ICCJ. Decizia nr. 9219/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 9219/2009
Dosar nr. 5443/1/2008
Şedinţa publică din 05 noiembrie 2009
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Turnu Severin la data de 18 aprilie 2005, reclamanţii P.D., P.V. şi D.S. au chemat în judecată pe pârâta SC C. SRL Turnu Severin şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige pârâta să le lase în deplină proprietate şi posesie imobilul situat în Tr. Severin.
Prin sentinţa civilă nr. 2406 din 18 mai 2005, Judecătoria Tr. Severin a admis excepţia necompetenţei materiale a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Mehedinţi, calificând acţiunea ca fiind o cerere întemeiată pe Legea 10/2001.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinţi sub nr. 4104 /2005.
La data de 10 noiembrie 2005, prin sentinţa civilă nr. 1146, Tribunalul Mehedinţi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tr. Severin, a constatat existenţa unui conflict negativ de competenţă şi a înaintat cauza Curţii de Apel Craiova pentru soluţionarea conflictului.
Tribunalul Mehedinţi a avut în vedere precizarea reclamantului P.D., în sensul că temeiul de drept al cererii îl constituie dispoziţiile art. 480 C. civ.
Prin Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2006, Curtea de Apel Craiova a stabilit competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Mehedinţi, reţinând că, aşa cum rezultă din toate actele dosarului, cadrul juridic stabilit de părţi prin cererile aflate la dosar şi întâmpinările formulate, este acela al Legii nr. 10/2001.
La Tribunalul Mehedinţi cauza a fost înregistrată sub nr. 2647 din 20 martie 2006.
în şedinţa publică din 9 mai 2006, la cererea pârâtei SC C. SA, au fost introduse în cauză Primăria Tr. Severin şi A.V.A.S. Bucureşti, în vederea identificării unităţii competente cu soluţionarea cererii, potrivit dispoziţiilor Legii 10/2001.
Prin sentinţa civilă nr. 25 din 16 ianuarie 2007, Tribunalul Mehedinţi a respins cererea formulată de reclamant.
S-a reţinut că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 10/2001, însă reclamantul, prin apărător, a învederat expres că solicită soluţionarea acţiunii exclusiv în raport de dispoziţiile art. 480 C. civ., aşa încât, instanţa este ţinută să respecte cauza juridică a cererii de chemare în judecată, în caz contrar fiind încălcat principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil.
S-a apreciat că acţiunea în revendicare pe drept comun este inadmisibilă şi s-a respins acţiunea reclamanţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii, iar prin Decizia nr. 674 din 12 iunie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Craiova s-a desfiinţat sentinţa civilă apelată şi s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
S-a motivat că hotărârea prin care s-a statuat de către Curtea de Apel Craiova asupra conflictului de competenţă (Decizia nr. 2 din 17 ianuarie 2006) a devenit irevocabilă prin nerecurare, având caracter obligatoriu pentru instanţa desemnată, care nu mai are posibilitatea de a-şi verifica competenţa, întrucât acest aspect a fost stabilit cu putere de lucru judecat.
Prin urmare, Tribunalul Mehedinţi avea obligaţia de a soluţiona cauza potrivit încadrării juridice determinată prin regulatorul de competenţă, respectiv în cadrul procesual fixat prin Legea nr. 10/2001.
S-a mai arătat că în rejudecare, tribunalul urmează să analizeze acţiunea din perspectiva dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, având în vedere refuzul unităţii deţinătoare SC C. SRL de a soluţiona parţial notificarea formulată de: reclamanţi, cu privire la partea din imobil ce este evidenţiată în patrimoniul său, aşa cum s-a stabilit obligatoriu prin Decizia pronunţată de Curtea de Apel Craiova, în regulatorul de competenţă.
Cauza a fost înregistrată la Tribunalul Mehedinţi sub nr. 2736.3/101/2006.
Rejudecând litigiul, prin sentinţa civilă nr. 520 din 01 noiembrie 2007, Tribunalul Mehedinţi a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.V.A.S. Bucureşti.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii P.D. şi P.V.D. în contradictoriu cu pârâta SC C. SRL Drobeta Turnu Severin.
A respins acţiunea reclamanţilor P.D. şi P.V.D. faţă de Primăria Drobeta Turnu Severin şi A.V.A.S. Bucureşti.
A respins acţiunea reclamantei D.S.
A fost obligată SC C. SRL Drobeta Turnu Severin să emită decizie sau dispoziţie referitoare la acordarea de despăgubiri reclamanţilor P.D. şi P.V.D., în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată conform despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv autoarei reclamanţilor P.D. şi P.V.D., pentru terenul în suprafaţă de 242 mp (din cei 392 mp, din care 150 mp s-au restituit în natură) şi construcţiile existente pe acest teren, situat în Drobeta Turnu Severin.
În motivarea deciziei s-a reţinut că pârâta SC C. SRL este societate comercială integral privatizată, iar imobilul în litigiu face parte în mod legal din patrimoniul acesteia, astfel că, potrivit prevederilor art. 20 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001 restituirea în natură nu este posibilă întrucât privatizarea integrală a fost realizată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001, iar pârâta este dobânditoare de bună credinţă.
Instanţa a apreciat că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001 şi că se impune obligarea SC C. SRL să emită dispoziţie sau decizie motivată, prin care să propună acordarea de despăgubiri reclamanţilor în condiţiile legii speciale pentru suprafaţa de 242 m.p. şi construcţiile existente pe acest teren, pârâta A.V.A.S. neavând calitate procesuală.
S-a reţinut totodată că reclamanta D.S. nu a făcut dovada calităţii de moştenitoare a autoarei T.G.
Împotriva cestei sentinţe au declarat apel reclamantul P.D. şi pârâta SC C. SRL.
Prin Decizia civilă nr. 148 din 10 aprilie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate, a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul că a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. Bucureşti, a admis în parte acţiunea reclamanţilor şi a obligat A.V.A.S. Bucureşti să emită decizie sau dispoziţie referitoare la acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale, pentru imobilul situat în Dr. Tr. Severin, compus din construcţii şi teren în suprafaţă de 242 m.p.
A fost respinsă cererea de restituire în natură şi acţiunea formulată în contradictoriu cu Primăria Municipiului Dr. Tr. Severin şi SC C. SRL., menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei,
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a avut în vedere următoarele considerente:
Între pârâta SC C. SRL şi cele două fonduri ale proprietăţii, ale căror drepturi şi obligaţii au fost preluate de către A.V.A.S. Bucureşti, nu a avut loc o înstrăinare a imobilului, ci o vânzare-cumpărare de acţiuni pe care Statul le deţinea în capitalul social, privatizarea având loc integral, cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, astfel că, la data apariţiei Legii nr. 10/2001, bunul în litigiu era înregistrat în mod legal în patrimoniul SC C. SRL.
Susţinerile apelantului reclamant în sensul că imobilul în litigiu nu a ieşit în mod legal din patrimoniul Municipiului Dr. Tr. Severin şi a fost evidenţiat mod abuziv şi ilegal în patrimoniul fostei întreprinderi de stat, respectiv al SC C. SRL au fost înlăturate de instanţa de apel cu motivarea că bunul este evidenţiat în patrimoniul societăţii în baza dispoziţiilor art. 16-24 din Legea nr. 15/1990, cât şi a HG nr. 1040/1990.
S-a mai reţinut că, potrivit Legii nr. 10/2001, unitatea deţinătoare este fie entitatea cu personalitate juridică, care exercită în numele statului dreptul de proprietate publică sau privată asupra bunului care face obiectul legii, fie entitatea care are înregistrat în patrimoniul său un asemenea bun, dispoziţii în raport de care Primăria Dr. Tr. Severin nu are calitate de unitate deţinătoare, această calitate având-o SC C. SRL.
Curtea de Apel a apreciat însă că^ fată de prevede art. 21 şi art. 27 din Legea nr. 10/2001, A.V.A.S. Bucureşti are calitate procesuală pasivă, având obligaţia legală" să propună reclamanţilor măsurile reparatorii în echivalent pentru imobilul pentru care aceştia au făcut dovada proprietăţii.
Împotriva acestei decizii, în termen legal au declarat recurs A.V.A.S. şi reclamantul P.D.
1 Reclamantul P.D. critică Decizia instanţei de apel, în temeiul art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ., pentru următoarele motive:
Restituirea în natură a imobilului este posibilă deoarece în evidenţele Primăriei Municipiului Drobeta Turnu Severin nu există nici o probă care să dovedească că imobilul care a aparţinut autorilor reclamantului a fost transmis unor persoane fizice sau juridice. La rândul său, SC C. SRL nu deţine nici un act din care să rezulte că ar fi dobândit un drept de administrare asupra acestui bun.
În aceste condiţii, neexistând o evidenţiere legală a bunului în patrimoniul fostei întreprinderi de stat transformată în societate comercială, instanţa de apel a făcut o aplicare greşită a dispoziţiilor art. 27 din Legea nr. 10/2001.
2. Prin recursul declarat, A.V.A.S. formulează următoarele critici întemeiate pe prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Acţiunea este inadmisibilă faţă de A.V.A.S. deoarece nici reclamantul şi nici SC C. SA au înaintat notificarea formulată către A.V.A.S., astfel încât în mod nelegal instanţa de apel a stabilit în sarcina A.V.A.S. o obligaţie nelegală şi imposibil de executat.
Se mai arată că, prin stabilirea cuantumului măsurilor reparatorii conform expertizei efectuată în cauză, au fost încălcate dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi art. 16 pct. 6 capitolul III din Legea nr. 247/22 iulie 2005, din analiza acestor texte legale rezultând că A.V.A.S. nu mai are competenţa de a acorda măsuri reparatorii în echivalent, ci numai de a propune acordarea despăgubirilor în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, instituţiei competente – C.C.S.D. , conform art. 16 alin. (2) Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Analizând Decizia recurată în limita criticilor formulate prin motivele de recurs, Înalta Curte constată că recursurile formulate sunt întemeiate, urmând a fi admise pentru următoarele considerente:
Imobilul în litigiu, situat în municipiul Dr. Tr. Severin a aparţinut autoarei reclamanţilor P.D. şi P.V., defuncta T.G. şi a fost donat de aceasta către Sfatul Popular Tr. Severin prin contractul de donaţie autentificat sub nr. 712 din 10 iulie 1962 de notariatul de Sat al Raionului Tr. Severin.
Prin sentinţa civilă nr. 1306 din 17 martie 2004, rămasă irevocabilă, Judecătoria Drobeta Turnu Severin a admis acţiunea formulată de reclamanţii P.D. şi P.V. în contradictoriu cu Primăria Tr. Severin şi a constatat nulitatea absolută a contractului de donaţie autentificat sub nr. 712 din 10 iulie 1962.
În temeiul Legii 10/2001, prin notificarea nr. 57/E/2001, P.D. şi P.V. au solicitat Primarului municipiului Drobeta Tr. Severin restituirea în natură a imobilului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin (un teren loc de casă în suprafaţă de 392 mp şi clădirea existentă pe acest teren).
Prin dispoziţia nr. 205/2005, Primarul municipiului Drobeta Tr. Severin a restituit în natură petenţilor o suprafaţă de 150 mp din terenul solicitat şi a dispus comunicarea către SC C. SA a notificării şi a actelor aferente acesteia „prin care notificanţii au făcut dovada calităţii de moştenitori şi proprietari ai bunului imobil în vederea repunerii în situaţia anterioară actului de donaţie anulat prin hotărâre judecătorească sau acordarea de măsuri reparatorii prevăzute de dispoziţiile legii pentru fracţia de imobil deţinută de societate."
Prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 54 din 24 februarie 1994, F.P.P. V Oltenia a vândut Asociaţiei C. Programul acţiunilor salariaţilor" un număr de 10.479 acţiuni reprezentând 30% din capitalul social de stat al SC C. SA, iar Prin contractul de vânzare-cumpărare de acţiuni nr. 104 din 13 februarie 1994, F.P.S. a vândut aceluiaşi cumpărător un număr de 24.450 acţiuni reprezentând 70% din capitalul social al societăţii.
Prin urmare, la data intrării în vigoare a Legii 10/2001, SC C. SRL (pe parcursul soluţionării litigiului, societatea şi-a schimbat forma juridică din societate pe acţiuni în societate cu răspundere limitată), era o societate integral privatizată.
Potrivit art. 29 din Legea 10/2001, „pentru imobilele evidenţiate în patrimoniul unor societăţi comerciale privatizate, altele decât cele prevăzute la art. 21 alin. (1) şi (2), persoanele îndreptăţite au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, corespunzătoare valorii de piaţă a imobilelor solicitate"; în cazul acestor imobile, „măsurile reparatorii în echivalent se propun de către instituţia publică care efectuează sau, după caz, a efectuat privatizarea."
Prin Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 publicată în M. Of. nr. 559 din 24 iulie 2008, Curtea Constituţională a admis excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 pct. 60 din Titlul I al Legii 247/2005 şi a constatat că, prin abrogarea sintagmei „imobile preluate cu titlu valabil" din cuprinsul art. 29 alin. (1) din Legea 10/2001, aceasta încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie.
Faţă de prevederile art. 1 alin. (3) din Legea 47/1992, Decizia pronunţată de Curtea Constituţională este obligatorie, astfel încât în prezenta cauză, instanţa de recurs are drept premisă neconstituţionalitatea textului de lege menţionat în sensul celor reţinute prin Decizia instanţei de control constituţional.
Prin urmare, interesează sub aspectul modalităţii de restituire (în natură sau prin acordarea unor măsuri reparatorii în echivalent) dacă imobilul evidenţiat în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, a fost sau nu preluat cu titlu valabil.
Din interpretarea prevederilor art. 29 din Legea 10/2001 prin raportare la Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curţii Constituţionale, rezultă că, prin excepţie de la regula restituirii în natură a imobilelor ce intră sub incidenţa Legii 10/2001 consacrată expres de art. 7 din Lege, pentru imobilele preluate cu titlu valabil, evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, persoana îndreptăţită are dreptul la măsuri reparatorii în echivalent.
Pera contrarie^ imobilele^evidenţiate în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, care nu au fost preluate cu titlu valabil, vor fi restituite în natura persoanei îndreptăţite, în aplicarea principiului priorităţii acestei modalităţi de restituire pentru imobilele al căror regim juridic intră în sfera de reglementare a Legii 10/2001.
În cauză, câtă vreme printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă (sentinţa civilă nr. 1306 din 17 martie 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin s-a constatat nulitatea absolută a actului juridic în temeiul căruia statul dobândise imobilul în litigiu, urmează a se reţine că preluarea bunului nu s-a făcut cu titlu valabil, neputându-se astfel reţine incidenţa prevederilor art. 29 din Legea 10/2001.
Apărările intimatei SC C. SRL privind deţinerea imobilului cu titlu legal, buna sa credinţă şi inopozabilitatea sentinţei civile nr. 1306 din 17 martie 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin nu sunt fondate, urmând a fi înlăturate.
Nu există nici o probă la dosar care să ateste că imobilul ar fi intrat cu titlu valabil în patrimoniul intimatei. Astfel, pe de o parte, Statul nu a deţinut imobilul în litigiu în baza unui titlu valabil de proprietate (aspect stabilit de instanţa de judecată prin hotărârea menţionată), iar pe de altă parte, din adresa din 03 noiembrie 2009 emisă de Primăria mun. Dr. Tr. Severin SC C. SRL ca şi din adresele din 05 ianuarie 2009, ale M.I.R.A. – A.N. rezultă că imobilul nu a făcut obiectul transferului din proprietatea unităţii administrativ-teritoriale către I.C.S.A., în prezent SC C. SRL.
Dispoziţiile art. 20 din Legea 15/1990 nu pot duce la o altă concluzie. Potrivit acestora, societăţile comerciale constituite prin reorganizarea fostelor unităţi economice de stat sunt proprietare asupra bunurilor din patrimoniul lor numai dacă acestea nu le-au fost atribuite cu alt titlu. Or, în cauză, imobilul în litigiu a intrat în patrimoniul intimatei SC C. SRL, în lipsa oricărui titlu.
Tot astfel, imobilul nefiind dobândit de intimată printr-un act juridic de înstrăinare cu titlu particular încheiat în cadrul procesului de privatizare, nu sunt aplicabile prevederile art. 46 din Legea 10/2001 iar buna credinţă a pârâtei este lipsită de relevanţă. Nici împrejurarea că aceasta nu a fost parte în sentinţa civilă nr. 1306 din 17 martie 2004 a Judecătoriei Drobeta Turnu Severin nu poate constitui un temei pentru respingerea cererii de restituire în natură a imobilului, deoarece dreptul reclamanţilor de a beneficia de această modalitate de restituire a imobilului nu se naşte în temeiul hotărârii judecătoreşti menţionate.
Prin urmare, constatând că imobilul în litigiu, aflat în prezent în patrimoniul unei societăţi comerciale privatizate, nu a fost preluat cu titlu valabil, în temeiul art. 7 din Legea 10/2001 şi prin interpretarea art. 29 din Legea 10/2001 în sensul reţinut prin Decizia nr. 830 din 08 iulie 2008 a Curţii Constituţionale, Înalta Curte constată că reclamanţii sunt îndreptăţiţi la restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Faţă de modalitatea de reparaţie la care sunt îndreptăţiţi reclamanţii, înalta Curte constată lipsa calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. şi apreciază că nu mai este necesară analizarea motivelor de recurs care vizau inadmisibilitatea cererii în raport cu această pârâtă precum şi pe ceva prin care se susţinea încălcarea dispoziţiile art. 13 alin. (1) şi art. 16 pct. 6 din Titlul VII al Legii nr. 247 din 22 iulie 2005.
În consecinţă, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va modifica în parte Decizia recurată în sensul că:
În temeiul art. 296 C. proc. civ. va admite apelul declarat de reclamantul P.D. împotriva sentinţei civile nr. 520 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinţi şi va respinge apelul declarat de SC C. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe.
Sentinţa apelată va fi modificată în parte în sensul că pârâta SC C. SRL va fi obligată să restituie în natură imobilul în suprafaţă de 242 mp şi construcţiile existente pe acestea, situat în Drobeta Turnu Severin.
Va fi menţinută dispoziţia din Decizia recurată privind respingerea acţiunii faţă de Primăria Municipiului Dr. Tr. Severin precum şi dispoziţiile din sentinţa civilă nr. 520 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinţi privind admiterea excepţiei calităţii procesuale pasive a A.V.A.S. şi respingerea acţiunii formulate de reclamanta D.S., această din urmă dispoziţie a instanţei neconstituind obiect al criticilor formulate în căile de atac exercitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de pârâta A.V.A.S. şi de reclamantul P.D. împotriva Deciziei nr. 148 din 10 aprilie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă.
Modifică în parte Decizia.
Admite apelul declarat de reclamantul P.D. împotriva sentinţei civile nr. 520 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinţi.
Schimbă în parte sentinţa civilă nr. 520 din 01 noiembrie 2007 a Tribunalului Mehedinţi, în sensul că obligă pârâta SC C. SRL să restituie în natură imobilul în suprafaţă de 242 mp şi construcţiile existente pe acestea, situat în Drobeta Turnu Severin.
Respinge apelul declarat de SC C. SRL împotriva aceleiaşi sentinţe.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei şi sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 05 noiembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 9235/2009. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 8980/2009. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
