ICCJ. Decizia nr. 2839/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2839/2009
Dosar nr. 30207/2/2005
Şedinţa publică din 11 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
C.A., în temeiul art. 24 pct. 7 şi 8 din Legea nr. 10/2001 a contestat Decizia nr. 146 din 14 martie 2005 emisă de A.V.A.S. prin care i s-a respins notificarea nr. 1149 din 20 iulie 2001 pentru restituirea în natură a morii ţărăneşti şi clădirilor anexe situate în satul Gădeşti, comuna Sagna, judeţul Neamţ pe considerentul că nu ar fi depus actele de proprietate vizând imobilul revendicat.
În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că moara în discuţie împreună cu clădirile anexe a constituit proprietatea indiviză a sa şi a tatălui său Ş.M. decedat la 18 aprilie 1963, a cărui unică moştenitoare era. În acest sens a notificat atât A.V.A.S. cât şi Primăria comunei Sagna, judeţul Neamţ şi a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu cu actul dotal nr. 30475 din 11 iunie 1946 prin care părinţii săi i-au constituit dotă jumătate din moara ţărănească din comuna Carol judeţul Roman împreună cu jumătate din terenul pe care era amplasată, jumătate din clădiri şi atenanse şi jumătate din toate ustensilele şi cu autorizaţia nr. 212 din 12 februarie 1942 emisă de C.I.O.S. al judeţului Roman, respectiv autorizaţia nr. 216/1946 emisă de M.M.P., secţia energiei Iaşi.
Primăria comunei Sagna i-a comunicat că moara ţărănească a cărei restituire a solicitat-o a fost înstrăinată în anul 1998 către SC R. SRL Dulceşti, iar A.V.A.S. i-a respins notificarea motivând că nu a făcut dovada dreptului de proprietate deşi anexase notificării înscrisurile doveditoare.
A mai precizat că fiind o moară ţărănească nu se încadra în dispoziţiile Decretului de naţionalizare nr. 92/1950, iar cu ocazia preluării abuzive de către stat nu i-a fost comunicată nici o decizie de preluare sau proces-verbal. De asemenea, a învederat că SC P. SA Piatra Neamţ a vândut moara de cereale Gîndinţi împreună cu activul acesteia şi terenul aferent în suprafaţa de 2342 m.p. deşi nu se ştie cum a ajuns această societate în proprietatea morii, că moara este în funcţiune având acelaşi motor şi în prezent şi că solicită restituirea ei în natură cu construcţiile anexe şi terenul de 2342 m.p.
Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin sentinţa nr. 733 din 30 iunie 2005 a respins contestaţia promovată de C.A. în contradictoriu cu A.V.A.S. ca neîntemeiată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin Decizia nr. 80/A din 22 februarie 2006 a respins apelul declarat de C.A. împotriva sentinţei civile nr. 733 din 30 iunie 2005 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Ambele instanţe au reţinut că sarcina probei proprietăţii şi a deţinerii legale a acesteia la momentul deposedării abuzive revine persoanei care se pretinde a fi îndreptăţită în conformitate cu prevederile art. 3 lit. a) şi ale art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Or în speţă reclamanta nu a probat existenţa dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu la data preluării abuzive prezumată a fi în anul 1950 şi nici identitatea dintre imobilul situat în comuna Carol I, judeţul Roman şi imobilul a cărui restituire s-a solicitat identificat în notificare ca fiind situat în comuna Sagna, sat Gâdeşti, judeţul Neamţ.
În contra Deciziei nr. 80/A din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a declarat recurs reclamanta C.A. susţinând în esenţă că deşi s-a reţinut că a probat dreptul de proprietate privind moara ţărănească în discuţie s-a considerat greşit că această dovadă nu a fost produsă şi în legătură cu data presupusei preluări abuzive întrucât acest lucru, în lipsa procesului verbal de preluare, reieşea cu evidenţă din adresele Primăriei comunei Gîndinţi, judeţul Neamţ care atestau că moara funcţiona pe teritoriul comunei Carol I, judeţul Roman, comună devenit în prezent comuna Gîndinţi, judeţul Neamţ şi că funcţionează şi în prezent.
De asemenea, recurenta a învederat că a probat şi identitatea morii ţărăneşti din comuna Carol I, judeţul Roman cu cea din comuna Gîndinţi, judeţul Neamţ cu adresa din 30 august 2005 emisă de Primăria comunei Sagna.
Recurenta nu a invocat vreunul din motivele de casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ. însă criticile formulate pot fi încadrate în pct. 9 al textului legal evocat.
Recurenta C.A. a decedat la 28 aprilie 2008, în cauză fiind introduse succesoarele acesteia C.E.S. şi C.C., conform certificatului de moştenitor nr. 64 din 12 noiembrie 2008.
Recursul este fondat pentru motivele ce succed.
Conform pct. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării în mod abuziv a acestora.
De asemenea, potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001 republicată şi a Normei metodologice din 7 martie 2007 aprobată prin HG nr. 250 din 7 martie 2007, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Cu referire la cazul în speţă, instanţele au reţinut raportat la susţinerile reclamantei că imobilul în litigiu a fost preluat faptic fără să i se înmâneze vreun proces – verbal de preluare, că aceasta nu a probat existenţa dreptului de proprietate la data când a pretins că a fost preluat abuziv nemişcătorul respectiv în anul 1950, deşi conform art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001 coroborat cu art. 22 din aceeaşi lege în redactarea de la data soluţionării litigiului, art. 24 după republicare, avea această obligaţie.
Or, în recurs, reclamanta a depus ca urmare a diligenţelor efectuate la Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Neamţ, ca act nou, procesul – verbal din 20 aprilie 1949 încheiat de Primarul comunei Nicolae Bălcescu, judeţul Roman, pentru punerea în executare a ordinului nr. 1619/1949 al Prefectului judeţului Roman prin care a fost trimisă în original adresa nr. 17/1949 a Întreprinderii naţionalizate „Moara din comuna Nicolae Bălcescu" spre a se conforma hotărârii Comisiunii judeţene de expropriere luată în şedinţa din 7 aprilie 1949, hotărâre ce se afla în rezoluţie pe adresa menţionată, pentru a inventaria casa fostă proprietatea Ş.M. din localitate şi a fi dată în folosinţă moara naţionalizată din această comună (f. 149 – 1951).
Din conţinutul acestui proces-verbal, rezultă că moara din comuna Nicolae Bălcescu era proprietatea autorului Ş.M. şi a fost naţionalizată în baza hotărârii Comisiunii judeţene de expropriere luată în şedinţa din 7 aprilie 1949 şi transmisă pentru executare prin adresa nr. 17/1949.
Recurenta a solicitat Arhivelor Statului – Direcţia judeţeană Piatra Neamţ, în completare, o copie legalizată după ordinul nr. 1619/1949 al Prefecturii judeţului Roman (cabinet) şi adresa nr. 17/1949 a Întreprinderii naţionalizate „Moara din comuna Nicolae Bălcescu" (inclusiv hotărârea Comisiei judeţene de expropriere din 7 aprilie 1949) acte ce însă nu au fost depuse la dosar.
Raportat la prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 deja evocate, în cauză se impune completarea probatoriului cu înscrisurile solicitate de recurentă, demers nefinalizat de aceasta şi care, în completarea dovezilor deja administrate să elucideze pe deplin titularul dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu, la data naţionalizării existând prezumţia, faţă de adresa menţionată, că acesta ar fi fost Ş.M., autorul reclamantei.
Pe de altă parte, moara a cărei restituire a solicitat-o reclamanta s-a aflat în comuna Carol I, judeţul Roman (f. 12 – 13, 14 – 16 Dos. nr. 1654/2005). În notificare C.A. a susţinut că acest imobil se află în prezent, urmare reorganizărilor administrativ – teritoriale, în satul Gândeşti, comuna Sagna, judeţul Neamţ împrejurare atestată de Primăria comunei Sagna prin adresa din 30 august 2005 (f. 22 Dosar nr. 3423/2005).
Cum în documentul eliberat de Arhivele Naţionale, Direcţia judeţeană Neamţ (f. 149 Dosar nr. 30207/2/2005) apare că moara expropriată la 7 aprilie 1949 ca şi locuinţa autorului Ş.M. se aflau în comuna Nicolae Bălcescu judeţul Roman, pentru identificarea imobilului în litigiu se impune efectuarea unei expertize tehnice cum şi clarificarea denumirilor succesive primite de comuna Carol I, judeţul Roman şi apartenenţa administrativ – teritorială a acesteia până la data notificării.
Astfel fiind şi întrucât în cauză situaţia de fapt nu a fost complet clarificată, recursul urmează a fi admis, a casa Decizia atacată şi a trimite cauza pentru rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamantele C.E.S. şi C.C. împotriva Deciziei nr. 80/A din 22 februarie 2006 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII – a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza la aceeaşi instanţă pentru rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3891/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2092/2009. Civil → |
|---|
