ICCJ. Decizia nr. 2092/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2092/2009
Dosar nr. 5146/30/2006
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A.M. şi A.M. au chemat în judecată Primăria municipiului Timişoara, prin primar, solicitând atribuirea în deplină proprietate a terenului în suprafaţă de 327 m.p. situat în Timişoara, respectiv 173 m.p. grădină, 48 m.p. garaje şi alţi 106 m.p., cum şi anularea în parte a dispoziţiei nr. 236 din 27 ianuarie 2006 eliberată de Primarul municipiului Timişoara privind acordarea de despăgubiri, respectiv de la art. 1 şi 2 din dispoziţie, în sensul celor precizate în acţiune potrivit cărora urma să li se atribuie în deplină proprietate suprafaţa de 106 m.p. În subsidiar, dacă nu s-ar dispune retrocedarea suprafeţei de 106 m.p. să se menţină dispoziţia de a se acorda despăgubiri echivalente.
În susţinerea acţiunii reclamanţii au învederat că prin Decretul nr. 181/1985 li s-a expropriat abuziv suprafaţa de 327 m.p. teren situată în Timişoara, înscrisă în CF nr. 3839 Timişoara, cu nr. top. 2934/2 şi au rămas cu o suprafaţă de 377 m.p. casă şi curte în parcela cu nr. top. 2934/1. Urmare notificării adresate Primăriei municipiului Timişoara a fost emisă dispoziţia nr. 236 din 27 ianuarie 2006 prin care li s-a restituit în natură o suprafaţă de 67 m.p. la nr. top. 30206/1/2 şi încă 80 m.p. la nr. top. 30206/1/3 – 30206/2/2 dar s-a considerat nejustificat că o suprafaţă de 180 m.p. nu se poate restitui în natură. Or, pe acest teren o suprafaţă de 48 m.p. este ocupată de garaje ce pot fi desfăcute, fără a se deteriora şi transportate în altă parte, iar diferenţa până la 180 m.p. nu este ocupată de vreo construcţie.
Pe de altă parte şi despăgubirea propusă nu reprezintă valoarea reală a terenului în litigiu.
Tribunalul Timiş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 502/PI din 6 martie 2007 a respins contestaţia formulată de A.N. şi A.M. cu motivarea că partea de teren ce nu a fost restituită în natură prin dispoziţia nr. 236 din 27 ianuarie 2006 a Primăriei municipiului Timişoara este afectată de amenajări subterane, respectiv de reţea termică precum şi cale de acces fiind astfel aplicabile dispoziţiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată.
Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, prin Decizia nr. 148 din 12 iunie 2008 a admis apelul declarat de reclamanţii A.N. şi A.M. împotriva sentinţei nr. 502/PI din 6 martie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia civilă pe care a schimbat-o în parte în sensul că:
A admis în parte acţiunea.
A anulat în parte dispoziţia nr. 236 din 27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamanţi şi a suprafeţei de teren de 74 m.p. din parcela cu nr. top. 30206/1/2 evidenţiată prin punctele de contur 2 – 3 – 9 – 10 pe planul de identificare anexă la răspunsul la obiecţiunile la raportul de expertiză tehnică întocmit de expert P.G., raport ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, condiţionat de restituirea despăgubirii corespunzătoare acestei suprafeţe de teren ca efect al exproprierii.
A menţinut în rest Decizia administrativă şi hotărârea instanţei de fond.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, în adevăr, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză şi a răspunsului la obiecţiunile formulate la acest raport, suprafaţa de 74 m.p. teren este afectată de traseul conductei C., iar parcela de 106 m.p. face parte din nr. top. 30233 care are destinaţia de stradă (str. Speranţei).
Dar, SC C. şi-a dat acordul de principiu pentru restituirea terenului străbătut de conductă „condiţionat de respectarea condiţiilor privind distanţele de pozare faţă de reţeaua termică", iar reclamantul şi-a asumat prin declaraţie autentică obligaţia de a respecta condiţiile impuse de SC C. SA.
Astfel fiind nu mai există nici un impediment pentru restituirea în natură a suprafeţei de 74 m.p. teren condiţionat de rambursarea despăgubirii primite.
În contra menţionatei decizii a declarat recurs Primarul municipiului Timişoara susţinând în esenţă că terenul în litigiu este afectat de amenajări de utilitate publică şi prin urmare conform art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 nu poate fi restituit în natură, măsurile reparatorii stabilindu-se numai în echivalent. Din această perspectivă, nu a fost de acord cu răspunsul dat de expert la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, suprafaţa de 74 m.p. teren fiind afectată de traseul conductei C., suprafaţă de 48 m.p. teren inclusă în CF nr. 65926 Timişoara cu nr. top. 30233 având destinaţia de teren de acces la blocurile din zona C.L., ca şi suprafaţa de 58 m.p. din acelaşi nr. topografic.
Recurentul nu a indicat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. însă criticile formulate se încadrează în pct. 9 al textului legal evocat.
Recurentul a solicitat modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii apelului şi menţinerii sentinţei tribunalului.
Recursul este fondat.
Cu notificarea din 12 februarie 2002 A.N. şi A.M. au cerut restituirea în natură a terenului intravilan situat în Timişoara, str. Irlanda nr. 33, judeţul Timiş în suprafaţa de 327 m.p., înscris în C.F. nr. 3839 Timişoara cu nr. top. 2934/2 preluat abuziv de stat prin expropriere (f. 19 Dos. nr. 5146/30/2006).
Prin dispoziţia nr. 236 din 27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Timişoara s-a dispus restituirea în natură a suprafeţei de 67 m.p. teren rezultată din dezmembrarea parcelei cu nr. top. 30206/1 înscrisă în CF nr. 65923 Timişoara, respectiv suprafaţa de teren de 80 m.p., cu nr. top. 30206/1/3 – 30206/2/2 rezultată în urma dezmembrării parcelelor cu nr. top. 30206/1 înscrise în C.F. nr. 65923 Timişoara, respectiv nr. top. 30206/2, din CF nr. 111202 Timişoara.
Pentru terenul de 180 m.p. ce nu putea fi restituit în natură s-a propus acordarea de despăgubiri în cuantum de 59.013,42 RON în condiţiile art. 16 – Titlul VII din Legea nr. 247/2005 (f. 11 – 13 dosar nr. 5146/30/2006).
Notificatorii au pretins prin acţiune că le poate fi restituită în natură şi o suprafaţă de 106 m.p. respectiv 74 m.p. din parcela cu nr. top. 30206/1/2.
În mod constant Primarul municipiului Timişoara a susţinut că terenul în suprafaţă de 180 m.p. este afectat de utilităţi publice respectiv 106 m.p. făcând parte din stradă şi 74 m.p. culoar pentru reţele subterane de termoficare (f. 72 – 73, 87 – 84 dosar nr. 5146/30/2006). Expertiza tehnică efectuată în apel a stabilit că suprafaţa de 180 m.p. ce nu s-a restituit în natură face parte din nr. top. 30233 reprezentând o porţiune din str. S. şi fiind ocupată parţial de bateria de garaje (f. 41 dosar nr. 5146/30/2006) iar în răspunsul la obiecţiuni expertul a procedat la identificarea suprafeţelor de teren restituite şi nerestituite între care şi cea de 74 m.p. afectată de traseul conductei C. (f. 57 – 58 dos. nr. 5146/30/2006).
Or, dispoziţiile art. 10 alin. (2), respectiv art. 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată instituie excepţiile de la principiul prevalenţei restituirii în natură a imobilelor preluate abuziv şi anume atunci când există construcţii noi autorizate ori terenul rămas liber este afectat servituţilor legale şi altor amenajări de utilitate publică ale localităţilor urbane şi rurale, situaţie în care măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
Norma metodologică din 7 martie 2007 de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 aprobată prin HG nr. 250/2007 statuează la art. 10 pct. 3 că în toate cazurile entitatea investită cu soluţionarea notificării are obligaţia înainte de a dispune orice măsură, de a identifica cu exactitate terenul şi vecinătăţile şi de a verifica destinaţia actuală a terenului solicitat şi a suprafeţei acestuia, pentru a nu afecta căile de acces (străzi, trotuare, parcări amenajate şi alte asemenea), existenţa şi utilizarea unor amenajări subterane: conducte de alimentare cu apă, gaze, petrol, electricitate de mare cablu etc.
În astfel de situaţii, restituirea în natură se va limita numai la acele suprafeţe de teren libere ori care nu afectează accesul şi utilizarea normală a amenajării subterane.
Or, aşa cum rezultă din dosar şi nu a fost contestat de reclamanţi, terenul în suprafaţă de 74 m.p. restituit de instanţa de apel este culoar pentru o conductă de termoficare şi prin urmare conform art. 10 alin (2) şi 11 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 republicată este afectat de utilitate publică, servind nevoile comunităţii şi pe cale de consecinţă nu poate fi restituit în natură.
Din această perspectivă, declaraţia dată de reclamanţi sub formă autentică în sensul că se obligă să respecte legislaţia actuală în ceea ce priveşte amplasarea construcţiilor faţă de reţeaua termică privind distanţa de 3 m de la axul central al canalului termic, sau că ar permite, în cazul în care distanţa este mai mică de 3 m, accesul reprezentanţilor SC C. SA să intervină la lucrările de reparaţii (f. 63 Dos. nr. 3146/30/2006) este nesemnificativă cauzei, ca de altfel şi avizul de principiu a SC C. înscris pe planul de situaţie, fără precizarea persoanei care l-a acordat şi dacă era competentă să o facă având în vedere textul legal evocat.
O reglementare similară se regăsea şi în HG nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 în vigoare la data emiterii dispoziţiei contestate.
Astfel fiind, greşit instanţa de apel a dispus restituirea în natură către reclamanţi a terenului de 74 m.p. afectat de culoarul pentru conducta de termoficare cu atât mai mult cu cât a păstrat şi art. 3 din dispoziţie privind acordarea de despăgubiri pentru întreaga suprafaţă de teren de 180 m.p.
Faţă de cele ce preced recursul va fi admis, se va casa Decizia atacată în sensul respingerii apelului reclamanţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timişoara împotriva Deciziei nr. 148 din 12 iunie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă, pe care o casează şi în fond respinge apelul declarat de reclamanţii A.N. şi A.M. împotriva sentinţei nr. 502/PI din 6 martie 2007 a Tribunalului Timiş, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2839/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2775/2009. Civil → |
|---|
