ICCJ. Decizia nr. 10086/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10086/2009
Dosar nr. 860/122/2007
Şedinţa publică din 14 decembrie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu sub nr. 860/122 din 25 aprilie 2007, reclamantul G.N.Şt.S. a chemat în judecată pe pârâtul P. Giurgiu, solicitând instanţei, ca prin sentinţa ce o va pronunţa, să anuleze dispoziţia nr. 9418 din 30 martie 2008 emisă de pârât şi să dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 86,80 m.p. situat în Municipiul Giurgiu, str. Vlad Ţepeş, judeţul Giurgiu.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin dispoziţia atacată s-a respins cererea sa de restituire în natură a terenului respectiv, propunându-se acordarea de despăgubiri, în condiţiile legii speciale, pentru imobilul arătat, ce a fost proprietatea defunctei B.P.A., al cărei moştenitor legal este reclamantul, susţinând că terenul este liber şi poate fi retrocedat în natură, reţelele subterane şi amenajările supraterane putând fi deviate pe alte trasee.
Reclamantul a mai arătat că dreptul la despăgubiri este iluzoriu, în condiţiile în care nu este reglementat termenul de acordare şi nici sursele de finanţare disponibile, prin propunerea primarului fiind încălcate dispoziţiile art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la C.A.D.O.L.F.
Prin sentinţa civilă nr.295 din 10 decembrie 2007 a Tribunalului Giurgiu, secţia civilă, a fost respinsă acţiunea reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut că terenul solicitat de reclamant nu poate fi restituit în natură, deoarece, din concluziile raportului de expertiză existent la dosarul cauzei, rezultă că acesta este ocupat de spaţiu verde, trotuar şi parcare, iar în subteran există o reţea secundară de apă potabilă şi o reţea de iluminat public.
Mai mult, acest teren se învecinează pe toate laturile cu teren afectat aceloraşi destinaţii şi care este subtraversat de canal subteran şi de reţele de iluminat public.
Prin urmare, prima instanţă a reţinut că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 11 alin. (3), raportat la art. 10 alin. (3), (4), (5) şi (6) din Legea nr. 10/2001 şi că, în mod corect, pârâtul a respins cererea de restituire în natură a acestui teren, propunând acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
S-a mai reţinut de către prima instanţă că sintagma „amenajări de utilitate publică" îşi găseşte deplina aplicare în speţa de faţă, relativ la situaţia de fapt a terenului solicitat a fi restituit în natură.
Totodată, prima instanţă a mai reţinut că nu poate fi vorba de o încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului, câtă vreme există o propunere de acordare de despăgubiri în condiţiile legii speciale, respectiv în condiţiile Legii nr. 247/2005, în acest sens fiind şi jurisprudenţa C.E.D.O., aşa după cum rezultă din cauza R. contra României.
Împotriva acestei decizii, a declarat apel reclamantul G.N.Şt.S.
Prin Decizia civilă nr. 687/ A din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamant.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că, deşi Legea nr. 10/2001, republicată consacră principiul restituirii în natură al imobilelor preluate abuziv de S.R., în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, totuşi, atât C.E.D.O. cât şi Curtea Constituţională au recunoscut că statul are o marjă de apreciere în a reglementa modalitatea de reparare pe care o consideră adecvată, cu respectarea unui echilibru între interesul particular şi cel public.
În speţă, terenul a cărui restituire în natură s-a solicitat este ocupat de amenajări de utilitate publică, astfel că prima instanţă a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 10 şi 11 din Legea nr. 10/2001, republicată.
S-a mai reţinut că nu există o încălcare a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la C.A.D.O.L.F. câtă vreme reclamantul urmează să beneficieze de o despăgubire justă şi echitabilă pentru imobilul respectiv.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, aducându-i următoarele critici.
Potrivit raportului de expertiză tehnică extrajudiciară întocmit de către expertul tehnic S.I., reţelele de apă potabilă şi iluminat public subterane, precum şi amenajările supraterane, se pot devia pe alte trasee, astfel încât este posibilă restituirea în natură a suprafeţei de 85,25 m.p.
Acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la C.A.D.O.L.F., câtă vreme nu este reglementat termenul de acordare a acestora şi nici nu există surse disponibile ale Statului Român pentru a face faţă unor astfel de obligaţii financiare.
Recurentul-reclamant consideră că aşa-zisele amenajări de utilitate publică pot fi deviate pe alte trasee, astfel încât terenul respectiv să-i poată fi restituit în natură.
Recursul a fost întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
S-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Analizând Decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
1. Hotărârea instanţei de apel este dată cu aplicarea corectă a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, republicată, deoarece în cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 10 alin. (2) teza a II-a şi ale art. 11 alin. (3) din această lege, din raportul de expertiză judiciară efectuat în cauză rezultând că suprafaţa de teren solicitată a fi restituită în natură este afectată unor servituţi legale şi altor amenajări de utilitate publică.
În cauza de faţă nu ne aflăm în ipotezele prevăzute de art. 10 alin. (3), (4) şi (5) din Legea nr. 10/2001,republicată, amenajările de interes public existente pe acest teren nefiind construcţii uşoare sau demontabile, aceste lucrări fiind finalizate, deci neabandonate, şi fiind necesare unităţii deţinătoare.
2. Nici critica cu privire la încălcarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la C.A.D.O.L.F. nu poate fi reţinută atâta timp cât reclamantul urmează să beneficieze de alte măsuri reparatorii pentru imobilul expropriat, fapt ce este posibil şi potrivit jurisprudenţei C.E.D.O., tocmai pentru a se păstra un just echilibru între interesul particular şi interesul public, terenul respectiv neputând fi restituit în natură, fiind afectat de amenajări de utilitate publică şi de servituţi legale.
Este nefondată critica recurentului-reclamant cu privire la faptul că ar fi iluzorie despăgubirea stabilită ca urmare a acordării de măsuri reparatorii prin echivalent, acesta având la îndemână acţiunile prevăzute de Legea nr. 247/2005 pentru obţinerea efectivă a acestor despăgubiri.
Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul G.N.Şt.S. împotriva deciziei nr. 687/ A din 29 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10097/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10029/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
