ICCJ. Decizia nr. 7170/2008. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 318/F din 28 mai 2007 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul B.A. împotriva pârâtului Statul Român prin Ministerul Economiei și Finanțelor.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul a solicitat să fie despăgubit de Statul Român cu suma de 468.863 lei, daune materiale și morale pentru nelegala restrângere a dreptului său de libertate.
Prin sentința penală nr. 155 din 22 aprilie 2004 pronunțată de Judecătoria Năsăud, B.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 15 milioane lei amendă penală pentru săvârșirea în concurs real, prevăzut de art. 33 lit. a) C. pen., a unor infracțiuni de evaziune fiscală, prevăzute de art. 11 lit. c) din Legea nr. 87/1994 republicată, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290 C. pen., și respectiv participație improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 290 C. pen., fiecare cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 39 C. pen., fapte săvârșite în perioada martie-mai 2003.
Prin aceeași hotărâre, în baza art. 7 din Legea nr. 543/2002 s-a dispus revocarea grațierii condiționate a pedepsei de 2 ani închisoare, a cărei executare fusese suspendată condiționat pe termenul de 4 ani, pedeapsă aplicată pentru săvârșirea unor infracțiuni silvice.
Conform art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei, urmând ca reclamantul să execute pedeapsa rezultantă de 15 milioane lei amendă, alăturat cu pedeapsa de 2 ani închisoare.
Prin decizia penală nr. l37/A/2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, s-a dispus modificarea sentinței sub aspectul încadrării juridice a infracțiunilor de fals, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 290 C. pen. cu aplicarea art. 27 lit. a), art. 41 alin. (2) și art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), reducându-se cuantumul pedepsei aplicată pentru evaziune fiscală la 10 milioane lei amendă, menținându-se celelalte dispoziții.
Prin decizia penală nr. 63/R/2005 a Curții de Apel Cluj s-a respins ca nefondat recursul declarat de reclamant. în data de 2 august 2005 reclamantul a fost arestat în executarea mandatului aferent sentinței penale nr. 155 din 22 aprilie 2004 a Judecătoriei Năsăud.
în cursul executării pedepsei, reclamantul a formulat o contestație la executare, întemeiată pe dispozițiile art. 461 lit. b) C. proc. pen., contestație ce s-a admis prin sentința penală nr. 673 din 4 mai 2006 a Judecătoriei Bistrița, rămasă definitivă prin neapelare, reclamantul fiind pus în libertate la 15 mai 2006.
în opinia instanței, perioada detenției reclamantului de 9 luni și 13 zile, nu este consecința unei erori judiciare, ce l-ar putea îndreptăți la acordarea de despăgubiri.
Dispozițiile art. 540 C. proc. pen., reglementează cazurile care dau drept la repararea pagubei, însă, reclamantului nu-i poate fi acordată o satisfacție echitabilă neîncadrându-se în niciuna dintre situațiile reglementate de acest text. Reclamantul a fost pus în libertate constatându-se că a intervenit o cauză de micșorare a pedepsei, consecință a recursului în interesul legii, soluționat prin decizia nr. XIV/2005 a înaltei Curți de Casație și Justiție.
în privința reclamantului există o hotărâre de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, cu executare, definitivă și irevocabilă, astfel încât, admiterea contestației la executare și punerea în libertate are cu totul altă semnificație și consecințe decât pretinsa eroare judiciară, fiind excluse ipotezele condamnării pe nedrept, ori a nelegalei privări sau restrângeri a libertății.
De altfel, probele administrate nu demonstrează cuantumul pretinsului prejudiciu material și moral suferit, înscrisurile depuse și depozițiile martorilor audiați nedovedind cuantumul sumei pretinse cu acest titlu.
Indiferent de modificarea în timp a conținutului dispozițiilor art. 504 C. proc. pen., scopul urmărit constant de acest text de lege a fost și este de materializare a principiului constituțional, potrivit căruia statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale.
Prin sentința penală nr. 673 din 4 mai 2006 a Judecătoriei Bistrița, definitiva, s-a statuat în sensul că la data când reclamantul săvârșit infracțiunile pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 155/2004 a Judecătoriei Năsăud, modificată prin decizia penală nr. 137/2004 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, cu pedeapsa amenzii pentru infracțiuni comise în lunile martie-mai 2003, intervenise reabilitarea de drept pentru pedeapsa de 2 ani închisoare, suspendată condiționat pe un termen de încercare de 4 ani, întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 543/2002 privind grațierea unor pedepse.
Reabilitarea de drept avea ca efect imposibilitatea revocării suspendării condiționate a executării pedepsei și obligativitatea pentru acesta de a executa doar pedeapsa amenzii de 10.000.000 lei.
Nelegalitatea deținerii reclamantului atrage incidența dispozițiilor art. 5 paragraful 5 din Convenție, care reglementează dreptul la reparații a persoanelor victime ale unor arestări ilegale.
Deși prima instanță nu afirmă expres, din considerentele sentinței rezultă că s-a apreciat caracterul inadmisibil al cererii, neîncadrându-se în dispozițiile exprese ale art. 504 C. proc. pen.
împotriva deciziei a declarat recurs Ministerul Economiei și Finanțelor, D.G.F.P. Bistrița-Năsăud, criticând-o din perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
în dezvoltarea motivelor de recurs se arată că pentru a fi aplicabile prevederile art. 504 C. proc. civ. trebuia să se stabilească printr-o ordonanță sau hotărâre judecătorească că reclamantul a fost privat de libertate în mod nelegal, ceea ce nu este menționat în cuprinsul sentinței penale nr. 673 din 4 mai 2006.
Decizia în interesul legii nr. XIV din 21 noiembrie 2005 a intervenit ulterior sentinței penale nr. 155 din 22 aprilie 2004, reclamantul fiind pus în libertate deoarece, drept consecință a deciziei în interesul legii, s-a constatat că a intervenit o cauză de micșorare a pedepsei.
Analizând decizia din perspectiva criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, înalta Curte reține cele ce succed:
- Curtea Constituțională, prin decizia nr. 45/1998 a statuat că dispozițiile art. 504 alin. (1) C. proc. civ. sunt constituționale numai în măsura în care nu limitează, la ipotezele prevăzute de text, cazurile în care statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erori judiciare săvârșite în procesele penale, potrivit art. 48 alin. (3) din Constituție.
în sensul celor mai sus arătate trebuie interpretate și dispozițiile art. 504 alin. (4) C. proc. civ. în sensul că nu pot limita sfera persoanelor îndreptățite la repararea pagubei doar la cele private de libertate după intervenția prescripției, amnistiei sau dezincriminării faptei. Același drept trebuie recunoscut și în cazul incidenței altor caute care înlătură răspunderea penală sau consecințele condamnării, cum sunt grațierea sau reabilitarea.
Detenția unei persoane prin efectul legii a fost reabilitată de drept și în consecință nu se impunea revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și incidența dispozițiilor legale referitoare la recidivă, reprezintă o încălcare a dispozițiilor art. 5 paragraful 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.
Scopul deciziei în interesul legii a fost acela ca persoanelor aflate în situații identice să li se aplice un tratament juridic identic.
în cauza de față, datorită practicii neunitare în aplicarea dispozițiilor art. 120 alin. (2) C. pen. cu privire la momentul în care se produc efectele grațierii condiționate asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiționat, reclamantului i s-a restrâns libertatea pe o perioadă de 9 luni și 13 zile.
Drept urmare, cum scopul legii este acela de a permite repararea prejudiciilor cauzate atât prin condamnarea pe nedrept, cât și prin nelegala privare de libertate sau restrângerea de libertate, în concordanță cu prevederile art. 5 paragraful 5 din Convenție, prioritare și prevalente dreptului intern și în conformitate cu care, potrivit art. 20 din Constituție, trebuie interpretate legile interne, soluția pronunțată de instanța de apel este legală.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul a fost respins.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7143/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 6306/2008. Civil → |
|---|
