ICCJ. Decizia nr. 290/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 290/2009
Dosar nr. 1738/84/2006
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Sălaj, la data de 26 mai 2006, reclamanta S.E.G. a solicitat instanţei de judecată anularea dispoziţiei nr. 1895 din 7 iunie 2004 emisă de către pârâtul P.M. Zalău, precum şi obligarea acestuia să-i restituie în natură terenul care face obiectul Dispoziţiei nr. 1895/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 2476 din 14 decembrie 2007, Tribunalul Sălaj a admis acţiunea reclamantei S.E.G. şi a anulat dispoziţia nr. 1895 din 7 iunie 2004 emisă de către pârâtul P.M. Zalău. Obligă P.M. Zalău să restituie reclamantei terenul în suprafaţă de 343 m.p. conform expertizei topografice întocmite de către expertul A.N. şi să acorde reclamantei despăgubiri în sumă de 39.149 lei pentru suprafaţa de 186 m.p. teren ce nu poate fi retrocedat în natură.
Obligă pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.400 lei către reclamantă.
În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că terenul solicitat a-i fi restituit în natură a fost expropriat şi trecut în proprietatea statului prin Decretul prezidenţial nr. 64 din 3 aprilie 1975 de la antecesorul reclamantei, B.F.
Din expertizele efectuate în cauză a rezultat că poate fi restituită în natură reclamantei suprafaţa de 343 m.p., iar pentru restul suprafeţei de 106 m.p. reclamantei i se cuvin despăgubiri în sumă de 39.149 lei.
Împotriva sentinţei menţionate a declarat apel P.M. Zalău, solicitând admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar admiterea apelului şi schimbarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii ca tardivă, pe excepţie şi neîntemeiată pe fond.
Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 156/A/2008, a admis apelul declarat de pârâtul B.M. Zalău împotriva sentinţei civile nr. 2476 din 14 decembrie 2007 a Tribunalului Sălaj, pe care o schimbă în sensul că respinge, ca tardivă, acţiunea formulată de S.E.G. pentru anularea dispoziţiei nr. 1895 din 7 iunie 2004 emisă de pârât.
Prin considerentele deciziei, instanţa de apel a reţinut că apelul este întemeiat, reţinând următoarele:
Asupra excepţiei tardivităţii, nemotivată de către prima instanţă, urmează a se reţine că în conformitate cu dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită, la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării, în termen de 30 de zile de la comunicare.
În raport de data comunicării dispoziţiei astfel cum s-a făcut dovada cu înscrisurile menţionate, respectiv 14 iunie 2004, dispoziţia putea fi atacată în termen de 30 de zile de la comunicare, conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată.
Persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii, B.F., (antecesorul reclamantei) nu a atacat dispoziţia, astfel că prin adresa nr. 2111 din 4 octombrie 2005 dosarul a fost depus la P. Sălaj pentru a putea fi trimis la C.C.S.D., aşa cum s-a comunicat reclamantei prin adresa nr. 16834 din 3 mai 2006, emisă de Municipiul Zalău, prin primar.
Faţă de toate acestea, apelul pârâtului fiind întemeiat, va fi admis, în temeiul art. 282 şi 296 C. proc. civ. şi în consecinţă se va schimba sentinţa în sensul că se va respinge, ca tardivă, acţiunea formulată de reclamantă pentru anularea dispoziţiei nr. 1895 din 7 iunie 2005, emisă de pârât.
Împotriva deciziei menţionate a declarat recurs în termen legal S.E.G.
Reclamanta a solicitat casarea deciziei împotriva căreia a declarat recurs pe care o consideră nelegală şi netemeinică şi rejudecând respingerea apelului formulat, ca nefondat, cu menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile nr. 2476 din 14 decembrie 2007 a Tribunalului Sălaj cu cheltuieli de judecată în apel şi recurs.
Recursul este nefondat, din considerentele pe care le vom expune în continuare:
Aşa cum bine a motivat instanţa de apel, notificarea formulată de antecesorul recurentei, B.F., a fost soluţionată prin dispoziţia P.M. Zalău nr. 1895/2004 şi a fost comunicată acestuia, aşa cum rezultă din extrasul registrului de dispoziţii emise în anul 2004, din tabelul privind expedierea corespondenţei, din 9 iunie 2004 şi din confirmarea de primire a dispoziţiei emise.
Prin urmare, dispoziţia a fost comunicată antecesorului recurentei, iar acesta avea posibilitatea să o conteste în termen de 30 de zile de la data comunicării acesteia, fapt care nu s-a întâmplat.
Acţiunea introdusă de recurenta S.E.G. nu poate fi interpretată cu o cerere de modificare a dispoziţiei atacate, aşa cum afirmă recurenta în încercarea de a demonstra că nu îi este aplicabil termenul de 30 de zile în care putea să conteste dispoziţia, câtă vreme aceasta a solicitat în mod expres prin acţiunea introductivă anularea dispoziţiei de soluţionare a notificării.
Dacă acţiunea introdusă de reclamantă vizează cuantumul despăgubirilor, o asemenea solicitare ar trebui respinsă, ca inadmisibilă, deoarece, pe de o parte, era prematură şi lipsită de interes, iar pe de altă parte era îndreptăţită împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă (având în vedere că potrivit art. 13 şi urm. din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, unitatea deţinătoare P.M. Zalău, nu mai are competenţa de a face evaluări şi de a stabili cuantumul măsurilor reparatorii, această obligaţie revenind C.C.A.D.
Pentru aceste argumente, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, urmând să-l respingă, ca atare, nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 din acelaşi cod.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.E.G. împotriva deciziei nr. 156/ A din 6 iunie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4991/2009. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10097/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
