ICCJ. Decizia nr. 7256/2008. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 7256/200.
Dosar nr.1617/33/200.
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2008
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa Năsăud, reclamanţii E.E. şi E.A.A. au solicitat, în contradictoriu cu Primarul comunei Livezile, Statul Român, K.M., ş.a., să se constate că:
- reclamanţii au calitatea de moştenitori acceptanţi ai succesiunii numitei T.M., căsătorită K.;
- să se constate nulitatea absolută a deciziei Consiliului popular al comunei Livezile prin care imobilele au fost trecute în proprietatea statului;
- să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare prin care primăria a vândut imobilele pârâţilor G.G. şi G.M.;
- să se dispună anularea dispoziţiei nr. 2914 din 29 noiembrie 2005, emisă de Primarul comunei Livezile şi soluţionarea notificării reclamanţilor, în sensul de a se dispune în principal restituirea în natură a imobilului clădire şi teren situat în comuna Livezile, iar în subsidiar restituirea suprafeţei libere şi neocupate de construcţiile vândute.
Prin sentinţa civilă nr. 837/F din 26 octombrie 2006, Tribunalul Bistriţa Năsăud a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bistriţa.
Tribunalul a reţinut că obiectul litigiului se circumscrie materiei succesorale şi are un evident caracter neevaluabil în bani, situaţie în care plenitudinea de jurisdicţie aparţine Judecătoriei Bistriţa.
Prin sentinţa civilă nr. 1713 din 28 mai 2007, Judecătoria Bistriţa a admis excepţia lipsei de competenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud.
Judecătoria a constatat că cele trei petite ale acţiunii sunt întemeiate pe dispoziţiile Legii nr. 10/2001, iar aceste norme sunt derogatorii de la dreptul comun în ceea ce priveşte competenţa materială, astfel încât instanţa competentă este tribunalul.
Constatând conflictul negativ de competenţă a înaintat dosarul Curţii de Apel Cluj, în vederea pronunţării regulatorului de competenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 30/DC din 26 septembrie 2007, Curtea de Apel Cluj a stabilit în favoarea Tribunalului Bistriţa Năsăud competenţa de soluţionare a capătului de cerere având ca obiect constatarea că reclamanţii au calitatea de moştenitori acceptanţi ai succesiunii după T.M. şi, pe cale de consecinţă, că au calitatea de persoane îndreptăţite conform Legii nr. 10/2001.
A stabilit în favoarea Judecătoriei Bistriţa competenţa de soluţionare a capetelor de cerere având ca obiect constatarea nulităţii absolute a deciziei Consiliului Popular al comunei Livezile şi a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1540 din 23 noiembrie 2000, încheiat între Primăria comunei Livezile, ca vânzător, şi G.G. şi G.M., în calitate de chiriaşi cumpărători.
Curtea de apel a reţinut că, potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, Decizia sau dispoziţia de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de către persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau al entităţii investite cu soluţionarea notificării.
Prin urmare, pentru soluţionarea capătului de cerere privind contestarea dispoziţiei emisă de Primarul comunei Livezile şi constatarea calităţii de persoane îndreptăţite, competenţa aparţine Tribunalului.
Celelalte capete de cerere, care nu intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt de competenţa instanţei de drept comun, care este judecătoria.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Primarul comunei Livezile.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a arătat că temeiul de drept al acţiunii derivă din Legea nr. 10/2001 şi este necesar ca instanţa competentă să se pronunţe şi asupra chestiunilor prejudiciale, care influenţează soluţia dată în cererea de restituire a imobilului.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar nu sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
In mod necontestat faptul că, potrivit art. 26 alin. (3)din Legea nr. 10/2001, republicată, Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii învestite cu soluţionarea notificării.
Aşa cum s-a arătat, cererea reclamanţilor cuprinde trei petite: constatarea calităţii de persoană îndreptăţită, restituirea bunului abuziv preluat de stat şi constatarea nulităţii absolute a deciziei Consiliului popular al comunei Livezile şi contractului de vânzare cumpărare.
Capătul de cerere privind constatarea nulităţii absolute a deciziei Consiliului popular al comunei Livezile şi contractului de vânzare cumpărare nu are caracter accesoriu sau incidental şi nici nu este o chestiune prejudicială faţă de celelalte cereri, pentru că are caracterul unei cereri principale, de sine stătătoare.
Astfel, restituirea imobilului are ca temei de drept prevederile Legii nr. 10/2001 şi urmează procedura specială prevăzută de acest act normativ, iar cererea privind constatarea nulităţii contractelor de vânzare-cumpărare, întemeiată pe dispoziţiile art. 46 alin. (4) din Legea nr. 10/2002, se judecă potrivit dreptului comun, inclusiv în ceea ce priveşte instanţa competentă.
De aceea, în cauză nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 17 C. proc. civ., constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare neavând caracter accesoriu şi nici incident faţă de cererea privind restituirea imobilului, motiv pentru care, în mod corect curtea de apel stabilit competenţe diferite în soluţionarea cererilor.
Faţă de cele expuse mai sus, recursul declarat de Primarul comunei Livezile se va privi ca nefondat şi, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Primarul comunei Livezile împotriva sentinţei nr. 30 DC din 26 septembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2008.
-6-
| ← ICCJ. Decizia nr. 7222/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7036/2008. Civil → |
|---|
