ICCJ. Decizia nr. 6697/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 6697
Dosar nr. 4824/95/200.
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2008
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei, constată următoarele:
La data de 29 martie 2007 a fost înregistrată la Judecătoria Târgu Jiu acţiunea formulată de reclamanţii G.I.M. şi G.I.G., în contradictoriu cu S.N.L. Oltenia, prin care s-a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 105.548,89 RON, cu titlu de despăgubiri, actualizate.
În motivarea cererii, s-a arătat că prin sentinţa nr. 253 din 21 septembrie 2004, Tribunalul Gorj a admis contestaţia formulată de reclamanţi, a anulat Decizia nr. 1046 din 23 decembrie 2003, emisă de pârâtă şi a stabilit că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent.
Sentinţa a rămas irevocabilă, însă cererea de investire cu formulă executorie a fost respinsă de tribunal.
Judecătoria Târgu Jiu, prin sentinţa civilă nr. 2236 din 29 martie 2007, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii civile în pretenţii, în favoarea Tribunalului Gorj, reţinând că pretenţiile solicitate derivă din dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar Tribunalul Gorj, prin sentinţa civilă nr. 240 din 18 iunie 2007, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă să plătească reclamanţilor suma de 105.548,89 lei RON, reprezentând măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul în suprafaţă de 13.013 mp.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 253 din 21 septembrie 2004, Tribunalul Gorj a admis contestaţia formulată de reclamanţi, a anulat Decizia emisă de pârâtă în baza Legii nr. 10/2001 şi a stabilit că reclamanţii au dreptul la măsuri reparatorii prin echivalent, în sumă de 985.084.000 lei ROL, pentru terenul în suprafaţă de 13.013 mp.
Deşi sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă, s-a refuzat investirea cu formulă executorie.
A mai reţinut tribunalul, că reclamanţii deţin un bun în sensul dispoziţiilor art. 1 din Protocolul 1 la Convenţie şi acest bun nu le este respectat, deşi au o hotărâre definitivă şi irevocabilă. Reclamanţii nu au înţeles să folosească procedura stabilită de Legea nr. 247/2005, în Titlul VII şi nu se poate considera că aceştia trebuie să suporte consecinţele faptului că procedura stabilită prin această lege nu este aplicabilă în fapt deoarece Fondul Proprietatea nu este cotat la bursă.
Prin respingerea cererii de investire a hotărârii, reclamanţilor le-a fost îngrădit dreptul la executarea hotărârii judecătoreşti şi dreptul de acces la justiţie, care este unul din cele trei elemente ale dreptului prevăzut de art. 6 CEDO, iar în acest sens cauzele Brumărescu, Raicu şi Androne împotriva României constituie precedente judiciare.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia civilă nr. 836 din 29 octombrie 2007, a admis apelul declarat de pârâtă şi a schimbat sentinţa apelată, în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamanţi.
Instanţa de apel a reţinut că, deşi tribunalul a caracterizat acţiunea ca fiind una în pretenţii, s-a considerat legal investit ca primă instanţă să soluţioneze această cerere, iar cu privire la taxa de timbru a reţinut că pretenţiile derivând din dispoziţiile Legii nr. 10/2001, cererea este scutită de timbru.
Susţinerile pârâtei, care „a invocat implicit lipsa calităţii sale procesuale active în cauză", sunt întemeiate, deoarece Legea nr. 247/2005 ale cărei dispoziţii sunt de imediată aplicare stabileşte regimul plăţii tuturor despăgubirilor, indiferent de forma în care au fost acordate.
În raport de titlul VII din Legea nr. 247/2005, despăgubirile acordate şi cuantumul lor final „se vor supune dispoziţiilor privind acordarea despăgubirilor din capitolul III al titlului VII".
Pârâta nu are atribuţii în această procedură şi nici nu se poate reţine că are o culpă pentru inacţiunea statului, care nu a luat măsuri într-un timp rezonabil în vederea plăţii reparaţiilor pentru imobilele preluate abuziv.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii care, invocând art. 304 C. proc. civ., au arătat, în esenţă, că Tribunalul Gorj a admis acţiunea aducând în discuţie şi precedentul judiciar din cauzele Brumărescu, Raicu şi Androne, iar instanţa de apel în mod greşit a reţinut că „atribuţiile despăgubirilor revin Comisiei Centrale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor", deşi această instituţie nu a fost parte în „ciclurile procesuale" şi hotărârile judecătoreşti nu îi sunt opozabile.
Au mai susţinut recurenţii, că s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat că au dreptul la măsuri reparatorii în sumă de 985.084.000 lei şi că obligată la plată este intimata pârâtă.
Intimata S.N.L. Oltenia SA Târgu Jiu a formulat întâmpinare, prin care a cerut să se respingă recursul, iar Înalta Curte, la termenul din 6 noiembrie 2008, a invocat motivul de recurs, de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Analizând recursul, în raport de motivul de recurs invocat din oficiu, se constată că este fondat.
Aşa cum corect s-a reţinut prin sentinţa primei instanţe, reclamanţii au investit Judecătoria Târgu Jiu cu o acţiune în pretenţii în sumă de 105.548,89 RON, motivat de faptul că s-a refuzat investirea cu formulă executorie a sentinţei civile nr. 253 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Gorj.
Faptul că hotărârea a cărei investire cu formulă executorie s-a cerut a fost pronunţată într-o pricină în care a fost atacată dispoziţia emisă de intimata pârâtă în baza Legii nr. 10/2001, nu atrage competenţa tribunalului pentru soluţionarea în primă instanţă a prezentei cauze.
Faţă de dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, nu intră în competenţa tribunalului soluţionarea tuturor acţiunilor legate de aplicarea prevederilor acestei legi.
Sunt de competenţa tribunalului în primă instanţă numai acţiunile privind atacarea dispoziţiei sau deciziei, exercitate în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, precum şi acţiunile împotriva refuzului unităţii notificate de a răspunde cererii de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de această lege.
Or, în speţă, cererea formulată de recurenţii-reclamanţi nu face parte din categoriile de acţiuni pentru care este stabilită competenţa în primă instanţă a tribunalului, secţia civilă.
În privinţa terenului în suprafaţă de 13013 mp, situat în intravilanul localităţii Motru, dreptul reclamanţilor la măsuri reparatorii a fost stabilit în cadrul procedurilor reglementate de Legea nr. 10/2001, procedura judiciară fiind finalizată prin sentinţa civilă nr. 253 din 21 septembrie 2004 a Tribunalului Gorj, definitivă şi irevocabilă, iar în prezenta cauză recurenţii-reclamanţi au formulat acţiune în pretenţii, susţinând că s-a refuzat investirea cu formulă executorie a acestei hotărâri judecătoreşti, pe motiv că dispozitivul nu stabileşte o obligaţie de natura celor prevăzute de art. 3712 C. proc. civ.
Faţă de obiectul pricinii şi valoarea lui de 105.548,89 lei RON, potrivit art. 1 alin. (1) C. proc. civ., competentă material să soluţioneze pricina este Judecătoria Târgu Jiu, iar Tribunalul Gorj, care a soluţionat cererea nesocotind dispoziţiile legale privitoare la competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, a pronunţat o hotărâre nelegală, încălcând competenţa judecătoriei. Tot nelegală este şi Decizia instanţei de apel, care a exercitat controlul judiciar asupra acestei sentinţe nesocotind prevederile art. 297 alin. (2) C. proc. civ.
De aceea, fiind incidente prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ., fără să se analizeze susţinerile recurenţilor, se va admite recursul declarat de reclamanţi, vor fi casate ambele hotărâri pronunţate în cauză şi, conform art. 312 alin. (6) C. proc. civ., se va trimite dosarul spre judecare Judecătoriei Târgu Jiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanţii G.I.M. şi G.I.G.
Casează Decizia nr. 836 din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă, şi sentinţa nr. 240 din 18 iunie 2007 a Tribunalului Gorj, secţia civilă.
Trimite dosarul spre judecare Judecătoriei Târgu-Jiu.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2008.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6730/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6687/2008. Civil → |
|---|
