ICCJ. Decizia nr. 2154/2009. Civil
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2154/2009
Dosar nr.45937/3/200.
Şedinţa publică din 26 februarie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 665 din 8 aprilie 2008, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV a civilă, a respins acţiunea formulată de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte, în contradictoriu cu pârâtul I.L.F., prin care a solicitat restrângerea exercitării dreptului acestuia la liberă circulaţie în Franţa, pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut, în esenţă, că libertatea de mişcare este reglementată în România de Legea nr. 248/2005, dar normele de reglementare comunitară se aplică cu prioritate în raport cu normele de drept intern.
A mai reţinut tribunalul, că returnarea pârâtului din Franţa în baza Acordului de readmisie, pentru şedere nelegală, nu reprezintă o împrejurare de natură a justifica persistenţa unei ingerinţe atât de semnificative în libertatea de circulaţie a pârâtului. Această ingerinţă nu poate fi privită ca necesară într-o societate democratică şi proporţională cu scopul urmărit prin aplicarea ei, în sensul art. 27 din Directiva 2004/38/CE.
Prin Decizia nr. 540 din 30 iunie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, a anulat ca netimbrat apelul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte împotriva sentinţei pronunţate de tribunal.
Curtea de Apel a reţinut că apelanta - reclamantă, deşi a fost citată cu menţiunea achitării taxei de timbru, în sumă de 4 lei şi a timbrului judiciar în sumă de 0,15 lei, nu şi-a îndeplinit această obligaţie legală.
Ordinul de plată privind achitarea taxei de timbru şi timbrul judiciar au fost depuse la dosar la data de 1 iulie 2008, după pronunţarea deciziei din 30 iunie 2008.
Împotriva acestei decizii, în termen legal a declarat recurs reclamanta.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanţa de apel a anulat în mod greşit apelul ca netimbrat, întrucât pentru termenul din data de 30 iunie 2008 a fost îndeplinită obligaţia de achitare a timbrului judiciar şi a taxei judiciare de timbru.
Criticile formulate permit încadrarea recursului în dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. şi sunt fondate, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997, taxele de timbru se plătesc anticipat, iar, conform art. 20 alin. (2) din aceeaşi lege, dacă taxa judiciară de timbru nu a fost plătită în momentul înregistrării cererii, instanţa va pune în vedere petentului să achite suma datorată până la primul termen de judecată.
Sancţiunea anulării acţiunii sau a cererii este prevăzută de art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 numai pentru situaţia în care obligaţia de plată nu a fost îndeplinită până la termenul stabilit.
În prezenta cauză, recurenta, citată cu menţiunea de „ a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 4 lei noi (40.000 lei vechi), timbru judiciar în valoare de 0,15 lei noi (1.500 lei vechi)" şi-a îndeplinit această obligaţie anterior termenului stabilit, 30 iunie 2008, deoarece, potrivit ordinului de plată aflat la fila 15 din dosarul curţii de apel, plata taxei judiciare de timbru, în sumă de 4 lei, a fost făcută la data de 27 iunie 2008. La acest ordin de plată este anexat şi timbrul judiciar de 0,15 lei. Faţă de faptul că recurenta - apelantă şi-a îndeplinit obligaţia de plată anterior termenului din 30 iunie 2008, în cauză nu sunt incidente prevederile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, chiar dacă cererea formulată de apelantă, la care este anexat ordinul de plată a taxei de timbru, a fost înregistrată la data de 1 iulie 2008.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de reclamantă va fi admis, va fi casată Decizia atacată şi, conform art. 312 alin. (5) C. proc. civ., cauza va fi trimisă spre rejudecare instanţei de apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative (în prezent, Ministerul Administraţiei şi Internelor) împotriva deciziei nr. 540 din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, pe care o casează.
Trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 26 februarie 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2098/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 224/2009. Civil → |
---|