ICCJ. Decizia nr. 1376/2009. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 1376/2009
Dosar nr. 5822/121/2006
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 29 aprilie 2005, reclamanta T.L. a chemat în judecată pe pârâţii D.G.F.P. Galaţi, A.V.A.S. şi SC H.W. Galaţi solicitând restituirea suprafeţei de 500 mp teren aflat în incinta SC T. SA Galaţi.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat că terenul solicitat, proprietatea sa, a fost vândut în anul 2002 către pârâta SC H.W. în vederea recuperării unor datorii pe care SC T. SA le avea de achitat către D.G.F.P.
Deşi pârâta A.V.A.S. Bucureşti, ca instituţie a statului şi acţionar la societatea deţinătoare a bunului, cunoştea situaţia financiară a acesteia şi, implicit starea de încetare de plăţi în care se afla societatea menţionată, a emis Decizia nr. 166 din 22 martie 2005 prin care a declinat competenţa de soluţionare a notificării sale către societatea arătată.
A solicitat anularea deciziei şi restituirea bunului în natură sau acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent.
Prin sentinţa civilă nr. 580 din 12 martie 2007, Tribunalul Galaţi a admis în parte acţiunea reclamantei şi a dispus anularea deciziei nr. 166 din 22 martie 2005 emisă de A.V.A.S. Bucureşti.
A constatat că reclamanta este îndreptăţită să i se acorde măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în Galaţi.
A fost respinsă acţiunea reclamantei formulată în contradictoriu cu celelalte pârâte, pentru lipsa de calitate procesuală pasivă.
Au fost respinse excepţiile invocate de pârâtele A.V.A.S. Bucureşti şi Primăria municipiului Galaţi ca şi cererile de intervenţie în nume propriu formulate de M.D., L.V. şi A.C.
Prima instanţă a reţinut, în esenţă, că reclamanta a justificat în cauză atât vocaţia de a beneficia de măsurile reparatorii prevăzute de legea specială, cât şi preluarea abuzivă a bunului solicitat, teren de 500,50 mp, de către stat, în temeiul deciziei nr. 418 din 5 septembrie 1974 de acceptare a ofertei de donaţie făcută de autorii săi, autentificată sub nr. 715 din 19 februarie 1973 şi anulată prin sentinţa civilă nr. 1007/2003 a Judecătoriei Galaţi.
S-a reţinut că bunul solicitat în prezenta procedură se află evidenţiat în patrimoniul SC T. SA Galaţi, în prezent SC C.C. SA, societate la care pârâta A.V.A.S. este acţionar majoritar, cu o cotă de 96,77 % din capitalul social.
Pentru recuperarea creanţelor bugetare datorate de societatea menţionată, pârâta D.G.F.P. a vândut la licitaţie publică suprafaţa de 4680,08 mp teren intravilan, în care este inclusă şi suprafaţa solicitată de reclamantă prin cererea dedusă judecăţii.
În raport de împrejurările de fapt expuse şi de prevederile art. 29 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi HG nr. 250/2007, cererea de chemare în judecată a fost admisă în limitele celor dispuse prin dispozitiv.
Apelul declarat de pârâta A.V.A.S. Bucureşti împotriva susmenţionatei hotărâri, a fost respins ca nefondat prin Decizia civilă nr. 413 A din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi.
S-a reţinut, relativ la motivul de apel privind necompetenţa Tribunalului Galaţi în soluţionarea cauzei, că în speţă, judecarea cauzei s-a făcut legal de instanţa de la sediul unităţii deţinătoare, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.
Cât priveşte fondul cauzei s-a reţinut că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru bunul preluat de stat şi imposibil de restituit care urmează a fi acordat potrivit art. 29 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 de instituţia publică care a efectuat privatizarea, respectiv de pârâta-apelantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs A.V.A.S., criticând-o pentru nelegalitate, sens în care au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 3 şi 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea primului motiv de recurs au fost invocate prevederile art. 5 C. proc. civ., potrivit căruia „cererea se face la instanţa domiciliului pârâtului" şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Cât priveşte fondul cauzei, au învederat incidenţa în cauză a prevederilor art. 21 din Legea nr. 10/2001 republicată, întrucât imobilul se încadrează în ipoteza textului legal evocat, pârâta-apelantă fiind acţionar majoritar la societatea în patrimoniul căreia se află bunul, fiind fără relevanţă din acest punct de vedere starea financiară a societăţii şi împrejurarea că se află în procedura falimentului.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 „Decizia sau, după caz, dispoziţia… poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului în a cărui circumscripţie se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz, al entităţii investite cu soluţionarea notificării".
Textul legal evocat se constituie în normă de competenţă materială specială şi exclusivă în materia analizată, prevăzând că judecata căii de atac împotriva actului emis în faza administrativă a procedurii să se realizeze de instanţa în circumscripţia căreia se află sediul unităţii deţinătoare sau, după caz unitatea investită cu soluţionarea notificării.
Conjuncţia „sau" din textul legal citat nu înseamnă instituirea unei norme de competenţă alternativă, cum greşit a reţinut curtea de apel, ci a unei norme de competenţă materială specială şi exclusiv în favoarea instanţei (tribunalului) în a cărui rază teritorială îşi are sediul persoana juridică emitentă a actului administrativ atacat, în speţă Tribunalul Bucureşti.
Întrucât încălcarea normei legale de competenţă enunţate se constituie, astfel cum cu temei susţine recurenta în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., urmează a se dispune casarea hotărârilor atacate iar în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (6) C. proc. civ., dosarul să fie trimis pentru judecare instanţei judecătoreşti competente.
În raport de soluţia pronunţată privind neregularitatea procedurală constatată, apare a fi de prisos analiza celorlalte critici privind fondul cauzei şi care vor fi avute în vedere de instanţele de rejudecare ca apărări de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta A.V.A.S. împotriva deciziei nr. 413 din 1 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Galaţi, secţia civilă.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa nr. 580 din 12 martie 2007 a Tribunalului Galaţi, secţia civilă, şi trimite cauza pentru soluţionare în fond Tribunalului Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1386/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 1377/2009. Civil → |
|---|
