ICCJ. Decizia nr. 10223/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 10223/2009
Dosar nr. 22255/3/2008
Şedinţa publică din 17 decembrie 2009
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
La 10 iunie 2008, reclamanta C.I.F. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând anularea Dispoziţiei nr. 10469 din 9 mai 2008 şi obligarea părţii adverse la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul teren de 337,24 mp, situat în Bucureşti sector 4.
În motivarea cererii, întemeiată pe art. 20-33 din Legea nr. 10/2001, reclamanta a susţinut că:
- în anul 1936, soţii C.V. şi S., părinţii săi, au achiziţionat terenul menţionat, care a fost expropriat prin Decretul nr. 213/1979;
- deşi este unica moştenitoare a părinţilor, fratelui şi sorei sale, decedaţi succesiv în perioada 7 decembrie 1955-14 ianuarie 1994, prin dispoziţia contestată Primarul General a propus să i se acorde măsuri reparatorii în echivalent doar pentru 21,06 mp din terenul expropriat, afectat integral de elemente de sistematizare.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa nr. 1635 din 29 octombrie 2008, a admis contestaţia, a anulat parţial dispoziţia, a constatat că reclamanta are calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în echivalent pentru întregul teren de 337,24 mp şi l-a obligat pe pârât la 1.500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- terenul de 337,24 mp, proprietatea părinţilor reclamantei, a fost expropriat în baza Decretului nr. 213/1979;
- la data exproprierii, reclamanta avea din terenul menţionat o cotă de 1/8, moştenită de la tatăl său, decedat în anul 1955;
- în perioada 1981-1994, au decedat, succesiv, moştenitorii celorlalte cote, respectiv fratele, mama şi sora reclamantei, care este unica lor moştenitoare;
- aşa fiind, potrivit art. 4 din Legea nr. 10/2001, reclamanta are vocaţie la măsuri reparatorii pentru întregul imobil, şi nu doar pentru cota de 1/16 (21,06 mp), cum greşit s-a stabilit prin dispoziţia contestată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 293 din 7 mai 2009, a respins ca nefondat apelul declarat de pârât şi l-a obligat pe apelant să-i plătească reclamantei 1.500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că:
- reclamanta a moştenit pe tatăl şi fratele său (decedaţi la 7 decembrie 1956 şi, respectiv, 26 decembrie 1963), astfel că în anul 1979, când a fost expropriat terenul de 337,24 mp, avea o cotă de 3/16 din acest imobil;
- ulterior, reclamanta a renunţat la succesiunea mamei sale (decedată la 12 noiembrie 1981), care a fost moştenită doar de S.J., sora intimatei;
- această succesoare a decedat la 14 ianuarie 1994, fiind moştenită de reclamantă;
- în atare situaţie, potrivit pct. 4.6 din HG nr. 250/2005, renunţarea reclamantei la succesiunea mamei sale nu duce la pierderea dreptului de a solicita măsuri reparatorii pentru întregul imobil deoarece ulterior a acceptat succesiunea moştenitoarei acesteia din urmă;
- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată este conformă art. 274 C. proc. civ. atâta timp cât prima instanţă a constatat corect că acesta a căzut în pretenţii, iar reclamanta a făcut dovada avansării unor sume de bani în vederea susţinerii procesului şi, prin urmare, este îndreptăţită la recuperarea lor;
- pe de altă parte, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., prima instanţă nu era obligată să reducă onorariu de avocat achitat de reclamantă deoarece în cauză nu s-a stabilit că aceasta şi-ar fi exercitat drepturile procesuale cu rea credinţă;
- apelantul se află în culpă procesuală şi, ca atare, conform art. 274 C. proc. civ., trebuie să suporte onorariul de avocat achitat de reclamantă în această fază.
Pârâtul a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii propriului apel, schimbării sentinţei şi respingerii contestaţiei.
În motivarea recursului, întemeiat pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a susţinut că:
- reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii doar pentru 42,155 mp din terenul expropriat deoarece a renunţat la succesiunea mamei sale;
- în raport de complexitatea cauzei, la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată, instanţa de apel trebuia să facă aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Ambele critici sunt nefondate deoarece:
- reclamanta a renunţat (în anul 1981) la succesiunea mamei sale, care a fost moştenită integral de S.J., cealaltă descendentă a defunctei;
- această descendentă a decedat la 14 ianuarie 1994, iar succesiunea ei a fost acceptată de reclamantă, care a devenit astfel unica moştenitoare a sorei sale;
- or, este evident că renunţarea la o succesiune deschisă în anul 1981 nu constituie un impediment legal, de natură să împiedice pe reclamantă să accepte ulterior (în anul 1994) o altă succesiune şi să preia, ca unic moştenitor, întregul patrimoniu al ultimului defunct, care, în privinţa terenului expropriat, includea şi cota parte ce aparţinuse mamei sale, nedecedată;
- faţă de valoarea obiectului pricinii (estimat de reclamantă la 67.448 Euro, corespunzător preţului minim de 200 Euro/mp practicat în zona unde este amplasat terenul expropriat) şi munca îndeplinită de apărătorul intimatei (care a formulat întâmpinare şi a pus concluzii orale), instanţa de apel nu avea motive să reducă onorariul acestuia.
Aşa fiind, conform art. 312 alin. (1) şi art. 274 C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat, cu obligarea pârâtului recurent la plata sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată, corespunzător onorariului de avocat achitat de reclamantă în această fază procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, recursul declarat de pârâtul Municipiului Bucureşti prin primar general împotriva deciziei civile nr. 293/A din 07 mai 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, ca nefondat.
Obligă pe pârâtul-reclamant să plătească intimatei-reclamante 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 decembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 10235/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 10220/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
