ICCJ. Decizia nr. 5514/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5514/2009
Dosar nr. 44247/3/2007
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea introdusă pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, contestatorii A.G., A.R.M., M.D.S. şi O.C.I. au solicitat instanţei, în contradictoriu cu intimaţii M. Bucureşti prin P.G. şi P.G.M. Bucureşti, ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună anularea dispoziţiei cu nr. 9156 din 23 noiembrie 2007, şi restituirea în natură a imobilului din strada Morilor, sector 3, Bucureşti, compus din teren în suprafaţă de 260 m.p. şi clădiri, în subsidiar, obligarea la plata despăgubirilor pentru acest imobil.
Ulterior, contestatorii şi-au modificat acţiunea, înţelegând să solicite suprafaţa de 322,12 m.p.
Tribunalul Bucureşti, secţia a III – a civilă, prin sentinţa civilă nr. 745 din 23 aprilie 2008, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că notificarea contestatorilor a fost respinsă pentru nedovedirea calităţii de persoane îndreptăţite la restituire şi a modalităţii de preluare abuzivă a imobilului de către stat.
Astfel, s-a reţinut că titlul de proprietate invocat de contestatori, respectiv actul de vânzare autentificat sub nr. 17308 din 28 iunie 1943 nu se coroborează cu procesul-verbal de înscriere în C.F., întocmit în anul 1941, care se referă însă la imobilul din str. Apele Minerale, colţ cu str. Morilor.
S-a mai reţinut că deşi contestatorii au susţinut că imobilul revendicat a aparţinut autorilor lor A.M. şi A.G., din certificatele de moştenitori depuse, rezultă că numele acestora era A.G.C. şi A.M.G., declaraţiile de notorietate depuse de contestatori, neputând fi coroborate cu nicio altă probă administrată în cauză.
În final s-a reţinut că deşi s-a susţinut că imobilul din litigiu a fost adus drept capital la constituirea fabricii M., naţionalizată în 1948 şi comasată cu F.F.R.F., din actele depuse la dosar rezultă o altă situaţie juridică.
Astfel, din adresa depusă de SC F. SA rezultă că imobilul din litigiu nu se află în patrimoniul său, iar P.M. Bucureşti arată că nu deţine nicio informaţie referitoare la actul normativ de trecere a imobilului în proprietatea statului.
Prin Decizia civilă nr. 659 din 15 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV–a civilă, s-a admis apelul declarat de contestatori, s-a schimbat în tot sentinţa instanţei de fond, în sensul că s-a admis contestaţia, s-a dispus anularea dispoziţiei emise de pârât şi s-a stabilit dreptul contestatorilor de a beneficia de măsuri reparatorii în echivalent, în cuantum de 49 % pentru moştenitorii defunctului A.G., A.A.G. şi M.D.S. şi 49, 47 % pentru moştenitorii defunctului A.M., A.R.M. şi O.C.I., calculat la valoarea imobilului stabilită prin decizie a C.C.S.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că autorii contestatorilor au avut calitatea de proprietari ai imobilului situat în Bucureşti, str. Morilor, pe care l-au adus ca aport social la societatea în nume colectiv „Fraţii M. şi G.A.", de unde a fost preluat de stat.
Urmare transmiterii dreptului de proprietate societăţii, asociaţii au primit acţiuni, M.A. 49,47 % iar G.A. 49 %.
S-a mai reţinut că petenţii A.A.G. şi M.D.S. sunt moştenitorii defunctului A.G.C. iar petenţii A.R.M. şi O.C.I. sunt moştenitorii defunctului A.M.G., aşa cum rezultă din certificatele de moştenitor depuse la dosar.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond au declarat recurs contestatorii A.A.G., M.D.S., A.R.M. şi O.C.I. şi pârâtul M. Bucureşti prin P.G.
Contestatorii în recursul lor au solicitat modificarea în tot a deciziei atacate în sensul de a se dispune restituirea în natură a imobilelor situate în str. Morilor, Bucureşti, în procent de 49 % din suprafaţa de teren de 322,12 m.p., precum şi din clădirile de pe teren pentru moştenitorii defunctului A.G. şi în procent de 49,47 % din suprafaţa de teren de 322,12 m.p. precum şi din clădirile de pe teren pentru moştenitorii defunctului A.M.
În dezvoltarea motivelor de recurs, contestatorii au arătat că, aportul la capitalul Fabricii M. este exclusiv din partea lui A.G. şi A.M., că bunul a fost întotdeauna locuinţă, o reşedinţă a părinţilor lor, că se impunea restituirea în natură 100 % din dreptul părinţilor lor, că s-a greşit când s-au acordat reparaţii în echivalent, încălcându-se dispoziţiile art. 18 din Legea nr. 10/2001, că s-a acordat ceea ce s-a solicitat în subsidiar, fără a se motiva de ce nu era posibilă restituirea în natură.
S-a mai solicitat şi modificarea erorii materiale strecurate în Decizia recurată, în sensul completării numelui contestatorului A.G., cu A.A.G. în primul rând al dispozitivului.
Pârâtul, în dezvoltarea motivelor sale de recurs, a susţinut că hotărârea instanţei de apel este nelegală deoarece contestatorii nu şi-au dovedit calitatea de persoană îndreptăţită asupra imobilului revendicat şi că există neconcordanţe cu privire la numele autorilor reclamanţilor.
Ambele recursuri vor fi respinse, ca nefondate, pentru următoarele considerente:
Cu privire la recursul declarat de contestatori:
Critica referitoare la imobilul revendicat care a folosit întotdeauna drept locuinţă fiind reşedinţă a părinţilor acestora nu poate fi analizată deoarece nu a constituit motiv de apel şi nu poate fi formulată omisso medio direct în recurs.
Cu privire la celelalte critici, din actul de vânzare-cumpărare, rezultă că HGR. a vândut societăţii în nume colectiv „Fraţii M. şi G.G.A. imobilul situat în Bucureşti, str. Morilor, constând în teren în suprafaţă de circa 260 m.p. şi construcţiile existente, imobil deţinut în baza actului de vânzare-cumpărare, nr. 17591/1933 autentificat de Tribunalul Ilfov, poziţia 64, dosar de fond.
Astfel, rezultă că HGR. a dobândit de la I.M. imobilul în litigiu în anul 1933, fiind în concordanţă cu succesiunea actelor referitoare la transmiterea dreptului de proprietate asupra imobilului.
Din anexa III aflată la dosar apel, rezultă că M.A. deţine 49,47 % iar G.A. 49 % din patrimoniul Fabricii M. „M. şi G.A.", stabilindu-se astfel, în mod legal cuantumul despăgubirilor sub formă de echivalent conform titlului VII din Legea nr. 247/2005, raportat la numărul de acţiuni deţinute de autorii contestatorilor:
Cu privire la eroarea materială invocată prin cererea de recurs, aceasta nu poate constitui motiv de recurs fiind de competenţa instanţei care a pronunţat Decizia, respectiv, Curtea de Apel Bucureşti.
Referitor la recursul declarat de pârât, din lucrările dosarului se constată că acesta nu a declarat apel, astfel că nu se poate formula direct recurs, trecând peste o cale de atac.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de contestatorii A.A.G., M.D.S., A.R.M. şi O.C.I. şi de pârâtul M. Bucureşti prin primarul general împotriva deciziei nr. 659 din 15 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV –a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6990/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5770/2009. Civil → |
|---|
