ICCJ. Decizia nr. 7526/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația înregistrată sub dosar nr. 276/2005 la Tribunalul Sibiu, contestatorii S.T., S.M., P.N. și P.C. au solicitat în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu, anularea Dispoziției nr. 2792 din 2 decembrie 2004 și obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziție de restituire în natură a terenului în suprafață de 139 mp, situat în Sibiu, înscris în C.F. 2197 Șelimbăr nr.top. 1130/1/1/23/2.
în motivarea contestației s-a arătat că au solicitat să li se restituie numai terenul situat în spatele casei, dar în proiectul de dispoziție s-a reținut că, în zona respectivă sunt căi de acces, deși în realitate terenul este liber și folosit de proprietarii apartamentelor, edificat pe un teren ce a fost preluat de stat tot de la ei și unde sunt parcate mașini.
în drept s-au invocat dispozițiile art. 10 pct. 2 din Legea nr. 20/2001.
Prin sentința civilă nr. 490 din 22 iunie 2005, Tribunalul Sibiu a respins această contestație reținând că prin Dispoziția nr. 2792/2004, de respingere a cererii de restituire în natură a imobilului înscris în C.F. 2197 Șelimbăr, nr. top. 1130/1/1/23/2 în suprafață de 249 mp, în favoarea contestatorilor s-a motivat că terenul a fost expropriat în anul 1970, că s-au efectuat construcții autorizate iar suprafața rămasă neconstruită este afectată de căi de acces și în aceste condiții restituirea în natură nu este posibilă stabilindu-se măsuri reparatorii prin echivalent, în limita sumei de 249 milioane lei.
Terenul a aparținut inițial reclamanților, fiind înscris în C.F. 2199 Șelimbăr nr.top. 1130/1/ 1/23 - loc de casă de 519 mp și a fost dezmembrat în două corpuri funciare cu nr.top.1 130/1/1/23/1 -loc de casă de 280 mp și nr.top. 1130/1/1/23/2 - loc de casă de 249 mp care a fost transcris in C.F. 2197 Șelimbăr în favoarea Statului Român, cu titlu de expropriere. Ulterior suprafața imobilului rămas în proprietatea reclamanților a fost rectificată de la 280 mp la 380 mp.
Instanța de fond a constatat că pe terenul respectiv, solicitat de contestatori este amenajată o parcare, ce se întinde și în afara terenului în litigiu și care deservește blocurile învecinate, astfel că nu poate fi considerat liber deși este învecinat cu casele reclamantului.
împotriva hotărârii de mai sus au declarat apel contestatorii, solicitând schimbarea acesteia în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia 1202 /A/2005 din 10 noiembrie 2005, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelul contestatorilor, a fost schimbată sentința apelată și rejudecând cauza a fost admisă acțiunea formulată de reclamanții S.T., S.M., P.N. și P.C. în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu.
A fost anulată dispoziția nr. 2792 din data de 23 decembrie 2004 emisă de Primarul municipiului Sibiu fiind obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a terenului liber revendicat de contestatori din C.F. nr. 2197 Șelimbăr nr.top. 1130/1/1/23/2 conform expertizei tehnice efectuată de expertul tehnic B.C.V.
A fost obligat intimatul să plătească apelanților suma de 600 lei cheltuieli de judecată în apel.
Instanța de apel a reținut că, potrivit raportului de expertiză tehnică întocmit de expert B.C.V., imobilul cu nr.top. 1130/1/1/23/2 are în realitate, așa cum au susținut contestatorii suprafața de 139 mp, din care 26 mp sunt folosiți de ei, iar pe diferența de teren locatarii blocului nr. 18 parchează mașini.
S-a mai reținut că la solicitarea expertului, proiectantul general din acea perioadă a blocurilor din Sibiu, SC P. SA Brașov, a răspuns că Cvartalul Hipodrom Sibiu, unde este situat terenul, nu conține un plan de amenajări exterioare a zonei blocului nr. 18 din respectivul cartier.
împrejurarea că locatarii blocurilor își parchează mașinile pe un anumit teren, a condus la concluzia reținută de instanță, că nu le conferă un drept de proprietate și nici nu legitimează respectivele persoane să folosească terenul proprietate publică, nefiind vorba despre o parcare amenajată sau de o construcție autorizată.
în final instanța a reținut că dispoziția contestată este nelegală, fiind încălcate dispozițiile art. 11 din Legea nr. 10/2001 nemodificată și că se impune aplicarea textului în această formă deoarece raportul juridic dintre contestatori și entitatea investită cu soluționarea notificării s-a născut sub imperiul legii nemodificate, fiind vorba despre o dispoziție de drept material.
împotriva deciziei de mai sus în termen legal a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Sibiu invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
în motivare, pârâtul a arătat că instanța de apel a ignorat existența pe terenul revendicat a unei parcări și a căilor de acces la blocurile din zonă, încălcând astfel dispozițiile art. 10.3 din H.G. nr. 498/2003.
Prin decizia civilă nr. 8908 din 6 noiembrie 2006 înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Sibiu împotriva decizie civile nr. 1202/A din 10 noiembrie 2005 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, pe care a casat-o, și a trimis cauza aceleiași instanțe pentru rejudecare.
Instanța de recurs a reținut că prin lucrarea de expertiză expertul nu a clarificat situația exactă a terenului solicitat cu privire la destinația actuală și dacă se află în planul de amenajări exterioare al zonei de blocuri.
în rejudecare, dosarul a fost reînregistrat la Curtea de Apel Alba-Iulia la data de 30 ianuarie 2007 sub dosar nr. 3424/1/2005 unde, față de dispozițiile instanței de casare, s-a completat expertiza tehnică de către expertul tehnic B.C.V.
Prin decizia civilă nr. 310/A din data de 9 noiembrie 2007 Curtea de Apel Alba Iulia a admis apelul contestatorilor S.T., S.M., P.N. și P.C. împotriva sentinței civile nr. 490/2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. 276/2005 pe care a schimbat-o în tot și procedând la rejudecare:
a admis acțiunea reclamanților în contradictoriu cu Primarul municipiului Sibiu și în consecință a anulat dispoziția nr. 2792 din 23 decembrie 2004 emisă de pârât;
a obligat pârâtul să emită dispoziție de restituire în natură a terenului liber revendicat conform expertizei tehnice efectuate și completate de expertul tehnic B.C.V. Totodată a fost obligat pârâtul să plătească apelanților suma de 2.200 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel instanța de rejudecare a reținut următoarele:
terenul în litigiu a aparținut inițial reclamanților și a fost înscris în C.F. 2199 Șelimbăr nr.top. 1130/1/1/23 - loc de casă de 519 mp, nr. topografic ce a fost dezmembrat și o parte, cu nr.top. 1130/1/1/23/2 loc de casă - 249 mp fiind transcris în C.F. 2197 Șelimbăr în favoarea Statului Român, cu titlu expropriere pentru construire de blocuri;
din terenul revendicat de 139 mp, 26 mp sunt ocupați de către reclamanți iar restul de 113 mp sunt ocupați de o parcare asfaltată;
potrivit concluziilor raportului de expertiză tehnică, astfel cum a fost completat în rejudecare, parcarea asfaltată nu s-a realizat după vreun proiect iar pe teren, în prezent nu există străzi, alei, trotuare;
potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, în cazul în care ... lucrările pentru care s-a dispus exproprierea ocupă terenul parțial, persoana îndreptățită poate obține restituirea în natură a părții de teren rămasă liberă, pentru cea ocupată de construcții noi, autorizate, cea afectată servitutilor legale și altor amenajări de utilitate publică ale localităților urbane și rurale, măsurile reparatorii stabilindu-se prin echivalent.
terenul în litigiu poate fi restituit în natură, fiind incidente prevederile tezei prime a art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
în termen legal Primarul municipiului Sibiu a declarat recurs împotriva hotărârii de mai sus invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea deciziei atacată și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile nr. 490/2005 pronunțată de Tribunalul Sibiu ca instanță de fond.
Se susține că pe terenul în litigiu este amenajată o parcare care deservește blocurile învecinate, lucru sesizat în mod corect, în opinia recurentului, atât de instanța de fond cât și de expertul B.C.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
în raport de concluziile raportului de expertiză efectuat de expertul topo B.C. în faza de rejudecare rezulta la capitolul "concluzii" ( filele 101-103, dosar apel) că pe terenul revendicat nu se află decât o parcare asfaltată pentru care nu există vreun proiect de amenajări exterioare, respectiv parcări , alei, trotuare. în atare situație, simplul fapt că pe terenul solicitat este o platformă betonată, (parcare) nu conduce la concluzia exceptării de la restituirea în natură.
în aceste condiții și în raport de incidența dispozițiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, terenul în discuție poate fi restituit în natură, cum bine a reținut instanța de rejudecare, motiv pentru care recursul de față a fost respins în baza art. 312 C. proc. civ.
Potrivit art. 274 alin. (1) C. proc. civ. "partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată".
Constatând că prin această soluție recurentul-pârât este, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., partea "căzută în pretenții", s-a dispus obligarea acestuia la plata sumei de 1200 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, către intimații-contestatori S.T., S.M., P.N. și P.C.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7675/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7650/2008. Civil → |
|---|
