ICCJ. Decizia nr. 2775/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2775/2009
Dosar nr. 11988/30/2005
Şedinţa publică din 10 martie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1697 din 3 octombrie 2007 Tribunalul Timiş a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P. şi a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată la 13 decembrie 2005 de reclamanta B.S.M. împotriva Deciziilor nr. 1 din 12 iulie 2001 şi nr. 41 din 28 noiembrie 2005 emise de Direcţia Apelor Banat.
Instanţa de fond a reţinut în motivarea sentinţei că prin Decizia nr. 1/2007 pârâta a respins notificarea reclamantei formulate în temeiul art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, în redactarea iniţială a legii, în sensul că imobilul revendicat, suportând o serie de modificări şi transformări, nu poate fi restituit în natură. Urmare acestei decizii reclamanta a mai adresat cinci cereri de despăgubiri băneşti pentru acelaşi imobil, dosar transmis ulterior către Primăria municipiului Timişoara. O nouă notificare a fost formulată de reclamantă după apariţia Legii nr. 247/2005, notificare respinsă prin Decizia nr. 41 din 28 noiembrie 2005.
S-a constatat, în raport de obiectul acţiunii, că Statul Român este reprezentat în proces de M.F.P. în cadrul Legii nr. 10/2001 numai în situaţia identificată în art. 28 alin. (3) din această lege, cazul când unitatea deţinătoare a imobilului nu a fost identificată, împrejurare care nu se regăseşte în speţa dedusă judecăţii. Această constatare a condus la soluţia respingerii acţiunii faţă de acest pârât care nu are calitatea procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei s-a reţinut că dispoziţia nr. 1/2001 prin care s-a soluţionat notificarea formulată de reclamantă în anul 2001 de restituire în natură a imobilului, nu a fost atacată de petiţionară. Aceasta a formulat o nouă cerere aflată la Primăria Municipiului Timişoara în prezent.
Prin dispoziţia nr. 41 din 28 noiembrie 2007 de respingere a notificării formulate de reclamantă după apariţia Legii nr. 247/20051 a constatat că cererea iniţială a petentei a fost respinsă, soluţie definitivă.
S-a constatat astfel că dispoziţia 41/2007 este legală şi temeinică, reclamanta având pe rolul Primăriei o cerere de despăgubire nesoluţionată încă.
Curtea de Apel Timişoara prin Decizia nr. 1/A din 14 ianuarie 2008, a respins ca neîntemeiat apelul reclamantei.
În motivarea deciziei s-a reţinut că reclamanta a reîntocmit cererea de restituire în natură şi după apariţia Legii nr. 247/2005, cerere respinsă prin Decizia nr. 41/D in 28 noiembrie 2005 prin care s-a constatat că s-a mai respins o cerere anterioară.
S-a constatat că reclamanta a mai formulat şi o cerere de despăgubire pentru aceleaşi imobile, adresată Prefecturii Timiş, dosar înaintat apoi către Primăria municipiului Timişoara. Cererea a fost soluţionată prin Decizia nr. 15 din 30 noiembrie 2007 în sensul că pârâta a dispus restituirea prin echivalent constând în despăgubiri, această decizie răspunzând astfel pretenţiilor ulterioare ale reclamantei.
Împotriva deciziei Curţii de apel reclamanta a declarat recurs în termenul legal.
În fapt, în esenţă, petenta a criticat soluţia instanţei de apel considerând nelegală soluţionarea notificării prin respingerea cererii de restituire în natură şi după abrogarea art. 18 lit. c) din Legea nr. 10/2001, prin Titlul I al Legii nr. 247/2005 în mod greşit considerându-se imposibilă restituirea în natură deşi casa există în fiinţa ei pe teren.
S-a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1/2005 şi restituirea în natură a imobilului.
Analizând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate se constată că aceasta este legală şi temeinică, recursul urmând a se respinge pentru considerentele de mai jos.
Criticile formulate privesc administrarea probelor împrejurare ce nu se poate încadra în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.
Instanţele de fond şi respectiv de apel au făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor legale la situaţia de fapt cu care au fost sesizate.
Critica referitoare la greşita respingere a cererii de restituire în natură, deşi imobilul există şi în prezent nu poate fi primită. Este adevărat că prin Legea nr. 247/2005, Titlul I pct. 40 a fost abrogată lit. c) a art. 18 din Legea nr. 10/2001, însă acest text era în vigoare la momentul soluţionării primei valorificări formulată de reclamantă, prin dispoziţia nr. 1/2001, care nu a fost atacată.
De altfel nici în contestaţia ulterioară care face obiectul prezentului proces nu s-a atacat motivul de respingere a restituirii în natură (modificări aduse imobilului care l-au transformat într-un imobil nou în raport de cel preluat), iar existenţa în continuare a imobilului nu are relevanţă din perspectiva celor mai sus arătate.
Nici împrejurarea de fapt reţinută de instanţa de apel în sensul că s-a acordat între timp o reparaţie reclamantei prin stabilirea de despăgubiri pentru imobilul revendicat, dându-se astfel curs unei cereri expres formulate de aceasta, nu a fost comentată de reclamanta recurentă.
Celelalte critici care se referă la administrarea probelor nu se vor primi, ele neîncadrându-se în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 1 – 9 C. proc. civ.
Constatând că în cauză nu se regăsesc elemente de nelegalitate pentru ca hotărârea atacată să poată fi modificată sau casată pentru motive prevăzute de art. 304 – pct. 1 – 9 C. proc. civ., văzând şi dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. se va respinge ca nefondat recursul, cu consecinţa menţinerii Deciziei nr. 1/A din 14 ianuarie 2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta B.S.M. împotriva Deciziei nr. 1/A din 14 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Timişoara.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 10 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2092/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 2783/2009. Civil-. Drept de autor şi drepturi... → |
|---|
