprafață de 492 mp și 4104/4 în suprafață de 174 mp, deoarece aceste numere topo se regăsesc în incinta SC S. SA Oradea, pe ele fiind edificate construcții, nefiind posibilă restituirea în natură.
Din raportul de expertiză efectuat în cauză rezultă că SC S. SA Oradea ocupă mai multe suprafețe de teren solicitate de reclamanți.
Statul Român prin Ministerul Finanțelor și A.V.A.S. au fost introduși în cauză prin cererea de chemare în garanție formulată de SC S. SA Oradea pentru a fi obligată la despăgubiri, în baza obligației vânzătorului de a garanta pe cumpărător contra evicțiunii.
Atât instanța de fond, cât și cea de apel, legal și temeinic au reținut că sunt îndeplinite condițiile art. 29 și art. 26 din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora, pentru imobilele evidențiate în patrimoniul unor societăți comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) și (2), persoanele îndreptățite au dreptul la despăgubiri, în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, corespunzător valorii de piață a imobilelor solicitate.
Corect s-a reținut că în condițiile în care, imobilele se află în patrimoniul societății privatizate, iar privatizarea nu a fost contestată, reclamanții sunt îndreptățiți doar la măsuri reparatorii prin echivalent, referirea din alin. (3) al art. 29 la aplicabilitatea dispozițiile art. 26 alin. (1), făcându-se numai cu privire la modalitatea de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent.
Potrivit disp. art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 se precizează că "măsurile reparatorii prin echivalent se propun de instituția publică care a efectuat privatizarea, cu respectarea disp. art. 26 alin. (1) astfel că s-a admis corect acțiunea principală sub aspectul acordării măsurilor reparatorii prin echivalent și cererile de chemare în garanție formulate în cauză.
Tot prin dispozițiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, propunerea măsurilor reparatorii prin echivalent se face în condițiile legii speciale privind regimul de stabilire și plată a despăgubirilor aferente pentru imobilele preluate abuziv, cuprinse în Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Conform art. 16 alin. (2) din Capitolul V Titlul VII cuprins în Legea nr. 247/2005, corect a stabilit de instanță ca notificarea formulată de reclamanții-intimați pentru terenul nr.top 4105/7 și nr. top 4104/4 să fie predată pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale însoțită de dispoziția emisă de unitatea investită, în speță, chemata în garanție A.V.A.S., deoarece privatizarea a fost realizată de către aceasta.
Recurenta susține că instanțele au aplicat greșit dispozițiile legale procedurale, deoarece A.V.A.S. în cauză are calitate de chemată în garanție și nu de pârâtă.
Trebuie reținut că chemarea în garanție a acesteia s-a întemeiat pe dispozițiile art. 1337 și art. 1341 C. civ. raportat la art. 60-63 C. proc. civ., fiind aplicabile și prevederile speciale ale Legii nr. 10/2001.
In virtutea celor reținute de instanțe, imobilul a fost preluat cu titlu valabil și evidențiat în patrimoniul unei societăți comerciale, privatizată cu respectarea dispozițiilor legale, aspect pe care legiuitorul l-a avut în vedere la edictarea art. 27 din Legea nr. 10/2001.
Imobilul în discuție nu poate fi restituit în natură, întrucât terenul revendicat nu este liber în sensul Legii nr. 10/2001, acesta fiind ocupat de construcții, teren necesar pentru desfășurarea activității unității deținătoare, fiind cale de acces în incinta societății.
In ceea ce privește cel de-al treilea motiv de recurs, susținut de recurentă, care este de fapt o excepție, urmează să fie respins, deoarece în calea de atac nu poate fi schimbată calitatea părților.
Pentru considerentele expuse, hotărârea apelată fiind legală și temeinică, recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5946/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5949/2008. Civil → |
|---|
