ICCJ. Decizia nr. 6485/2008. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6485/200.
Dosar nr. 5919/109/200.
Şedinţa publică din 31 octombrie 2008
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş, secţia civilă, reclamantul T.I. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 2279 din 5 iulie 2006 emisă de pârâtul Primarul municipiului Piteşti, prin care i s-au respins notificările nr. 1076/11019 din 31 iulie 2001 şi nr. 1981/42110 din 13 noiembrie 2001 privind restituirea în natură sau, în subsidiar, acordarea de despăgubiri băneşti pentru terenul în suprafaţă de circa 300 mp situat în Piteşti, expropriat prin Decretul nr. 31/1988 de la autorul său, U.M., cu motivarea că nu a făcut dovada preluării imobilului de către stat din proprietatea acestuia şi nici a calităţii de moştenitor.
Prin sentinţa civilă nr. 332 din 10 decembrie 2007, Tribunalul Argeş, secţia civilă, a admis în parte contestaţia, a dispus anularea dispoziţiei nr. 2279 din 5 iulie 2006 emisă de Primarul municipiului Piteşti şi restituirea în natură către reclamant a suprafeţei de 139 mp din terenul situat în Piteşti.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că reclamantul a făcut dovada că are calitatea de persoană îndreptăţită, din actul de partaj voluntar şi certificatul de căsătorie rezultând că este nepot de frate al defunctei U.P., soţia defunctului U.M., de pe numele căruia a fost expropriat terenul solicitat în prezenta cauză.
Din concluziile raportului de expertiză rezultă că suprafaţa totală a terenului expropriat este de 538 mp, din care însă reclamantului i s-a reconstituit, în temeiul Legii nr. 18/1991, dreptul de proprietate pentru suprafaţa de 214 mp şi, respectiv 185 mp, rămânând o diferenţă de 139 mp, neafectată de detalii de sistematizare, care poate fi restituită în natură.
Prin Decizia nr. 62/A din 6 martie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, a admis apelul declarat de pârât, a schimbat în tot sentinţa tribunalului şi a respins acţiunea reclamantului. Prin aceeaşi decizie, curtea de apel a respins apelul reclamantului.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de apel a reţinut că terenul solicitat a fost expropriat de la U.M., preluarea făcându-se de la chiriaşul G.P., iar reclamantul nu are calitatea de moştenitor a lui U.M., proprietarul terenului. Ca atare, excepţia formulată de pârât privind lipsa calităţii procesuale active a reclamantului este întemeiată, cu consecinţa admiterii apelului pârâtului şi, pentru acelaşi considerent, respingerea apelului reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică Decizia curţii de apel arătând că în mod greşit s-a pronunţat pe excepţia lipsei calităţii procesuale active, fără a mai analiza motivele invocate prin apelurile declarate.
Cu privire la admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active, arată că el este moştenitorul lui U.M., iar instanţa de apel a făcut confuzie între terenul ce a aparţinut autorului său, U.M. şi terenul ce a aparţinut mătuşii sale, U.P.
Solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de apel întrucât aceasta s-a pronunţat doar pe excepţia lipsei calităţii procesuale active, fără a intra în cercetarea fondului.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
In mod corect instanţa de apel a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului întrucât:
Proprietatea asupra terenului în litigiu, a fost dobândită de U.M. prin moştenire de la soţia sa, U.P.
În anul 1988, terenul în suprafaţă de 597 mp a fost expropriat de la U.M., preluarea făcându-se de la chiriaşul său, G.P.
După decesul lui U.M., la data de 27 martie 1990, s-a deschis succesiunea de pe urma acestuia, moştenitoare fiind sora sa, U.Ş., căsătorită cu M.V.
M.Ş., fostă U., a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în temeiul Legii nr. 18/1991, aşa cum rezultă din procesul verbal de punere în posesie din 31 mai 1999 (fila 12, dosar fond).
In aceste condiţii, este evident că, în raport de dispoziţiile art. 13 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, M. (fostă U.) Ş. a înţeles să accepte succesiunea de pe urma fratelui său, U.M., bunurile astfel dobândite fiind transmise fiicei sale, M.A.
Ca atare, reclamantul nu are calitatea de moştenitor a lui U.M., proprietar al terenului la data exproprierii.
In interpretarea dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 este de reţinut că scopul şi raţiunea acesteia nu pot fi decât acelea de a se acorda măsuri reparatorii foştilor proprietari ale căror imobile au fost preluate abuziv în perioada de referinţă.
In acest sens, în art. 3 din lege, legiuitorul defineşte persoanele îndreptăţite, enumerate limitativ, la lit. a) prevăzându-se că sunt îndreptăţite persoanele fizice, proprietare la data preluării în mod abuziv a imobilului. Singura excepţie este prevăzută în art. 4 alin. (2) din lege, unde se prevede că de prevederile legii beneficiază şi moştenitorii persoanei fizice îndreptăţite.
Reclamantul, neavând calitatea de moştenitor al proprietarului terenului de la data preluării, nu are calitate procesuală activă, nefiind persoană îndreptăţită.
Critica vizând faptul că instanţa de apel s-a pronunţat pe excepţia lipsei calităţii procesuale active fără a intra în fondul pricinii nu poate fi primită în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ. potrivit cărora, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
Faţă de aceste dispoziţii legale, în mod corect curtea de apel, constatând întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului, a soluţionat apelurile fără a mai cerceta celelalte critici.
Pentru considerentele arătate, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul T.I. împotriva deciziei nr. 62/A din 6 martie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 octombrie 2008.
← ICCJ. Decizia nr. 6680/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6492/2008. Civil → |
---|