ICCJ. Decizia nr. 5892/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5892/2008
Dosar nr. 4061/40/200.
Şedinţa publică din 15 octombrie 2008
Asupra recursului de faţă;
Din actele şi lucrările dosarului constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 4061/40 din 25 septembrie 2007 pe rolul Tribunalului Botoşani, secţia civilă, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie al pârâtului B.V.G. pentru o perioadă de cel mult trei ani în Finlanda. în motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut următoarele: Conform art. 38 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor în străinătate, pentru persoanele care au fost returnate în ţară în baza unor acorduri de readmisie încheiate cu alte state, trebuie restrâns dreptul de a circula în străinătate pe o perioadă de cel mult trei ani.
Cum pârâtul a fost returnat din Finlanda, în România, la data de 6 septembrie 2007, în baza Acordului de readmisie ratificat prin Legea nr. 60/2001, sunt îndeplinite cerinţele legale pentru a fi admisă cererea formulată.
Prin sentinţa civilă nr. 1027 din 11 octombrie 2007, Tribunalul Botoşani a respins cererea formulată de reclamantă, în motivare reţinându-se că, potrivit art. 3 alin. (1) din Directiva 38/CEE/2004, dispoziţiile comunitare privind libertatea de circulaţie şi de şedere în spaţiul uniunii de aplică oricărui cetăţean din statele membre, iar, conform art. 6 alin. (1) din aceeaşi directivă, dreptul de şedere pe teritoriul altui stat membru este de 3 luni, fără altă condiţie sau formalitate decât deţinerea unei cărţi de identitate sau a unui paşaport valabil. Deoarece pârâtul a stat pe teritoriul statului finlandez doar două luni, instanţa a constatat că nu a încălcat dispoziţiile legale menţionate şi a respins cererea ca neîntemeiată.
Împotriva sentinţei civile nr. 1027 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă, a declarat apel reclamanta, susţinând, în esenţă, că, pârâtul a încălcat legislaţia finlandeză, prin aceea că, la data de 1 septembrie 2007, a fost depistat de poliţia acestui stat şi reţinut pe motiv că nu avea contract de muncă şi că autorităţile române nu au competenţa de a cerceta şi a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului de returnare săvârşit de autorităţile finlandeze, ci doar de a lua act de această măsură şi de a pune în executare prevederile corespunzătoare din legislaţia naţională.
Prin Decizia civilă nr. 7 din 16 ianuarie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei civile nr. 1027 din 11 octombrie 2007 a Tribunalului Botoşani, secţia civilă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, că, dispoziţiile legale invocate de reclamantă trebuie coroborate cu dispoziţiile art. 2 pct. 2 din Protocolul 4 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană este liberă să părăsească orice ţară, inclusiv pe a sa, condiţiile de restrângere a acestui drept fundamental fiind inserate în pct. 3 al acestui articol si se referă la asigurarea securităţii naţionale, menţinerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor şi a libertăţilor altora.
A mai reţinut instanţa de apel că, în speţă, nu s-a făcut dovada existenţei unor motive de ordine publică şi securitate publică de natură a justifica măsura restrângerii dreptului la liberă circulaţie faţă de pârât.
Împotriva deciziei nr. 7 din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, sectia civilă, a declarat recurs reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, susţinând, în esenţă, că, şi în condiţiile existenţei principiilor preeminenţei dreptului comunitar şi al aplicării directe a acestuia, aplicarea măsurii restrângerii exerciţiului dreptului la liberă circulaţie în străinătate al unui cetăţean român, reglementată de art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005, este condiţionată de returnarea acelui cetăţean dintr-un alt stat în baza unui acord de readmisie încheiat de România cu acest stat, dacă acel cetăţean a încălcat legislaţia statului de unde a fost returnat.
S-a mai susţinut, în motivarea recursului, că, măsura returnării dispusă de autorităţile finlandeze este de natură să facă dovada că pârâtul nu a respectat condiţiile de şedere în spaţiul Uniunii Europene. Autorităţile române nu au competenţa de a cerceta şi a se pronunţa asupra legalităţii şi temeiniciei actului de returnare săvârşit de autorităţile finlandeze, ci doar de a lua act de această măsură şi de a pune în executare prevederile corespunzătoare din legislaţia naţională.
Recursul este nefondat.
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulaţie în Finlanda, în temeiul art. 38 lit. a) din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate.
Luarea acestei măsuri este de competenţa instanţelor judecătoreşti cărora, în lipsa unei prevederi care să dispună altfel, nu le poate fi restrâns dreptul de apreciere şi analizare a dovezilor administrate în cauză.
Într-adevăr, libertatea circulaţiei cetăţenilor români nu este absolută, ea trebuind să se desfăşoare cu respectarea cerinţelor legii materiale speciale, la care trimite art. 25 alin. (1) teza a II-a din Constituţie. Or, Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate nu stabileşte că, prin simpla returnare dintr-un alt stat a unui cetăţean român, trebuie să se dispună restrângerea exercitării dreptului acestuia la libera circulaţie.
Dacă legiuitorul ar fi dorit ca simpla luare a măsurii returnării să angajeze în mod direct restrângerea exerciţiului dreptului la libera circulaţie, ar fi stipulat că o asemenea restrângere operează de drept.
În legislaţia primară, art. 18.1. TCE prevede că orice cetăţean al Uniunii are dreptul de a circula şi de a locui liber pe teritoriul Statelor membre, sub rezerva limitărilor şi condiţiilor prevăzute de tratat şi de dispoziţiile luate pentru aplicarea sa.
În legislaţia secundară, Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind libera circulaţie şi rezidenţă a cetăţenilor Uniunii Europene şi membrilor de familie ai acestora pe teritoriul statelor membre, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1.612/68 şi de abrogare a directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE şi 93/96/CEE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 158 din 30 aprilie 2004, stabileşte că limitarea dreptului cetăţenilor statelor membre la liberă circulaţie poate fi dispusă numai pentru motive de ordine publică, securitate publică sau sănătate publică.
Prin OUG nr. 102/2005 privind libera circulaţie pe teritoriul României a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene şi Spaţiului Economic European, aprobată prin Legea nr. 260/2005, şi care a intrat în vigoare la data aderării României la Uniunea Europeană (art. 35) a fost transpusă Directiva Consiliului nr. 38/2004/CE.
Drept urmare, normele din reglementarea comunitară se vor aplica cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
Întrucât reclamanta nu a probat, în condiţiile art. 1169 C. civ., incidenţa vreunuia dintre cauzele de limitare prevăzute în Directivă, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au pronunţat hotărâri legale, date cu aplicarea şi interpretarea corectă a prevederilor legii materiale incidente.
Astfel fiind, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingând recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva deciziei nr. 7 din 16 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 octombrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 608/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5938/2008. Civil → |
|---|
