ICCJ. Decizia nr. 3425/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3425/2009
Dosar nr. 3923/89/200.
Şedinţa publică din 19 martie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 58 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui, au fost respinse excepţiile de nelegalitate a încheierii din 31 octombrie 2007 pronunţată de Judecătoria Vaslui, de inadmisibilitate a contestaţiei la titlu şi insuficientă timbrare; a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a U.A.T. Vaslui şi Consiliul local Vaslui; a respins contestaţia formulată de U.A.T. Vaslui împotriva titlului reprezentat de sentinţa civilă nr. 1428 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Vaslui ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesuală activă; a respins ca neîntemeiată contestaţia la titlu formulată de Primarul Municipiului Vaslui; a respins cererea de suspendare a executării silite ce formează obiectul dosarului de executare nr. 422/2007 aflat la B.E.J. M.B.; a obligat contestatorul Primarul Municipiului Vaslui să plătească intimaţilor suma de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
U.A.T. a Municipiului Vaslui prin Primar şi Consiliul local Vaslui au formulat contestaţie la executarea sentinţei civile nr. 1437/2002 a Tribunalului Vaslui, executare pornită la cererea creditorilor B.M.S., S.I., S.T. şi S.M., solicitând suspendarea executării silite până la soluţionarea prezentei contestaţii.
Motivând cererea, contestatorii au susţinut că prin sentinţa menţionată s-a dispus restituirea în natură a imobilului situat în Vaslui, conform perimetrului A – B - C - D, stabilit prin expertiza S.D., expertiză ce nu delimitează construcţia ci numai terenul.
Au mai arătat că nu se opun restituirii, însă nu tot imobilul aparţine fostului proprietar şi că o diferenţă de 200 mp, reprezintă o investiţie ce nu face obiectul dreptului de proprietate al intimaţilor.
Intimaţii au invocat în cauză următoarele excepţii: nelegalitatea încheierii de suspendare a executării silite din data de 31 octombrie 2007 a Judecătoriei Vaslui, deoarece a fost dată cu încălcarea competenţei materiale; inadmisibilitatea contestaţiei, întrucât se invocă aspecte ce ţin de fondul cauzei; lipsa calităţii procesuale active a contestatorilor întrucât nu au figurat ca părţi în dosarul de retrocedare şi insuficienţa timbrajului contestaţiei la executare.
A reţinut tribunalul că încheierea din 31 octombrie 2007 a Judecătoriei Vaslui prin care s-a dispus suspendarea provizorie a executării silite nu a fost pronunţată în dosarul cauzei, că excepţia de inadmisibilitate a contestaţiei este nefondată, posibilitatea promovării fiind prevăzută de art. 393 C. proc. civ., iar taxa judiciară a fost corect determinată.
În ceea ce priveşte calitatea procesuală activă, prima instanţă a reţinut că aceasta revine doar persoanelor fizice şi juridice care au figurat ca părţi în sentinţa civilă pentru care s-a solicitat punerea în executare şi ca urmare U.A.T. Vaslui nu poate avea calitatea procesuală activă întrucât nu a fost parte în proces şi nici Consiliul local Vaslui.
Ca parte a figurat doar Primarul Municipiului Vaslui acesta având calitate procesuală activă în cauza de faţă.
Pe fondul cauzei, tribunalul a apreciat că nu este întemeiată contestaţia întrucât dispozitivul sentinţei civile nr. 1428 din 19 decembrie 2002 a Tribunalului Vaslui este clar redactat şi nu necesită lămuriri privind înţelesul, întinderea şi aplicarea acestuia.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel U.A.T. Vaslui, Consiliul local Vaslui şi Primarul Municipiului Vaslui, întrucât instanţa de fond a rezolvat cauza fără a intra în cercetarea fondului, apreciind greşit că dispozitivul este clar redactat, că imobilul în litigiu are destinaţia de cantină socială, iar în cel nou alipit îşi desfăşoară activitatea centrul de zi pentru persoane de vârsta a treia şi cabinete medicale.
Au mai susţinut că raportul de expertiză delimitează suprafaţa de teren pe care se află cantina, fără să facă vreo precizare cu privire la construcţii, că instanţa a încălcat şi principiul contradictorialităţii.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 115 din 2 iulie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de Primarul Municipiului Vaslui, U.A.T. Vaslui şi Consiliul local Vaslui împotriva sentinţei civile nr. 58 din 21 ianuarie 2008 a Tribunalului Vaslui a obligat apelanţii să plătească intimatei B.M.S. suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că în mod corect prima instanţă a constatat că U.A.T. Vaslui nu are calitate procesuală activă ca şi Consiliul local Vaslui, întrucât nu au fost părţi în hotărârea ce constituie titlu executoriu.
A respins ca nefondată şi critica privind încălcarea principiului contradictorialităţii, apelanţii fiind legal citaţi şi susţinându-şi oral concluziile.
A mai reţinut instanţa de apel că pe fondul cauzei, apelanţii critică chestiunile de fond ce au format obiectul judecăţii, or pe calea contestaţiei la executare nu se poate repune în discuţie situaţia de fapt, soluţionată irevocabil.
Pe de altă parte, curtea de apel a constatat că şi dispozitivul sentinţei civile nr. 1427 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Vaslui este redactat clar, concis şi nu lasă loc de interpretări, şi nu se impune lămurirea acestuia.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs U.A.T. Vaslui, Consiliul local Vaslui şi Primarul Municipiului Vaslui, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurenţii au arătat că, în mod greşit instanţele de fond respectiv de apel au soluţionat cauza fără a analiza dispozitivul sentinţei civile nr. 1427/2002 a Tribunalului Vaslui, făcând apoi trimiteri la Decizia nr. 75 din 26 aprilie 2006 a Curţii de Apel Iaşi, prin care s-a respins apelul formulat împotriva acestei sentinţe, după care au redat şi analizat dispoziţiile art. 16 din Legea nr. 10/2001 şi modificarea acestui text prin Legea nr. 247/2005.
Recurenţii au mai arătat că notificatorii au solicitat fără temei, ca pe lângă imobilul preluat iniţial, să le fie atribuit şi imobilul nou construit, contrar prevederilor art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001.
În continuarea criticilor, recurenţii au redat textul art. 19 din Legea nr. 10/2001, au arătat destinaţia imobilului, obiectivele expertizei dispusă în dosarul de fond, expunerea cronologică, logică şi legală a soluţionării notificării, concluziile din raportul de expertiză.
Recursul este nefondat.
Examinând contestaţia la executare formulată în cauză, se constată că ea are ca obiect înţelesul, întinderea ori explicarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1428 din 9 decembrie 2008 a Tribunalului Vaslui, fiind cunoscută în doctrină sub denumirea de contestaţie la titlu.
Deşi se invocă temeiul unei contestaţii la titlu, în realitate recurenţii urmăresc corectarea dispozitivului sentinţei civile nr. 1428 din 9 decembrie 2002 a Tribunalului Vaslui invocând critici care privesc nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii instanţei de fond.
Astfel contestatorii susţin că până la modificarea Legii nr. 10/2001 prin Legea nr. 247/2005, problema restituirii imobilelor aflate sub incidenţa art. 16, statua un regim special, în sensul că acestea, erau excluse de la restituire, pentru ca începând cu data de 25 iulie 2005, art. 16 să aibă un alt conţinut, că expertiza în cauză se referă numai la teren nu şi la construcţie, pentru ca apoi să analizeze dispoziţiile art. 19 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, toate acestea demonstrând nu că titlul executoriu ar fi neclar ci faptul că nu sunt de acord cu hotărârea pronunţată.
Soluţionând contestaţia la titlu, instanţa nu poate proceda la o rejudecare a cauzei, întrucât hotărârea în cauză are putere de lucru judecat.
Pe de altă parte, dispozitivul sentinţei civile nr. 1428 din 9 decembrie 2002 este clar redactat şi nu necesită lămuriri.
În consecinţă, recursul declarat de Primarul Municipiului Vaslui este nefondat, urmând a fi respins ca atare, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte recursul declarat de U.A.T. Vaslui şi Consiliul local Vaslui, vor fi respinse întrucât nefiind părţi în cauza ce s-a pronunţat hotărârea ce reprezintă titlu executoriu, nu au calitate procesuală activă pentru promovarea unei contribuţii la titlu, cum corect au reţinut ambele instanţe.
Ca părţi căzute în pretenţie potrivit art. 274 C. proc. civ., recurenţii vor fi obligaţi să plătească în solidar intimatei B.M.S. suma de 1104,96 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de contestatorii U.A.T. Vaslui, Consiliul local Vaslui şi Primarul municipiului Vaslui împotriva deciziei nr. 115 din 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Obligă recurenţii să plătească în solidar, intimatei B.M.S. suma de 1104,96 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3582/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3449/2009. Civil → |
|---|
