ICCJ. Decizia nr. 7590/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin contestația depusă pe rolul Tribunalului Cluj la 19 ianuarie 2006, contestatorii R.J. și R.E., în contradictoriu cu Primarul municipiului Cluj-Napoca, au solicitat instanței anularea dispoziției nr. 2837 din 17 noiembrie 2005 emisă de intimat și în consecință restituirea în natură a apartamentului nr. 7, situat în Cluj-Napoca, înscris în C.F. 27991 nr. top 13087/S/VII.
în motivarea acțiunii, contestatorii au susținut că în mod greșit le-au fost acordate despăgubiri stabilite în condițiile Legii nr. 247/2005 și nu le-a fost restituit imobilul revendicat, deoarece au fost deposedați abuziv și nu au primit despăgubiri pentru acesta.
Prin sentința civilă nr. 772 din 13 noiembrie 2007, Tribunalul Cluj a respins acțiunea contestatorilor și a menținut ca legală dispoziția contestată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin dispoziția contestată, s-a respins cererea contestatorilor de restituire în natură a apartamentului nr. 7, situat în Cluj-Napoca, deoarece apartamentul a fost înstrăinat în baza Legii nr. 112/1995 foștilor chiriași și s-a propus contestatorilor acordarea de despăgubiri în condițiile legii speciale, respectiv Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Imobilul a fost preluat în proprietatea statului în baza Decretului de expropriere nr. 223/1974 fără plată iar apartamentul a fost înstrăinat foștilor chiriași.
Prin sentința civilă nr. 822/2006 a Judecătoriei Cluj-Napoca a fost respinsă acțiunea formulată de aceiași contestatori, pentru constatarea nulității titlului Statului Român și a nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între Statul Român și numiții L., contract având ca obiect imobilul din litigiu.
Cum imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale, măsurile reparatorii pentru imobilul preluat abuziv se stabilesc numai în echivalent conform art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001.
Prin decizia civilă nr. 86/A/2008, Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul declarat de contestatori.
Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut următoarele:
în lipsa acordului contestatorilor cu privire la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii, s-a apreciat ca legală dispoziția contestată prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru apartamentul din litigiu, susținerea apelanților referitoare la faptul că statul le impune despăgubirea prin acordarea de titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare fiind nefondată.
Titlul VII din Legea nr. 247/2005 a fost modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007 pentru accelerarea procedurii de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv de stat, tocmai pentru ca Fondul Proprietatea să devină operațional în cel mai scurt timp, redefinindu-se instrumentele prin care urmează a se acorda despăgubirile.
în ședința publică din 31 martie 2008, reprezentanta contestatorilor a arătat că valoarea de circulație a imobilului în litigiu este de 100.000-130.000 Euro.
Conform art. 141alin. (3) din Legea nr. 247/2005 despăgubirile în numerar se acordă în limita sumei de maximum 500.000 lei.
în consecință, contestatorii sunt îndreptățiți să obțină o indemnizație bănească efectivă constând în despăgubiri ce reprezintă valoarea de circulație a imobilului, neîncălcându-se dreptul de proprietate al acestora garantat de art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ratificat de România prin Legea nr. 30/1994.
Astfel, în acest text se statuează că orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale, nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.
în speță, nu sunt îndeplinite premizele pentru constatarea existenței și justificarea unei ingerințe a statului în dreptul de proprietate al contestatorilor deoarece, pe de o parte, dreptul de proprietate asupra imobilului din litigiu nu a fost confirmat definitiv în justiție, fie anterior, fie ulterior sesizării acestuia către terții chiriași, iar pe de altă parte, aceștia pot obține în conformitate cu legea specială despăgubiri efective constând în valoarea de circulație a imobilului.
Prin recursul declarat, în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., contestatorii au arătat că în condițiile în care titlul VII din Legea nr. 247/2005 s-a modificat, pentru ca despăgubirea să fie echitabilă, trebuia ca instanța să oblige la despăgubiri bănești în favoarea acestora la prețul de circulație de la data efectivă a plății, cu atât mai mult cu cât Comisia Centrală va acorda măsurile pe care le va considera de cuviință și nu pe cele bănești, așa cum s-a solicitat.
Recursul va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Prin Dispoziția nr. 2837 din 17 noiembrie 2005, emisă în soluționarea notificării nr. 65127/3/452 din 1 noiembrie 2005, s-a respins restituirea în natură a imobilului revendicat de contestator (fila 5, dosar fond) și s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile speciale ale Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Prin precizarea făcută la contestație s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii bănești la valoarea reactualizată pentru imobilul din litigiu (fila 19, dosar fond).
Cum instanța de fond cât și cea de apel au constatat ca legală dispoziția contestată s-au formulat aceleași critici prin motivul de recurs.
Potrivit art. 1 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii în echivalent pot consta în compensare cu alte bunuri sau servicii sau despăgubiri acordate în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 modificat prin O.U.G. nr. 81/2007.
Potrivit art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001 măsurile reparatorii la care sunt îndreptățiți contestatorii pentru imobilul preluat abuziv se stabilesc numai prin echivalent.
Cu privire la valoarea acestor măsuri Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite o dispoziție reprezentând titlul de despăgubire, în baza raportului de evaluare, conform art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Imobilul a fost înstrăinat cu respectarea dispozițiilor legale, iar recurenții au criticat atât prin motivele de apel cât și prin cele de recurs doar modalitatea de despăgubire pentru imobilul revendicat.
Fată de cele menționate, nu sunt întrunite cerințele dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dispoziția contestată ca și hotărârea recurată apar ca legale, motiv pentru care recursul declarat de contestatori a fost respins ca nefondat în raport de dispozițiile art. 312 C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7337/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7143/2008. Civil → |
|---|
