ICCJ. Decizia nr. 3217/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 3217/2009
Dosar nr.1404/63/200.
Şedinţa publică din 18 martie 2009
Asupra cauzei de faţă constată:
Prin dispoziţia nr. 208 din 21 februarie 2006, primarul municipiului Calafat a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent notificatoarei A.S.A. pentru o bucătărie din cărămidă şi două magazii din scândură (art. 1).
Prin aceiaşi dispoziţie a respins cererea de despăgubire pentru suprafaţa de 137 mp teren (întrucât nu a fost preluată în fapt), pentru o gheţărie (întrucât a fost retrocedată odată cu terenul pentru care s-a reconstituit autorului petentei dreptul de proprietate în procedura Legii nr. 18/1991) şi pentru bunurile mobile (cărămidă, lemn, ţiglă, lănteţi, şifonier, toaletă cu oglindă, noptiere, bufet bucătărie, pianină, maşină de cusut, instrumentar cabinet stomatologic), întrucât astfel de bunuri nu fac obiectul Legii nr. 10/2001 (art. 2).
Prin cererea înregistrată la data de 13 aprilie 2006, reclamanta A.S.A. a cerul anularea dispoziţiei şi obligarea pârâtului să îi restituie suprafaţa de 137 mp teren şi o gheţărie, şi să îi facă o ofertă de despăgubire pentru cele două clădiri care nu îi mai pot fi restituite în natură - o bucătărie din cărămidă şi două magazii din scândură.
Prin sentinţa civilă nr. 530 din 3 iulie 2007, Tribunalul Dolj a respins contestaţia formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâţii Primăria şi primarul oraşului Calafat şi Statul Român, prin Ministerul Finanţelor.
În motivarea sentinţei instanţa a reţinut că terenul a cărei restituire o solicită reclamanta face parte din suprafaţa de 400 mp aferentă gheţăriei, suprafaţă care, cu ocazia măsurătorilor efectuate în zonă, s-a stabilit că măsoară doar 263 mp, teren pentru s-a reconstituit în procedura legilor fondului funciar, prin titlul 172-14938 din 15 aprilie 1993, dreptul de proprietate în favoarea autorului invocat, S.F.G..
Instanţa a reţinut şi că bunurile mobile a căror retrocedare o solicită reclamanta nu cad în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001 şi că, în speţă, Statul Român nu are calitate procesuală pasivă.
Prin Decizia civilă 263/8 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a admis apelul declarat de reclamantă şi a schimbat sentinţa în sensul că a admis, în parte, cererea şi a constatat, în contradictoriu cu pârâţii Primarul şi Primăria municipiului Calafat, că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 137 mp teren intravilan şi pentru o bucătărie şi două magazii din scândură, pârâţii fiind obligaţi la plata sumei de 7000 lei, cheltuieli de judecată.
Prin aceiaşi decizie a fost respinsă cererea faţă de Statul Român.
în motivarea deciziei instanţa a reţinut că, potrivit menţiunilor procesului verbal nr. 138 din 31 august 1960, din patrimoniul autorului reclamantei s-a preluat un teren vatră sat în suprafaţă de 400 mp, precum şi o bucătărie din cărămidă şi două magazii, caz în care, în raport de dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 10/2001, în lipsa unor dovezi contrare, se prezumă că aceasta era întinderea dreptului de proprietate.
Cum, în procedura legilor funciare, autorului reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate doar pentru parte din teren, anume pentru 263 mp (după anularea titlului de proprietate, prin Ordinul Prefectului nr. 69/1999), instanţa a apreciat că reclamanta este îndreptăţită să primească, în complinire, măsuri reparatorii prin echivalent pentru diferenţa 137 mp teren, precum şi pentru construcţiile menţionate care, în prezent, sunt demolate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs pârâţii Primarul şi Primăria oraşului Calafat, invocând incidenţa art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâţii au învederat că prin dispoziţia contestată au propus să se acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru construcţiile preluate de stat, anume pentru o bucătărie şi două magazii, caz în care nu se mai putea dispune o asemenea măsură şi de instanţa de judecată.
Recurenţii critică hotărârea şi cu privire la stabilirea întinderii dreptului de proprietate al autorului reclamantei referitor la teren, susţinând că atâta timp cât prin probatoriul administrat s-a constatat că terenul care a fost proprietatea autorului reclamantei măsura doar 263 mp (şi nu 400 mp) şi că acesta a fost retrocedat în procedura legilor fondului funciar împreună cu gheţăria care se află pe el, în mod eronat, instanţa de apel a acordat măsuri reparatori şi pentru diferenţa de 137 mp şi a dispus obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată.
Analizând recursul, Înalta Curte constă că este fondat pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit dispoziţiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, Decizia sau, după caz, dispoziţia motivată de respingere a notificării sau a cererii de restituire în natură poate fi atacată de persoana care se pretinde îndreptăţită la secţia civilă a tribunalului.
Controlul jurisdicţional se exercită, bineînţeles, în limita obiectului notificării formulată de persoana îndreptăţită şi de soluţia dispusă de entitatea deţinătoare.
În speţă, prin art. 1 din dispoziţia nr. 208 din 21 februarie 2006, Primarul municipiului Calafat a acordat reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent pentru cele trei construcţii confiscate de stat, evidenţiate în procesul verbal nr. 138/1960, anume pentru o bucătărie din cărămidă arsă şi două magazii din scândură.
Aşa fiind, constatând dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru aceste imobile, instanţele de fond nu puteau dispune o a doua măsură reparatorie în acelaşi sens, ci doar că se impune menţinerea art. 1 din dispoziţie.
Ca atare, sub acest aspect, critica formulată de recurenţi este fondată, sens în care urmează a admite recursul şi a modifica, în parte, hotărârea instanţei de apel în sensul înlăturării dispoziţiei privind măsurile reparatorii în echivalent stabilite pentru construcţiile mai sus arătate, întrucât au fost acordate de pârâtul Primarul oraşului Calafat prin dispoziţia supusă controlului judiciar (art. 1).
Critica referitoare la întinderea suprafeţei de teren pentru care s-a statuat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii nu poate fi primită.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001, în absenţa unor probe contrare, existenţa şi, după caz, întinderea dreptului de proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive iar persoana individualizată în astfel de acte este presupusă că deţine imobilul sub nume de proprietar.
Or, potrivit menţiunilor din procesul verbal de executare a pedepsei confiscării totale a averii, din patrimoniul autorului reclamantei s-a preluat o suprafaţă de 400 mp teren vatră sat.
Pe cale de consecinţă, în aplicarea prezumţiei prevăzută de dispoziţia legală mai sus arătată, în mod corect instanţa de apel a constatat dreptul reclamantei la măsuri reparatorii pentru întreaga suprafaţă de teren menţionată în actul prin care s-a executat măsura preluării abuzive ca aparţinând în proprietate autorului reclamantei.
În acest context al analizei este de menţionat că nu poate fi considerată a fi o probă contrară, în sensul art. 24 din lege, expertiza judiciară, care este un mijloc de probă de lămurire a unor împrejurări de fapt şi nu o dovadă, prin ea însăşi, a întinderii unui drept real.
Aşa fiind, în mod just instanţa de apel a constatat că reclamanta este îndreptăţită la măsuri reparatorii şi pentru suprafaţa de 137 mp teren intravilan, sens în care se va considera modificat art. 2 din dispoziţia nr. 208 din 21 februarie 2006 emisă de Primarul municipiului Calafat
Cum, în apel, pârâţii au căzut în pretenţii, în sensul art. 274 C. proc. civ., în mod just instanţa a dispus obligarea lor la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâţii Primarul municipiului Calafat şi Primăria municipiului Calafat împotriva deciziei civile nr. 263 din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova.
Modifică, în parte Decizia în sensul că înlătură dispoziţia privind măsurile reparatorii în echivalent pentru o bucătărie şi o magazie.
Menţine celelalte dispoziţii ale deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 martie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3221/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 312/2009. Civil → |
|---|
