ICCJ. Decizia nr. 3417/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3417/2009
Dosar nr. 123/63/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la Tribunalul Dolj reclamantele P.V. şi S.P. au formulat contestaţie împotriva ofertei nr. 9306 din 7 iunie 2005, emisă de pârâtul Primarul Municipiului Covasna prin care li s-au acordat despăgubiri pentru teren în suprafaţă de 345 mp şi construcţie demolată în suprafaţă de 119,28 mp S-a arătat în cerere că în temeiul Legii nr. 10/2001 s-a solicitat restituirea în natură a imobilului ce a fost expropriat conform Decretului nr. 78/1979, iar construcţia a fost demolată, pentru aceasta primind despăgubiri, de asemenea, prin notificarea adresată s-a solicitat restituirea în natură a imobilului teren şi despăgubiri pentru construcţia demolată.
Ulterior, reclamantele şi-au precizat acţiunea la termenul din 4 iulie 2006, arătând că înţeleg să conteste, pe lângă oferta nr. 9306 din 7 iunie 2005 şi dispoziţia emisă de Primăria Craiova nr. 10141 din 2 iunie 2006, solicitând, în consecinţă, restituirea în natură a întregii suprafeţe de teren.
Prin sentinţa civilă nr. 537 din 3 iulie 2007 pronunţată de Tribunalul Dolj s-a respins acţiunea formulată de reclamanta P.V., în nume propriu şi ca moştenitoare a reclamantei S.P.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că reclamantele au făcut dovada cu actul de vânzare cumpărare nr. 18805 din 25 aprilie 2001, că reclamanta S.P. şi soţul său, defunctul E.S. au deţinut imobilul în proprietate, dar, din raportul de expertiză tehnică a rezultat că terenul este liber în suprafaţa de 127 mp, restul de 218 mp fiind afectat de carosabil şi trotuar, fiind incidente art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3 din Normele Metodologice de aprobare a Legii nr. 10/2001.
Trotuarele şi carosabilul constituie amenajări de utilitate publică, fiind destinate accesului spre locuinţe, folosinţei şi exploatării normale a acesteia, astfel că suprafaţa pretinsă a fi liberă, de 218 mp nu a putut fi considerată „liberă".
S-a constatat că atât prin ofertă, cât şi prin dispoziţie, s-a procedat corect, făcându-se reclamantelor în mod corect ofertă de restituire în echivalent pentru suprafaţa de 218 mp.
Împotriva deciziei a declarat apel reclamanta care a învederat că raportul de expertiză de la instanţa de fond nu a luat în considerare actele oficiale depuse la dosar, din care a rezultat că unghiul de incidenţă al proprietăţii faţă de str. era de 94o, situaţie în care suprafaţa de teren ce putea fi restituită în natură este mai mare decât cea restituită prin dispoziţia administrativă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, prin Decizia civilă nr. 208 din 11iunie 2008 a admis apelul declarat de reclamanta P.V., a schimbat sentinţa civilă în sensul admiterii acţiunii precizate, şi anulării în parte a dispoziţiei nr. 10141/2006 emisă de Primarul municipiului Craiova, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 261,76 mp teren (în loc de 127 mp), situat în Craiova, individualizat, conform expertizei şi schiţei anexe nr. 6 la aceasta. S-a menţinut dispoziţia Primarului în ce priveşte acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 83,24 mp teren şi pentru construcţia demolată.
S-a reţinut că, luând în calcul aspectul că schiţa ce reprezintă planul construcţiei demolate, unchiul de incidenţă al imobilului faţă de str. Argeş este mult mai apropiat de un unghi drept, situaţie în care din fosta proprietate a apelantei reclamante, 83,24mp sunt ocupaţi de străzi şi trotuare, iar diferenţa de 261,76 mp constituie teren liber de construcţii şi detalii de sistematizare, putând fi restituit în natură. Astfel s-a apreciat că suprafaţa de teren ce poate fi restituită în natură apelantei este de 261,76 mp şi nu 127 mp, cât s-a dispus prin dispoziţia contestată.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Primăria municipiului Craiova şi Primarul municipiului Craiova care au învederat următoarele motive de nelegalitate:
Nu s-au avut în vedere că dispoziţia contestată a fost emisă în conformitate cu prevederile legale, în urma analizării actelor depuse la dosarul de notificare, şi a procesului verbal încheiat conform art. 41 al. 2 din Legea nr. 10/2001, privind starea de fapt a imobilului notificat, încheiat conform art. 41 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
De asemenea, se invocă faptul că s-a interpretat în mod greşit legea, respectiv art. 11 alin. (4), coroborat cu art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, că trebuie avute în vedere dispoziţiile art. 10.3 HG nr. 250/2007 ce definesc noţiunea „amenajări publice", şi că din raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză a rezultat că terenul liber este de doar 127 mp, restul de 218 mp fiind afectat de carosabil şi trotuar.
Se întemeiază cererea de recurs pe dispoziţiile art. 304 pct. 4 şi 9 C. proc. civ., susţinându-se şi lipsa de rol activ a instanţei de apel, care a încălcat astfel prevederile art. 129-130 C. proc. civ.
Analizând recursul declarat de recurenţii Primăria municipiului Craiova şi Primarul Municipiului Craiova, acesta se priveşte a fi fondat pentru considerentele ce succed:
Potrivit dispoziţiilor Legii nr. 10/2001, prin teren liber, restituibil în natură, se înţelege terenul neconstruit sau neafectat de amenajări de utilitate publică, ce nu afectează căile de acces (existenţa pe terenul respectiv a unor străzi, parcări, trotuare), existenţa sau utilizarea unor amenajări subterane (conducte de alimentare cu apăr, gaze, petrol, electricitate de mare calibru).
Instanţa de apel a procedat la o greşită interpretare şi aplicare a prevederilor acestei dispoziţii legale, considerând astfel, în mod eronat, că terenul în suprafaţă de 261,76 mp constituie teren „liber de construcţii şi detalii de sistematizare", fiind restituibil în natură.
Criticile recurenţilor sub acest aspect sunt fondate; în mod corect prima instanţă a apreciat că, din analiza probelor administrate în cauză, inclusiv raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză, a rezultat fără dubiu că terenul în suprafaţă de 127 mp este liber, restul de 218 mp fiind afectat de carosabil şi trotuar fiind aplicabile în speţă prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 şi art. 10 alin. (3) din Normele metodologice de Aplicare a Legii nr. 10/2001.
În speţă este incident motivul de modificare a deciziei atacate, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.; instanţa de apel a reţinut în mod greşit că dispoziţia atacată nu a fost emisă în conformitate cu prevederile legale şi a aplicat în mod eronat dispoziţiile art. 10 şi art. 11 din Legea nr. 10/2001 şi art. 10.3 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 aprobate prin HG nr. 250/2007, considerând că diferenţa de teren de 261,76 mp constituie „teren liber de construcţii şi detalii de sistematizare" şi, ca atare, poate fi restituit în natură reclamantelor.
Dispoziţiile susmenţionate trebuie interpretate în sensul că sintagma „amenajări de utilitate publică" are în vedere acele suprafeţe de teren afectate unei utilităţi publice, respectiv suprafaţa de teren supusă unor amenajări destinate a servi nevoile comunităţii, căi de comunicaţie, dotări tehnico-edilitare subterane, amenajări de spaţii verzi, parcuri şi grădini publice, pieţe pietonale şi altele Individualizarea acestor suprafeţe, în cadrul procedurilor administrative de soluţionare a notificărilor, este atributul entităţii învestite cu soluţionarea notificărilor.
Trotuarele şi carosabilul constituie amenajări de utilitate publică, în sensul dispoziţiilor legale, ele fiind destinate accesului spre locuinţe, folosinţei normale a acestora, astfel că suprafaţa de teren solicitată a fi restituită în natură, nu poate fi restituită decât prin echivalent.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie va admite recursul declarat de recurente, în baza art. 314 C. proc. civ., va casa Decizia atacată a Curţii de Apel Craiova şi va menţine sentinţa Tribunalului Dolj care a respins acţiunea formulată de reclamante, constatând în mod just că, atât prin oferta de restituire, cât şi prin dispoziţia atacată, instanţele au procedat corect oferind reclamantelor posibilitatea de restituire prin echivalent pentru suprafaţa de teren de 218 mp.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primăria municipiului Craiova şi de primarul municipiului Craiova împotriva deciziei nr. 208 din 11 iunie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa civilă nr. 537 din 3 iulie 2007 a Tribunalului Dolj.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3547/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 339/2009. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
