ICCJ. Decizia nr. 4450/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4450/200.
Dosar nr. 1229/111/2006
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:
Reclamantele L.A. şi B.V. au chemat în judecată pârâţii SC L.F. SA Oradea, SC P.I. SRL Oradea, Primăria municipiului Oradea şi Primarul municipiului Oradea pentru restituirea în natură a imobilelor în suprafaţă de 136 mp cu nr. top 8184 129 înscris în C.F. 11724 Oradea şi, respectiv 134 mp cu nr. top 8184 /30 înscris în C.F. 81821 Oradea.
Învestit cu soluţionarea cauzei Tribunalul Bihor prin sentinţa civilă nr. 803 C din 19 decembrie 2007 a admis acţiunea reclamantelor, a constatat că acestea sunt îndreptăţite la restituirea în natură a imobilelor, a obligat pârâta SC L.F. SA Oradea la emiterea unei dispoziţii prin care să dispună restituirea în natură a acestora, a obligat pârâta SC P.I. SRL Oradea să lase în deplină proprietate şi posesie imobilele după emiterea dispoziţiei, a constatat că reclamantele sunt îndreptăţite la măsuri reparatorii prin echivalent pentru suprafaţa de 14 mp înscrisă în C.F. 11614 Oradea, cu nr. top 8184 /15, a obligat Primarul municipiului Oradea să emită dispoziţie prin care să propună acordarea despăgubirilor, a respins cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta SC L.F. SA Oradea în contradictoriu cu A.V.A.S. şi a obligat această pârâtă la plata cheltuielilor de judecată, a respins petitul privind obligarea paratei la plata daunelor cominatorii pe zi întârziere până la restituirea imobilelor.
Pentru a se pronunţa astfel tribunalul a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Imobilul cu nr.top 8184/13 a fost înscris iniţial în C.F. 11724 Oradea în întindere de 284 mp şi a constituit proprietatea tabulară a antecesorilor reclamantelor, fiind preluat de Statul român în baza Decretelor nr. 218 /1960 şi 712/1966, acesta întabulându-şi dreptul de proprietate în C.F. cu titlu de uzucapiune.
Imobilul a fost dat în administrarea societăţii I.R.U.L.F. Crişana Oradea, a cărui succesoare în drept este pârâta SC L.F. SA Oradea.
Din terenul înscris în nr. top 8184 /13 s-a dezlipit suprafaţa de 14 mp care a fost alipită la nr.top 8184/15 din C.F. 11614 A Oradea, proprietar statul român.
Imobilul cu nr. top 8184/13 s-a dezmembrat în nr. top 8184/29 în întindere de 136 mp, care a fost reînscris la A12 în favoarea vechilor proprietari şi nr. top 8184/30 teren în întindere de 134 mp transcris în C.F. 81821 cu situaţia neschimbată.
Statul român a rămas proprietar asupra ambelor imobile solicitate a fi restituite, terenuri administrate de pârâta SC L.F. SA Oradea.
Din raportul de expertiză efectuată în cauză de ing. P.D. a rezultat că imobilele sunt deţinute de SC P.I. SRL, care însă nu le are şi în patrimoniu, astfel încât nu poate fi considerată unitate deţinătoare în înţelesul Legii nr. 10/2001, fiind doar un detentor faptic.
Cu privire la respingerea obligării la plata daunelor cominatorii tribunalul a precizat că reclamantele pot solicita, în caz de neeexecutare, plata unei amenzi civile în acord cu dispoz. art. 580 alin. (3) C. proc. civ.
Cu privire la respingerea cererii de chemare în garanţie a A.V.A.S., a apreciat că nu sunt îndeplinite condiţiile admiterii acestei cereri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâta SC L.F. SA Oradea, arătând că tribunalul a pronunţat o hotărâre care nu se poate pune în aplicare, deoarece ea nu este deţinătoare terenului nici de fapt nici de drept. Astfel, prima instanţă a făcut o incorectă apreciere a probelor, nu a analizat contractele de vânzare cumpărare depuse de pârâtă, şi, deşi se dispusese asupra completării raportului de expertiză, ulterior instanţa a revenit asupra acestei chestiuni, acordând cuvântul pe fondul cauzei în lipsa reprezentantului pârâtei.
Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă, prin Decizia nr. 143/2008A din 23 septembrie 2008 a respins ca nefondat, apelul pârâtei.
În motivarea acestei soluţii instanţa de apel a reţinut că procedura de citare pentru termenul acordat soluţionării apelului a fost legal îndeplinită, iar lipsa reprezentantului pârâtei îi este culpabilă acesteia.
Pe fondul cauzei s-a apreciat că aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în cauză, Statul Român şi-a întabulat imobilul revendicat în cauză cu titlu de uzucapiune în anul 1967, sub nr. B3 în C.F. 11724 Oradea, cu drept de administrare operativa în favoarea pârâtei SC L.F. SA Oradea iar deţinătorul faptic este pârâta SC P.I. SRL.
Aşa fiind, în mod corect prima instanţă a dispus obligarea pârâtei, care are întabulat dreptul de administrare asupra terenului în litigiu să emită dispoziţie de restituire în natură către cele două reclamante, iar deţinătoarea faptică să fie obligată să le lase acestora în posesie şi folosinţă terenul revendicat.
Cu privire la contractele de vânzare cumpărare invocate de către pârâtă s-a constatat că acestea au ca obiect alte parcele de teren, cu alte numere topografice.
In ceea ce priveşte renunţarea la completarea raportului de expertiză, Curtea de Apel a constatat că pârâta direct interesată în administrarea acestei probe nu şi-a îndeplinit obligaţia de a depune în scris obiectivele necesare acestui demers, neonorarea acestei obligaţii determinând instanţa să dispună de maniera criticată, critică care însă nu se poate reţine având în vedere culpa pârâtei.
Împotriva deciziei a declarat recurs pârâta SC L.F. SA Oradea, susţinând în esenţă, nelegalitatea deciziei pentru următoarele argumente: expertiza judiciară efectuată în rejudecare a fost trunchiată, conducând instanţa la o apreciere eronată a situaţiei de fapt, recurenta nefiind deţinătoarea întregului teren revendicat, aşa cum rezultă din întreg materialul probator al cauzei, a fost obligată nelegal la plata cheltuielilor de judecată.
În ceea ce priveşte critica care vizează aprecierea probatoriilor administrate în cauză şi stabilirea situaţiei de fapt de către instanţa de apel, acestea nu vor fi analizate, deoarece actuala structură a art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. nu mai permite valorificarea acestora prin motivele de recurs.
Astfel, cazul de casare prevăzut de dispoz. art.3 04 pct. 11 C. proc. civ., care permitea cenzurarea în recurs a greşelilor de fapt, consecinţă a greşitei aprecieri a probelor a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Analizând doar critica care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că nu pot fi primită pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În exercitarea controlului judiciar asupra criticilor de nelegalitate, Înalta Curte va avea ca premisă situaţia de fapt stabilită în cauză prin Decizia atacată de către Curtea de Apel.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001 imobilele preluate în mod abuziv, indiferent în posesia cui se află în prezent, se restituie în natură în starea în care se află la data cererii de restituire şi libere de orice sarcini.
Faţă de întregul material probator administrat în cauză, instanţele de fond au apreciat ca fiind dovedit dreptul reclamantelor, de a acţiona, în prezentul cadru procesual, pentru restituirea în natură a imobilelor de care au fost deposedate abuziv.
Se reţine că pârâta nu a contestat calitatea de persoană îndreptăţită a nici uneia dintre reclamante şi nici caracterul abuziv al preluării bunului revendicat.
În ceea ce priveşte identificarea acestui bun se apreciază că în raport de situaţia de fapt reţinută de Curte este incident speţei textul de lege susmenţionat, astfel încât critica nu se poate primi.
De altfel, pârâta nici nu a indicat precis care anume text legal a fost greşit aplicat.
Or, atât timp cât din administrarea probelor a rezultat situaţia de fapt reţinută de instanţa de apel că bunul este deţinut de pârâtă, hotărârea atacată cu prezentul recurs este legală, în acord cu art. 9 şi art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Fată de aceste considerente, se constată că nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi, va fi respins în consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC L.F. SA Oradea împotriva deciziei nr. 143A din 23 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţa publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4836/2009. Civil. Desene şi modele... | ICCJ. Decizia nr. 4346/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
