ICCJ. Decizia nr. 2098/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2098/2009
Dosar nr. 6176/3/2007
Şedinţa publică din 25 februarie 2009
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, la 21 februarie 2007, C.A.S., G.A. şi M.R. au acţionat în judecată Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, solicitând instanţei, în temeiul art. 480-481 C. civ. ca prin hotărârea ce o va pronunţa pârâtul să fie obligat a le lăsa în deplină proprietate şi posesie terenul situat în Bucureşti în suprafaţă de 974,78 mp.
În motivarea acţiunii reclamantele au arătat că terenul a fost dobândit de autorii acestora T.S. şi T.M. în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu T.A. şi T.E. care la rândul lor îl cumpăraseră de la S.A.S., în baza actului autentificat sub nr. 18961/1920.
Au mai arătat că T.M. în calitate de coproprietar şi soţia supravieţuitoare a defunctului soţ T.S., împreună cu ceilalţi succesori ai acestuia, au fost obligaţi la 18 februarie 1975 să doneze terenul ce face obiectul acţiunii deduse judecăţii, statului, în condiţiile în care, construcţia aflată pe teren fusese demolată de către stat cu mult timp înainte.
Prin sentinţa civilă nr. 575 din 27 ianuarie 2003a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti, definitivă şi irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a ofertei de donaţie, precum şi faptul că terenul a trecut în proprietatea statului fără vreun titlu valabil, astfel că reclamantele în calitate de succesoare a proprietarilor terenului, îşi păstrează dreptul de proprietate avut la data preluării.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa 1607 din 21 decembrie 2007 a admis acţiunea reclamantelor C.A.S., G.A. şi M.R., obligând Municipiul Bucureşti prin Primarul General să le lase reclamantelor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 964,79 mp astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză I.I., teren situat în Bucureşti.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că reclamantele sunt succesoarele defuncţilor proprietari T.S. şi T.M., fie în nume propriu fie prin reprezentarea fiului acestora Alexandru.
De asemenea instanţa a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 575 din 27 ianuarie 2003 pronunţată de Judecătoria sectorului 2 Bucureşti, rămasă irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a ofertei de donaţie autentificată sub nr. 1177 din 18 februarie 1975, a fostului notariat de Stat al sectorului II Bucureşti şi completată cu actul adiţional autentificat sub nr. 7120 din 24 septembrie 1975 emis de Comitetul Executiv al fostului Consiliu Popular al Municipiului Bucureşti, privind acceptarea donaţiei pe care numiţii T.M., T.A., G.A. şi M.R. o făcuseră cu privire la imobilul din Bucureşti.
S-a reţinut totodată că imobilul mai sus identificat a trecut fără titlu valabil în proprietatea statului, considerent pentru care instanţa a făcut în cauză aplicarea art. 480-481 C. civ.
Prin Decizia nr. 470 din 11 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primar.
Respingând excepţia de inadmisibilitate a acţiunii în revendicare invocată de apelant, curtea de apel a reţinut că intimatele reclamante aflându-se în posesia unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a constatat nulitatea absolută ofertei de donaţie făcută statului cu consecinţa constatării lipsei unui titlu valabil al acestuia asupra imobilului în litigiu, sunt îndreptăţite la valorificarea dreptului de proprietate pe calea procedurii de drept comun şi nu pe calea prevăzută de legea specială.
Împotriva deciziei a declarat recurs Municipiul Bucureşti prin Primarul General, invocând nulitatea prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se invocă inadmisibilitatea acţiunii în revendicare în raport de prevederile art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 care conferă prioritate legii speciale pentru valorificarea dreptului de proprietate în privinţa bunurilor preluate de stat în mod abuziv şi în condiţiile existenţei Legii nr. 10/2001, care instituie o procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, pentru recuperarea imobilelor.
Recurentul afirmă că procedura instituită de legea specială nu încalcă accesul la justiţie şi nici nu aduce atingere dreptului de proprietate în privinţa imobilului preluat abuziv.
Recursul este nefondat.
În speţă, intimatele reclamante sunt în posesia unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care s-a constatat nulitatea absolută a donaţiei făcută statului şi în temeiul căreia acesta deţinea imobilul.
Pe calea prezentei acţiuni reclamantele şi-au continuat demersul judiciar iniţial finalizat cu constatarea inexistenţei titlului valabil al statului asupra imobilului proprietatea acestora, solicitând a se da eficienţă efectelor nulităţii donaţiei prin restituirea prestaţiei lor, respectiv imobilului în litigiu.
Din momentul pronunţării sentinţei de anulare a donaţiei se consideră că imobilul nu şi-a schimbat niciodată proprietarul, în sensul că persoanele ale căror imobile au fost preluate fără stat fără titlu, îşi păstrează calitatea de proprietar avută la data preluării.
Expertiza efectuată în cauză a constatat totodată că imobilul deţinut de Municipiul Bucureşti nu este afectat de elemente de sistematizare şi nici de lucrări subterane, ceea ce face posibilă restituirea lui în natură.
Interpretarea pe care recurentul o dă art. 6 alin. (3) din Legea nr. 213/1998 coroborat cu art. 21 pct. 5 C. proc. civ. din Legea nr. 10/2001, în sensul că persoanele deposedate abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989 şi care nu au parcurs procedura administrativă nu se mai pot adresa justiţiei pentru a obţine o reparaţie echitabilă, ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 alin. (1) din Convenţia Europeană, deoarece ar ineficientiza efectele nulităţii actului, atunci când s-ar păşi la executarea acestuia, aşa cum este situaţia în speţă, şi în consecinţă la încălcarea dreptului de proprietate recunoscut şi apărat prin legislaţia internă, prin art. 44 alin. (1) din Constituţie şi art.1 din actul adiţional la primul Protocol al C.E.D.O la care România este parte, devenit obligatorie prin Legea nr. 30/1994.
În raport de cele mai sus arătate, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 479 din 11 iunie 2008 va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de Municipiul Bucureşti prin Primarul General împotriva deciziei nr. 470 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 februarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2248/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 2154/2009. Civil → |
|---|
Vezi şi alte speţe de drept civil:
Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2098/2009. Civil
