ICCJ. Decizia nr. 2945/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 2945/2009
Dosar nr. 8617/1/200.
Şedinţa publică din 12 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 591 din 10 mai 2007 Judecătoria Mizil a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.R.I.M. în contradictoriu cu pârâţii D.M. şi B.D. şi a constatat nulitatea absolută parţială a certificatului de moştenitor nr. 1077 din 19 noiembrie 1968, eliberat de notariatul de Stat Judeţean Prahova, întrucât reclamantul este fiul defunctului M.I. şi are vocaţie succesorală la moştenirea acestuia alături de soţia defunctului, în cote legale
A respins capătul de cerere privind declararea nulităţii actelor administrative ulterioare eliberării certificatului de moştenitor nr. 1077 din 19 noiembrie 1968, ca nefondat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul este fiul defunctului M.I. şi are vocaţie succesorală la moştenirea acestuia, alături de soţia defunctului, în cote legale.
Prin Decizia civilă nr. 649 din 5 noiembrie 2007 Tribunalul Prahova a respins apelul declarat de reclamant.
Recursul declarat de reclamant a fost respins prin Decizia nr. 314 din 18 martie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Curtea de apel a reţinut că nulitatea parţială desfiinţează numai o parte dintre efectele actului juridic civil, celelalte efecte producându-se întrucât nu contravin legii.
Moştenirea s-a deschis în anul 1968 când recurentul nu putea face dovada prin acte de stare civilă sau o hotărâre judecătorească a calităţii de descendent al defunctului, calitate care i-a fost recunoscută în anul 2002.
Prin constatarea calităţii de moştenitoare a soţiei supravieţuitoare nu s-a adus nici o modificare dispoziţiei legale din cadrul regulilor devoluţiunii legale, aceasta având vocaţie succesorală chiar în prezenţa descendenţilor.
La data de 22 aprilie 2008, reclamantul a solicitat revizuirea deciziei pronunţate de curtea de apel, iar prin Decizia nr. 583 din 3 iunie 2008, Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire.
Curtea de apel a reţinut că pentru cazurile de revizuire prevăzute de art. 322 pct. 1 şi 2 invocate de revizuent, termenul se socoteşte de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare.
În cauză, instanţa de recurs nu a evocat fondul, motiv pentru care cererea de revizuire este inadmisibilă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs revizuentul.
Recursul declarat este inadmisibil.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 328 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită.
În cauză, hotărârea atacată pe calea revizuirii a fost pronunţată în recurs, fiind o hotărâre irevocabilă, nesusceptibilă a mai fi atacată cu recurs.
Pe cale de consecinţă, nici hotărârea pronunţată în revizuire nu este supusă recursului.
La termenul din 12 martie 2009, recurentul a arătat că revizuirea este întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., motiv pentru care recursul este admisibil.
Această susţinere nu poate fi primită, deoarece, aşa cum a reţinut în mod corect Curtea de Apel Ploieşti, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 2 C. proc. civ., iar judecata cererii de revizuire a avut loc în limitele acestei dispoziţii legale.
Recurentul nu poate schimba temeiul juridic al cererii sale după ce aceasta a fost judecată, deoarece hotărârea judecătorească este supusă căii de atac reglementată de lege.
Nu este permis părţii să obţină beneficiul unei căi de atac pe care legea nu o prevede, prin schimbarea temeiului juridic al cererii, după judecarea acesteia, deoarece calea de atac este dată de lege, iar nu de voinţa părţii.
Prin urmare, recursul declarat va fi privit ca inadmisibil şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de revizuentul M.R.I.M. împotriva deciziei nr. 583 din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 12 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 312/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 298/2009. Civil → |
|---|
