ICCJ. Decizia nr. 10214/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10214/2009
Dosar nr. 7294/3/2006
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 28 februarie 2006, reclamanta T.S.F. a chemat în judecată pe pârâţii Primarul General al Municipiului Bucureşti şi Municipiul Bucureşti, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 4449 din 18 iulie 2005 şi obligarea părţii adverse la emiterea unei noi dispoziţii, fie de restituire în natură a suprafeţei libere din terenul de 494,62 mp, situat în Bucureşti, şi cu propuneri de despăgubiri pentru suprafaţa ocupată, fie cu propuneri de despăgubiri pentru întregul teren, precum şi la trimiterea propunerii de despăgubiri entităţii prevăzute de art. 16 al Legii nr. 47/2005.
În motivarea cererii, întemeiată pe prevederile Legii nr. 10/2001, reclamanta a susţinut că:
- terenul situat la adresa menţionată a aparţinut defunctei V.A., mama sa, de la care a fost expropriat prin Decretul nr. 54/1951;
- este unică moştenitoare a defunctei proprietare şi, în această calitate, a formulat în termen legal două notificări, prin care a solicitat restituirea în natură a suprafeţei libere (cca. 200 mp) şi măsuri reparatorii în echivalent pentru restul suprafeţei, ocupate de un bloc;
- prin dispoziţia contestată, Primarul General a respins cererea de restituire în natură, pe considerentul că terenul revendicat este afectat în totalitate de elemente de sistematizare;
- în realitate, potrivit expertizei extrajudiciare, din terenul în discuţie o porţiune de 160 mp este liberă de construcţii şi neafectată de reţele edilitare, astfel că poate fi restituită în natură.
- pe de altă parte, prin aceeaşi dispoziţie, Primarul General a evaluat terenul de 494,62 mp la numai 1.412.000.000 lei, sumă considerabil inferioară valorii de circulaţie.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 507 din 5 aprilie 2007, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti şi, drept consecinţă, a respins acţiunea în privinţa acestuia.
Totodată, tribunalul a admis în parte contestaţia, a anulat dispoziţia în privinţa art. 2, referitor la stabilirea echivalentului terenului de 494,62 mp, a menţinut celelalte prevederi ale aceluiaşi act, l-a obligat pe pârâtul Municipiul Bucureşti să trimită dosarul către Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor şi a luat act că nu se solicită cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- faţă de prevederile Legii nr. 215/2001, în cauză are calitate procesuală pasivă doar pârâtul Municipiul Bucureşti, nu şi Primarul General al Municipiului Bucureşti.
- autoarea reclamantei a dobândit în anul 1941, prin act autentic de vânzare-cumpărare, un teren de 494,62 mp, situat în Bucureşti, expropriat în baza Decretului nr. 54/1951;
- reclamanta a solicitat acordarea de măsuri reparatorii, iar prin dispoziţia contestată, Primăria Municipiului Bucureşti a respins cererea de restituire în natură (pe considerentul că terenul este afectat în totalitate de elemente de sistematizare) şi a stabilit că valoarea echivalentă a imobilului se ridică la 1.412.000.000 lei (47.848 dolari SUA);
- potrivit expertizei efectuate în cauză, terenul are o suprafaţă reală 497,16 mp, există o porţiune liberă de 175,53 mp, iar valoarea întregului imobil este de 1.268.000 Euro (2.600 Euro/mp);
- deoarece terenul se află într-o zonă constituită din punct de vedere urbanistic, având funcţiunea de bloc de locuinţe şi spaţii verzi aferente, suprafaţa liberă de 175,53 mp intră sub incidenţa art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, astfel că reclamanta este îndreptăţită doar la măsuri reparatorii în echivalent;
- valoarea terenului stabilită prin dispoziţie nu reprezintă o justă şi reală despăgubire şi nici nu respectă prevederile art. 4 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005;
- drept consecinţă, se impune anularea dispoziţiei în privinţa textului referitor la stabilirea echivalentului terenului, menţinerea celorlalte prevederi şi obligarea pârâtului la trimiterea dosarului către entitatea menţionată în art. 13 din Titlul VII al aceleiaşi legi.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 127 din 18 februarie 2008, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât însă a admis apelul reclamantei şi a schimbat sentinţa, în sensul admiterii parţiale a contestaţiei, stabilirii măsurilor reparatorii la echivalentul în lei al sumei de 1.286.000 Euro, înlăturării obligaţiei de trimitere a dosarului la Comisia Centrală şi menţinerii celorlalte dispoziţii.
S-a reţinut că:
- deoarece notificarea reclamantei a fost soluţionată anterior apariţiei Legii nr. 247/2005, instanţa de judecată are posibilitatea să se pronunţe şi asupra cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent.
- prima instanţă a apreciat corect că despăgubirile menţionate în dispoziţia criticată nu corespund valorii de piaţă a imobilului, iar potrivit expertizei efectuate în cauză, necontestată de părţi, această valoare se ridică la 1.286.000 Euro;
- suprafaţa de teren neconstruită constituie spaţiu verde afectat unui bloc de locuinţe şi, ca atare, intră sub incidenţa art. 10 alin. (2) teza finală din Legea nr. 10/2001, ceea ce impune respingerea cererii reclamantei apelante, de restituire în natură.
Reclamanta şi pârâtul au declarat recurs, prin care au solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 175,53 mp şi, respectiv, respingerii contestaţiei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta reclamantă a susţinut că:
- pe terenul expropriat de la autoarea sa nu se aflau construcţii, astfel că în speţă nu erau operante prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001;
- instanţa de apel nu a indicat motivele pentru care nu a luat în considerare concluziile expertului topograf, că suprafaţa neconstruită nu este afectată de reţele edilitare sau servituţi legale.
Pentru dovedirea acestor susţineri, la cererea recurentei reclamante, Înalta Curte a încuviinţat proba cu înscrisuri, respectiv o expertiză tehnică extrajudiciară, 3 planşe foto şi un articol publicat la 17 aprilie 2008 în cotidianul „România Liberă".
Pârâtul şi-a întemeiat recursul tot pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând că stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii în echivalent şi înlăturarea obligaţiei de înaintare a dosarului către Comisia Centrală sunt contrare art. 16 alin. (1) şi (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.
Criticile recurentei reclamante sunt fondate în sensul celor ce urmează:
- terenul vizat prin notificare a fost expropriat de la autoarea reclamantei, astfel că în privinţa acestui imobil sunt incidente prevederile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, al cărui conţinut este însă asemănător art. 10 alin. (2), invocat de instanţele de fond şi apel;
- ambele texte exclud de la restituirea în natură porţiunea liberă afectată unor „amenajări de utilitate publică", sintagmă prin care, potrivit pct. 10.3 din HG nr. 250/2007, se înţeleg amenajările destinate a servi nevoile comunităţii, cum ar fi, de pildă, spaţiile verzi din jurul blocurilor de locuit;
- expertul topograf M.N.D. a constatat, în luna septembrie 2006, s-a că terenul expropriat este ocupat de un bloc de locuinţe (177,16 mp), terenul aferent acestui imobil (144,47 mp) şi o porţiune liberă de construcţii şi neafectată de reţele edilitare (cu suprafaţa de 175,53 mp), situată în intersecţia.
- deşi părţile nu au contestat raportul de expertiză, instanţele de fond şi apel au reţinut, în baza unei adrese emise de Primăria Municipiului Bucureşti la 18 octombrie 2002, că suprafaţa de 175,53 mp constituie spaţiu verde în jurul blocului de locuinţe edificat pe terenul expropriat şi, ca atare, nu poate fi restituită în natură;
- aceste concluzii sunt însă contrazise de expertiza extrajudiciară efectuată în luna octombrie 2008 şi celelalte înscrisuri depuse de recurenta reclamantă, probe potrivit cărora suprafaţa de 175,53 mp este amplasată într-o subzonă de locuinţe colective medii şi, ulterior expertizei judiciare, s-a diminuat cu 22 mp, porţiune ocupată de fundaţia unei noi construcţii, în curs de edificare;
- prin urmare, în privinţa suprafeţei de 175,53 mp nu erau operante prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, cum greşit a considerat instanţa de apel.
Criticile pârâtului recurent referitoare la pretinsa încălcarea a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (5) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 sunt formulate la modul general şi, ca atare, nu se încadrează în motivul de nelegalitate invocat.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., recursul declarat de reclamantă va fi admis şi, drept consecinţă, se va modifica parţial hotărârea atacată, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 175,53 mp (identificată în planul anexă la raportul de expertiză M.D.) şi stabilirii de măsuri reparatorii în echivalent pentru diferenţa de 321,63 mp, nerestituibilă, corespunzător valorii de 2.600 Euro/mp.
Totodată, celelalte dispoziţii ale hotărârii atacate vor fi menţinute, iar potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat de pârât.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta T.S.F. împotriva deciziei civile nr. 127 din 18 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă.
Modifică în parte Decizia recurată în sensul că dispune restituirea în natură, către reclamantă a suprafeţei de 175,53 mp teren situat în sect.2 Bucureşti, parcela 1 dd, identificat în planul anexă la raportul de expertiză întocmit de inginer M.D., care face parte integrantă din prezenta decizie.
Stabileşte măsuri reparatorii pentru diferenţa de teren de 321,63 mp, în echivalentul în lei a sumei de 2600 E/mp.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate.
Constată nul recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin primar general împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă pe intimatul pârât să-i plătească reclamantei 1000 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10220/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10209/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
