ICCJ. Decizia nr. 6680/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6680/200.
Dosar nr. 5781/42/200.
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2008
Deliberând asupra recursurilor de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 566 din 7 iunie 2006, Tribunalul Buzău a admis acţiunea având ca obiect expropriere, formulată de SC H. SA, sucursala H. Buzău, în contradictoriu cu pârâţii P.I.I.I., B.G., D.L., P.G., D.I., M.I. şi O.C.
Au fost respinse cererile reconvenţionale formulate de reclamanţii B.G., P.C.G., P.C.I. şi D.I.
S-a dispus exproprierea suprafeţei de 4200 mp teren situată în punctul „între Râuri", sat Lunca Priporului, în intravilanul oraşului Nehoiu, proprietatea pârâţilor : P.I.I. suprafaţa de 1000 mp; B.N.G. şi D.L. suprafaţa de 1240 mp, în indiviziune; D.I., M.I. şi O.C. suprafaţa de 360 mp în indiviziune şi P.G. suprafaţa de 1600 mp.
Expropriatorul statul român, prin SC H. SA, sucursala H. Buzău, a fost obligat la plata de despăgubiri, astfel: pârâtului P.I.I.I.13.560 Euro; pârâţilor B.G. şi D.L., în indiviziune, 16.814,40 Euro; pârâţilor D.I., M.I. şi O.C., în indiviziune, 488,16 Euro şi pârâtului P.G. 21.696 Euro, sume ce se vor plăti la cursul BNR din ziua plăţii.
S-a stabilit termen de achitare a despăgubirilor 30 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii şi s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că suprafeţele de teren care fac obiectul pricinii sunt situate în jurul C.H. Nehoiaşu, fiind ocupate pentru amenajarea hidroenergetică încă din anul 1983.
Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, 21 proprietari de terenuri afectate de acest obiectiv au fost de acord să vândă terenurile societăţii reclamante, însă pârâţii nu au fost de acord cu preţul oferit de reclamantă.
A reţinut prima instanţă, că din rapoartele de expertiză, întocmite conform art. 25 din Legea nr. 33/1994, rezultă că cei trei experţi au stabilit preţuri diferite, între 2-3 Euro/mp şi 13,56 Euro/mp. Deşi au utilizat aceeaşi metodă de calcul, experţii au ajuns la valori diferite, pentru că au plecat de la preţuri diferite şi au aplicat coeficienţi diferiţi.
Prima instanţă a mai reţinut ,că preţul de circulaţie propus de expertul desemnat de instanţă de 13,56 Euro/mp corespunde preţului zonei şi tendinţei crescătoare a acestuia şi asigură o reală despăgubire a persoanelor deposedate de terenurile proprietatea lor, fiind lipsită de relevanţă susţinerea reclamantei că alţi proprietari au acceptat preţul oferit de aceasta.
În privinţa cererii reconvenţionale, s-a reţinut că, deşi au fost acordate mai multe termene de judecată, pârâţii-reclamanţi nu au făcut dovada pretenţiilor.
Curtea de Apel Ploieşti, prin Decizia civilă nr. 5 din 16 ianuarie 2008, a respins apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe.
Au fost admise apelurile declarate de pârâţii P.I.I., D.I. şi M.I. şi a fost schimbată în parte sentinţa primei instanţe, în sensul că a fost obligată reclamanta la plata despăgubirilor către pârâţi, conform variantei I din raportul de expertiză întocmit de experţii S.M. şi P.H., efectuat în apel, după cum urmează: P.I.I.I.73.330 lei valoarea terenului şi 510 lei despăgubiri; B.G. şi D.L. 90.929 lei valoarea terenului şi 632 lei despăgubiri; D.I., M.I. şi O.C. 26.399 lei valoarea terenului şi 184 lei despăgubiri şi P.C.G. 117.328 lei valoarea terenului şi 816 lei despăgubiri.
Instanţa de apel a reţinut că pârâţii fiind de acord cu exproprierea, singurele puncte de divergenţă sunt cele privind cuantumul despăgubirilor şi a lipsei de folosinţă.
Potrivit concluziilor raportului de expertiză (refacere) efectuat în apel, valoarea unui metru pătrat de teren expropriat este de 73,33 lei, echivalentul sumei de 21,56 Euro, fiind calculate şi despăgubirile aduse proprietarilor prin expropriere.
Aceste sume sunt mai mari decât cele acordate de prima instanţă, iar din conţinutul lucrărilor efectuate la tribunal rezultă că expertizele nu au fost efectuate de o comisie de experţi, aşa cum prevede în mod expres art. 25 din Legea nr. 33/1994 şi nici în funcţie de criteriile legale cuprinse în art. 26 alin. (1) din acelaşi act normativ.
De aceea, nu pot fi avute în vedere „lucrările de expertiză efectuate la tribunal".
În privinţa apelurilor declarate de P.I.I.I. şi D.A. pentru lipsa de folosinţă, motivat de faptul că au fost încheiate contracte de închiriere, instanţa de apel a constatat că, potrivit contractelor depuse la dosar, locaţiunea priveşte alte terenuri, iar în privinţa apelantului M.I., s-a reţinut că cererea privind lipsa de folosinţă a fost formulată pentru prima dată în apel, cu încălcarea dispoziţiilor art. 294 alin. (1) C. proc. civ., text sub incidenţa căruia sunt şi solicitările apelantului-pârât P.I.I.I.„care au ca obiect 12% anual din 1983 şi până la data pronunţării hotărârii, scutire de plata curentului electric pe aceeaşi perioadă, daune morale", precum şi solicitările pârâţilor „C.C. şi D.L.".
Instanţa de apel a reţinut că, deşi ceilalţi pârâţi persoane fizice nu au atacat hotărârea cu apel, există un caz de coparticipare pasivă sub aspectul modului de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect despăgubiri ca urmare a exproprierii.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanta H. SA prin SH Buzău şi pârâţii B.N.G., D.L., P.G. şi P.C.I. I.
Reclamanta, invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că, deşi la instanţa de apel s-a admis efectuarea unei expertize motivat de faptul că în lucrările efectuate la prima instanţă nu s-a avut în vedere preţul de circulaţie, eventual o medie a acestuia cu preţul din metoda comparaţiei bonitare, comisia de experţi, în lucrarea depusă la dosar la data de 12 decembrie 2007, nu a ţinut seama de preţul de circulaţie al terenului, aplicând numai metoda comparaţiei prin bonitare, încălcând astfel art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
A susţinut recurenta că, deşi s-au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză, instanţa de apel nu a cerut experţilor să răspundă la obiecţiuni şi a luat în considerare varianta I din expertiză care „omite cu desăvârşire" preţul de circulaţie al terenurilor, de care luase cunoştinţă când s-au deplasat în teren şi despre care se puteau informa cu minime diligente la birourile notariale din zonă şi la Primăria Nehoiu.
În varianta I, terenurile au fost supraevaluate şi nu s-a avut în vedere preţul de circulaţie al terenurilor similare, conform art. 26 alin. (2) din legea specială.
Pârâţii B.N.G., D.L. şi P.G., fără să invoce vreun motiv de recurs, au arătat, în esenţă, că la curtea de apel au formulat obiecţiuni la raportul de expertiză şi au depus la dosar acte cu care au demonstrat care este valoarea terenului.
Au susţinut recurenţii că, în privinţa cererii reconvenţionale, în mod greşit s-a reţinut că au existat contracte de închiriere, deşi nu au existat asemenea acte, şi, făcând referiri la modul în care s-a întocmit expertiza, şi-au exprimat nemulţumirea cu privire la modul de calcul al despăgubirilor, arătând că valoarea de vânzare-cumpărare a terenului propus pentru expropriere este de 50 Euro/mp, că valoarea despăgubirilor pentru imposibilitatea de utilizare a terenului este de 1 Euro/mp/an şi că au dreptul la cheltuieli de judecată efectuate în tot cursul procesului.
Pârâtul P.C.I.I.I., invocând art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a arătat că a fost proprietar individual până în anul 1989, fiind deposedat samavolnic în luna aprilie 1983, că în cazul de faţă nu s-a respectat legea cererii şi a ofertei, însă, faţă de scopul pentru care s-a urmărit obţinerea terenului, stabilirea preţului pe mp trebuia raportată la obiective similare (cazul firmei Nokia).
Pentru că pe valea Buzăului nu s-a găsit teren similar pentru construirea unei hidrocentrale identice, preţul real ar trebui să fie mult mai mare decât cel solicitat, de 75 Euro/mp.
Recurentul-pârât a mai arătat, că despăgubirea de 510 lei este mică faţă de consecinţele deposedării samavolnice şi că fără terenurile care fac obiectul pricinii nu se putea construi H. Nehoiu şi a precizat care este cuantumul pretenţiilor sale.
Pentru considerentele la care ne vom referi în continuare, va fi admis recursul declarat de reclamantă, se va respinge recursul declarat de pârâţii B.N.G., D.L. şi P.G. şi se va constata nul recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I..
În privinţa recursului declarat de reclamantă, se constată că susţinerile acesteia, care fac posibilă încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sunt întemeiate, deoarece instanţa de apel, nesocotind dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, a stabilit dreptul la despăgubiri al pârâţilor, în raport de varianta I din expertiza întocmită la această instanţă.
În privinţa imobilelor expropriate, despăgubirea se stabileşte în condiţiile art. 25 şi art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Articolul 26 din lege prevede, în alin. (1), că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar în alin. (2) este stabilit modul în care se face calculul cuantumului despăgubirilor.
În privinţa cuantumului despăgubirilor, textul dispune „La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa, vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia".
Or, din varianta I a expertizei, întocmită de experţii S.M. şi P.H., însuşită de instanţa de apel, nu rezultă că experţii au ţinut seama de preţul cu care se vând în mod obişnuit terenuri de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială.
Cei doi experţi nu au arătat care sunt preţurile cu care se vând terenurile în localitatea Nehoiu, iar, în lipsa unor înscrisuri care să ateste preţul de vânzare al terenurilor, nici instanţa nu a ţinut seama de acest preţ, aşa cum prevede art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
Obiecţiunile la raportul de expertiză formulate de reclamantă, care priveau, în principal, preţul de circulaţie al terenurilor, în sensul textului citat, au fost respinse de instanţă, deşi pentru corecta aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, trebuia să se administreze proba cu înscrisuri pentru a se stabili preţul de circulaţie al terenurilor şi să se ceară experţilor să completeze lucrarea, calculând cuantumul despăgubirilor ţinând seama de acest preţ.
În varianta II, expertul C.S. se referă la „preţul de vânzare în mod obişnuit pentru imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială", arătând că ar fi. mai mic decât cel rezultat din utilizarea metodei comparaţiei prin bonitare, însă nu este precizat preţul de vânzare, iar la dosar nu s-au depus înscrisuri din care să rezulte care era acest preţ la data întocmirii raportului de expertiză, aşa cum prevede art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994.
În privinţa recursului declarat de pârâţii B.N.G., D.L. şi P.G., la termenul din 23 octombrie 2008, s-a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii, iar, în privinţa recursului declarat de pârâtul P.C.I.I.I., s-a invocat excepţia nulităţii.
Prin neapelarea sentinţei primei instanţe, pârâţii B.N.G., D.L. şi P.G. au achiesat la soluţia pronunţată de tribunal.
De aceea, recurenţii-pârâţi B.N.G., D.L. şi P.G., care nu au declarat apel, puteau declara recurs împotriva deciziei pronunţate în apel numai în ipoteza în care, prin admiterea apelului declarat de reclamantă, li s-ar fi acordat despăgubiri în cuantumuri mai mici decât cele acordate de prima instanţă.
Or, în prezenta cauză, prin Decizia atacată, apelul declarat de reclamantă a fost respins, iar instanţa de apel, admiţând apelurile declarate de 3 pârâţi, au majorat cuantumul despăgubirilor datorate de reclamantă şi pentru recurenţii-pârâţi care nu declaraseră apel.
Pentru că aceşti recurenţi nu pot critica, pe calea recursului, Decizia instanţei de apel prin care li s-au acordat cu titlu de despăgubiri valori mai mari decât cele la care au achiesat prin nedeclararea apelului, recursul va fi respins, fără să se analizeze criticile formulate prin declaraţia de recurs.
Recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I. este nul.
Conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau , după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.
Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăşi cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, care, conform art. 301 C. proc. civ., este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, iar motivele de recurs sunt arătate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Articolul 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică.
A motiva recursul, înseamnă, pe de o parte, arătarea motivului de recurs prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici privind modul de judecată al instanţei, raportat la motivul de recurs invocat.
Prin urmare, nu orice nemulţumire a părţii poate constitui motiv de recurs, iar în prezenta cauză recurentul-pârât P.C.I.I.I. nu s-a conformat exigenţelor cerute de art. 302 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Acesta, în declaraţia de recurs, a invocat art. 304 pct. 9 C. proc. civ., cu referire la art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, însă nu a formulat critici care să facă posibilă încadrarea în motivul de recurs invocat.
Fără să facă susţineri privind nelegalitatea hotărârii atacate şi să arate că vreo dispoziţie legală a fost încălcată sau aplicată greşit de instanţa de apel, recurentul a prezentat drept dezvoltare a nemulţumirii sale faţă de soluţia pronunţată, deposedarea samavolnică şi nerespectarea legii cererii şi a ofertei şi a susţinut că preţul trebuia stabilit ca în cazul firmei Nokia, indicând suma de 75 Euro/mp. A mai susţinut, că despăgubirea de 510 lei este mică faţă de consecinţele deposedării samavolnice.
Susţinerile recurentului nefiind susceptibile de încadrare în vreunul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., sunt incidente prevederile art. 306 alin. (1) din acelaşi cod.
Pentru considerentele expuse, va fi admis recursul declarat de reclamantă, va fi casată Decizia atacată şi, conform art. 312, art. 314 C. proc. civ., se va trimite cauza aceleiaşi instanţe spre rejudecare.
Cu ocazia rejudecării, se va administra probatoriul necesar (înscrisuri, completare la raportul de expertiză ori efectuarea unei alte expertize), pentru stabilirea cuantumului despăgubirilor în raport de art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi se vor avea în vedere toate mijloacele de apărare invocate de părţi.
Recursul declarat de pârâţii B.N.G., D.L. şi P.G. va fi respins, iar recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I. se va constata nul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta H. SA prin S.H. Buzău, împotriva deciziei nr. 5 din 16 ianuarie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Respinge recursul declarat de pârâţii B.N.G., D.L. şi P.G. împotriva aceleiaşi decizii.
Constată nul recursul declarat de pârâtul P.C.I.I.I.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6656/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6485/2008. Civil → |
|---|
