ICCJ. Decizia nr. 4458/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4458/2009
Dosar nr. 41551/3/2007
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:
Prin notificarea înregistrată sub nr. 1689/2001 reclamantul C.G.B., prin mandatara C.V. a solicitat Municipiului Bucureşti restituirea în natură a imobilului-apartament nr. 13 situat în Bucureşti, sector 5, preluat abuziv de către statul român prin Decretul nr. 92/1950.
Prin dispoziţia nr. 3770 emisă de Primarul General al municipiului Bucureşti la data de 2 februarie 2005 s-a respins solicitarea de restituire în natură a apartamentului, cu motivarea că nu s-a făcut dovada calităţii de moştenitor a titularului notificării.
La data de 20 aprilie 2005 reclamantul C.G.B. a chemat în judecată pe pârâtul Municipiul Bucureşti solicitând anularea acestei dispoziţii şi obligarea pârâtului la restituirea în natură a apartament nr. 13 situat în Bucureşti, sector 5.
În motivarea cererii a arătat că imobilul a aparţinut autorului S.E. şi că a depus în dovedire toate actele ce probează calitatea de persoană îndreptăţită.
La data de 2 septembrie 2005 B.A. a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtului Municipiul Bucureşti, arătând că are calitatea de chiriaşă în apartamentul în litigiu şi că a formulat cerere de cumpărare a imobilului în temeiul Legii nr. 112/1995, cerere care nu a fost soluţionată datorită prezentului litigiu.
Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, prin sentinţa civilă nr. 896 din 2 septembrie 2005 a respins cererea reclamantului, prin admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale active a acestuia şi a admis cererea de intervenţie accesorie formulată de B.A.
S-a reţinut că notificarea nr. 1689 din 17 iulie 2001 a fost întocmită de C.V. în nume propriu, chiar dacă prin aceasta a solicitat restituirea imobilului care aparţine fiului său G.B.C., context în care nu are relevanţă faptul că acesta i-a dat ulterior notificării mandat de reprezentare.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 129 din 6 aprilie 2006 a admis apelul reclamantului împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă, pe care a desfiinţat-o şi a trimis cauza la tribunal pentru rejudecare pe fond, considerând că C.V. a avut un mandat legal de reprezentare a lui G.B.C. şi reţinând că nu s-a contestat calitatea de persoană îndreptăţită a acestuia din urmă.
Recursul formulat de intervenienta accesorie B.A., împotriva deciziei date în apel, a fost respins de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 8592 din 7 noiembrie 2006, ca lipsit de interes, în condiţiile în care pârâtul, în favoarea căruia a intervenit recurenta nu a formulat o astfel de cale de atac.
Rejudecând cauza, Tribunalul Bucureşti, secţia a III a civilă, prin sentinţa nr. 307 din 13 februarie 2008 a admis contestaţia, a anulat dispoziţia nr. 3770 din 2 februarie 2005 emisă de Primarul General al Municipiul Bucureşti şi l-a obligat pe acesta la restituirea în natură a imobilului în litigiu.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut, ca situaţie de fapt, că apartamentul a cărui restituire a solicitat-o reclamantul a aparţinut autorului acestuia S.E., a fost dobândit prin cumpărare prin act autentic şi a fost naţionalizat ulterior în baza decretului nr. 92/1950, figurând în lista anexă la poziţia 7246.
Prin testamentul încheiat la 21 mai 1972 la Tel Aviv-Israel, S.E. a lăsat pentru cauză de moarte întreaga avere soţiei sale S.E., iar în cazul în care aceasta nu ar mai fi fost în viaţă la acel moment, întreaga avere i-ar fi revenit fiicei soţiei sale C.V.
După decesul lui S.E. la data de 15 februarie 1979 averea succesorală a revenit soţiei sale E., în baza testamentului susmenţionat.
În raport de testamentul soţiei S.E., din 23 septembrie 1982, redactat la Tel Aviv Israel, întreaga avere imobiliară a revenit la data decesului său, respectiv 9 decembrie 1998, nepotului ei de fiică C.G.B., iar averea sa mobiliară a revenit fiicei sale C.V.
Tribunalul a constatat dovedită calitatea de persoană îndreptăţită şi a apreciat că sunt incidente dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 10/2001.
Sentinţa a fost apelată de către intimatul Municipiul Bucureşti şi intervenienţii B.V. şi B.A., care au formulat critici identice aduse sentinţei, referitoare la lipsa calităţii procesuale active a reclamantului C.G.B., decurgând din faptul că nu a formulat notificare în termenul prevăzut de Legea nr. 10/2001, respectiv că mandatul acordat mamei sale C.V. nu era valabil la data formulării notificării.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia civilă nr. 343 A din 12 mai 2008 a respins ca nefondate apelurile formulate în cauză.
Pentru a pronunţa această soluţie Curtea a reţinut că într-un prim ciclu procesual s-a dezlegat cu autoritate de lucru judecat chestiunea calităţii procesuale active a reclamantului şi a îndreptăţirii acestuia la rezolvarea cererii formulate în baza Legii nr. 10/2001, pe aspectul criticat.
Împotriva deciziei date în apel a formulat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General, întemeiat în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a criticat Decizia în primul rând cu privire la reţinerea eronată de către instanţa de apel a autorităţii de lucru judecat pe aspectul lipsei calităţii procesuale active a reclamantului şi în al doilea rând pe aspectul greşitei aprecieri a probelor care au determinat convingerea instanţei că reclamantul este persoană îndreptăţită.
În ceea ce priveşte critica care vizează aprecierea probatoriilor administrate în cauză şi stabilirea situaţiei de fapt de către instanţa de apel, acestea nu vor fi analizate, deoarece actuala structură a art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. nu mai permite valorificarea acestora prin motivele de recurs.
Astfel, cazul de casare prevăzut de dispoz. art. 304 pct. 11 C. proc. civ., care permitea cenzurarea în recurs a greşelilor de fapt, consecinţă a greşitei aprecieri a probelor a fost abrogat prin OUG nr. 138/2000.
Analizând doar critica care se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, constată că nu pot fi primită pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se poate cere modificarea sau casarea unei hotărâri atunci când a fost dată cu aplicarea greşită a legii.
În cauza dedusă judecăţii, pârâtul a susţinut că se impune casarea hotărârii atacate, întrucât instanţa a reţinut greşit că reclamantul are calitate procesuală activă, şi prin urmare considerând că acesta este îndreptăţit la restituirea în natură a imobilului solicitat în temeiul Legii nr. 10/2001.
În exercitarea controlului judiciar asupra criticilor de nelegalitate, Înalta Curte va avea ca premisă situaţia de fapt stabilită în cauză prin Decizia atacată de către Curtea de Apel.
Astfel, în calificarea de persoană îndreptăţită se au în vedere dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 10/2001, republicată, potrivit cărora sunt îndreptăţite, în înţelesul prezentei legi, la măsuri reparatorii, constând în restituirea în natură sau prin echivalent pct. a) „persoanele fizice, proprietari ai imobilelor la data preluării abuzive a acestora„ şi b) „persoanele fizice, asociaţi ai persoanei juridice care deţinea imobilele şi alte active în proprietate la data preluării acestora în mod abuziv", precum şi, în condiţiile art. 4 alin. (2) „moştenitorii legali sau testamentari ai persoanelor fizice îndreptăţite" iar potrivit alin. (3) succesibilii care nu au acceptat moştenirea după data de 6 martie 1945 dar au formulat cerere de restituire în condiţiile prezentei legi.
Faţă de întregul material probator administrat în cauză, Curtea de Apel a apreciat ca fiind dovedit dreptul reclamantului, de a ataca, în prezentul cadru procesual, în condiţiile art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001 dispoziţia nr. 3770 emisă de Primarul General al municipiului Bucureşti la data de 2 februarie 2005.
Or, atât timp cât chestiunea referitoare la faptul că la data notificării formulate de C.V., în numele şi pentru fiul său C.G.B., aceasta a acţionat în baza unui mandat valabil, a fost tranşată într-un prim ciclu procesual prin Decizia nr. 129 din 6 aprilie 2006 de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă, iar pârâtul nu a contestat această soluţie printr-o cale de atac ea nu mai poate face obiect al analizei în prezentul recurs.
Aceasta cu atât mai mult cu cât această critică a primit o dezlegare juridică irevocabilă prin Decizia nr. 8592 din 7 noiembrie 200,6 a Înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
În condiţiile art. 1200 pct. 4 şi art. 1202 C. civ., o hotărâre irevocabilă se bucură de prezumţia absolută de adevăr a celor judecate, aspectele soluţionate prin aceasta nemaiputând fi puse în discuţie într-un proces ulterior.
Faţă de aceste considerente, se constată că nu sunt întrunite cerinţele art. 304 pct. 9 C. proc. civ., motiv pentru care recursul declarat în cauză se priveşte ca nefondat şi, va fi respins în consecinţă, în conformitate cu prevederile art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General împotriva deciziei nr.343A din 12 mai 2008 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4888/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4509/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
