ICCJ. Decizia nr. 7903/2008. Civil
| Comentarii |
|
Constată că prin cererea înregistrată sub nr. 18850/63 din 8 octombrie 2007 pe rolul Tribunalului Dolj, reclamantul G.F. a solicitat anularea dispoziției nr. 17681 din 20 septembrie 2007 emisă de Primarul municipiului Craiova, solicitând modificarea acesteia, în sensul acordării de despăgubiri (reevaluate) și pentru construcția demolată, nu numai pentru terenul în suprafață de 700 mp (situat în Craiova).
în motivele cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziția atacată i-au fost acordate în mod greșit despăgubiri doar pentru terenul de 700 mp, nu și pentru construcția demolată, susținându-se că nu ar fi solicitat despăgubiri și pentru construcție, fapt contrazis de notificările formulate în care a fost folosit termenul de "imobil" pentru construcție.
Tribunalul Dolj, a pronunțat sentința civilă nr. 712 din 23 noiembrie 2007, prin care a respins contestația formulată de reclamantul G.F., în contradictoriu cu pârâții Primăria municipiului Craiova, Primarul municipiului Craiova, reținând că motivele invocate de reclamant sunt neîntemeiate, întrucât, pe de o parte, prin notificarea nr. 268/N/2001, autoarea acestuia a solicitat restituirea doar a terenului în natură, iar pe de altă parte cererea existentă (fila 8) în dosar din care ar rezulta o altă situație, nu are o dată certă, fapt ce face imposibilă verificarea depunerii ei în termenul prev. de art. 21 din Legea nr. 10/2001, iar cea înregistrată sub nr. 3159 din 12 februarie 2003, la Prefectura Dolj, este depusă cu nerespectarea termenului prevăzut de lege.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul G.F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că instanța de fond nu a avut în vedere împrejurarea că Legea nr. 10/2001 a suferit mai multe modificări, iar el a solicitat despăgubiri atât pentru construcție cât și pentru teren.
Apelul a fost admis prin decizia nr. 111 din 13 martie 2008 a Curții de Apel Craiova, secția civilă, și în consecință, schimbată sentința, anulată în parte dispoziția, în sensul stabilirii dreptului la despăgubiri și pentru construcția demolată.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, potrivit notificării transmise de G.A., autoarea (mama) reclamantului, rezultă că aceasta a făcut referire la preluarea abuzivă atât a terenului în suprafață de 700 mp, cât și a construcției care a fost demolată, solicitând restituirea în natură a terenului.
S-a apreciat, față de conținutul notificării, că intenția reală a notificatoarei a fost de a solicita măsuri reparatorii nu doar pentru teren, ci și pentru construcția demolată și că, față de dispoziția art. 10 din Legea nr. 10/2001, reclamantul ca moștenitor al acesteia, este îndreptățit la despăgubiri atât pentru teren, cât și pentru construcție.
S-a reținut totodată că, la stabilirea măsurilor reparatorii prin echivalent va fi avută în vedere valoarea actualizată a despăgubirilor primite pentru construcție, față de împrejurarea că din notificarea depusă și cererea adresată prefectului rezultă că autoarea reclamatului a primit 38.000 lei pentru construcția demolată.
împotriva deciziei a declarat recurs Primarul municipiului Craiova, care a formulat critici, invocând dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., sens în care a arătat următoarele:
- Instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, întrucât prin notificarea transmisă (înregistrată sub nr. 268/N/2001) s-a solicitat expres doar restituirea în natură a terenului, nu și măsuri reparatorii pentru construcția demolată.
Chiar dacă inițial, prin dispoziția emisă (nr. 7929 din 20 aprilie 2005) au fost stabilite despăgubiri și pentru construcție, revenirea asupra acestei măsuri conform dispoziției atacate s-a datorat faptului că Secretariatul Comisiei Centrale a restituit dosarul de notificare autorității locale pe considerentul că, potrivit notificării, s-a solicitat numai terenul, nu și construcția.
De aceea, stabilind despăgubiri pentru ambele imobile, instanța a nesocotit principiul disponibilității și limitele învestirii sale.
- Instanța de apel a acordat mai mult decât s-a cerut (art. 304 pct. 6 C. proc. civ.), considerând greșit că, dacă s-a făcut dovada preluării abuzive de către stat a întregului imobil (teren și construcție), atunci se poate constata calitatea de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și pentru construcția preluată, chiar dacă aceasta nu a fost solicitată prin notificare.
Recursul este nefondat.
Interpretând conținutul notificării în sensul că autoarea reclamantei a solicitat, în condițiile Legii nr. 10/2001, măsuri reparatorii nu doar pentru teren, ci și pentru construcția care s-a aflat pe acesta (fiind demolată ulterior exproprierii), instanța de apel nu a denaturat, așa cum se pretinde, actul juridic dedus judecății.
Dimpotrivă, instanța a dat eficiență principiului potrivit căruia actele juridice trebuie să fie interpretate în sensul în care pot produce efecte juridice (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat), iar nu în sens contrar și în acord cu voința reală a părții.
Altminteri, referirea pe care a făcut-o autoarea reclamantului, în conținutul notificării, la împrejurarea că a fost deposedată și de construcție, că aceasta a fost demolată ulterior preluării, nu ar fi avut nicio semnificație, iar manifestarea de voință a acesteia ar fi rămas lipsită de orice efect juridic.
Ca atare, în cauză nu a avut loc o denaturare a actului juridic dedus judecății, iar împrejurarea că Secretariatul Comisiei Centrale a restituit primăriei dispoziția emisă inițial (prin care se stabiliseră despăgubiri atât pentru teren, cât și pentru construcție), cu îndrumarea că obiectul notificării ar fi privit doar terenul (și că deci, dispoziția trebuie emisă în consecință), nu constituie un aspect care să se impună în soluționarea instanței de judecată.
Atribuțiile respectivei Comisii Centrale nu sunt unele jurisdicționale, pentru ca dezlegările date de aceasta să se impună cu autoritate de lucru judecat instanței de judecată, care este chemată să realizeze propriile evaluări pe baza probelor administrate, a situației de fapt rezultate și a textelor de lege incidente.
în aceste condiții, susținerea că instanța ar fi nesocotit principiul disponibilității, judecând în afara limitelor învestirii sale, este total nefundamentată.
în realitate, instanța a avut în vedere pretențiile formulate de reclamant și, raportat la soluția tribunalului, criticile deduse judecății, demersul judiciar al reclamantului fiind determinat tocmai de împrejurarea că, potrivit dispoziției atacate, despăgubirile n-au fost stabilite și pentru construcție (neputându-se susține, așadar, că, admițându-se acțiunea reclamantului și recunoscându-se temeinicia pretențiilor acestuia, ar fi fost nesocotit principiul disponibilității).
- Critica potrivit căreia, prin admiterea apelului și schimbarea soluției primei instanțe, s-ar fi acordat mai mult decât s-a cerut (cu incidența art. 304 pct. 6 C. proc. civ.) este de asemenea, nefondată, față de considerentele menționate anterior în legătură cu determinarea cadrului judecății și a limitelor învestirii.
Prin admiterea apelului și schimbarea sentinței, instanța s-a pronunțat pe ceea ce a făcut obiectul cererii de chemare în judecată, nemodificând în niciun fel limitele procesului.
în consecință, potrivit considerentelor arătate, criticile formulate au fost găsite nefondate, recursul a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7902/2008. Civil | ICCJ. Decizia nr. 7899/2008. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
