ICCJ. Decizia nr. 4509/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4509/200.
Dosar nr. 2583/116/2007
Şedinţa publică din 3 aprilie 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de faţă, reţine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călăraşi, reclamantul R.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Primăria municipiului Călăraşi şi Primarul municipiului Călăraşi anularea dispoziţiei nr. 4103 din 15 august 2007 emisă de pârâtul Primarul municipiului Călăraşi, prin care i s-a respins notificarea prin care a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul proprietatea sa situat în Călăraşi, cu motivarea că nu a făcut dovada preluării abuzive şi obligarea pârâtului să emită o nouă dispoziţie prin care să-i rezolve favorabil notificarea.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că a dobândit dreptul de proprietate în baza actului de vânzare cumpărare din 9 iunie 1980, iar în august 1980 s-a dispus demolarea lui, împreună cu toate celelalte imobile situate pe stradă, autorităţile locale din acea vreme forţându-i să semneze actele privind demolarea, sub condiţia acordării unui apartament din fondul locativ de stat.
În baza Legii nr. 18/1991 i-a fost restituit în natură terenul în suprafaţă de 700 mp într-o altă zonă a municipiului Călăraşi, însă pentru casa de locuit nu a primit nici o despăgubire, apartamentul acordat cu chirie din fondul de stat neputând constitui o despăgubire.
Prin sentinţa civilă nr. 475 din 3 martie 2008, Tribunalul Călăraşi, secţia civilă, a admis acţiunea, a dispus anularea dispoziţiei contestate, a constatat că reclamantul este îndreptăţit la acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul casă de locuit situat în Călăraşi, şi a obligat pârâtul Primarul municipiului Călăraşi să emită o nouă dispoziţie în acest sens.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că s-a făcut o greşită apreciere a probelor atunci când s-a dispus prin dispoziţia contestată respingerea notificării reclamantului cu motivarea că nu s-a făcut dovada preluării abuzive întrucât construcţia a fost demolată la cererea reclamantului, în baza autorizaţiei de demolare nr. 29 din 4 august 1980.
Din probele administrate rezultă că demolarea s-a făcut fără o bază legală, această împrejurare rezultând din referatul întocmit la data de 4 august 1980 potrivit căruia imobilul era prevăzut de autorităţile locale într-un program de strămutare a locuitorilor, indicându-se ca temei legal dispoziţiile art. 12 din Legea nr. 58/1974, dar şi din adresa nr. 11196 din 20 mai 2997 a Comisiei locale pentru aplicarea Legii nr. 18/1991, potrivit căreia, suprafaţa de 700 mp pentru care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate de către reclamant era eferentă locuinţei, demolată în anul 1980, fără decret de expropriere, la fel ca toate locuinţele de pe stradă.
Totodată, acordarea de către stat a unui apartament cu chirie şi cumpărarea ulterioară de către reclamant în baza Decretului-lege nr. 62/1990 nu constituie o despăgubire în înţelesul legii.
Apelul declarat de pârâta Primăria municipiului Călăraşi a fost respins de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 689 A din 29 septembrie 2008.
În considerentele sale, Curtea de apel a reţinut că din probatoriul administrat rezultă că imobilul reclamantului a fost expropriat în cadrul unui „program de strămutare" prin care s-a solicitat proprietarilor să formuleze cereri de demolare a caselor de locuit, fără bază legală şi fără despăgubiri, faptul acordării de către stat a unui apartament cu chirie neconstituind o despăgubire în înţelesul legii.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Călăraşi, care susţine că reclamantul nu a făcut dovada preluării abuzive, autorizaţia de demolare neconstituind o dovadă în sensul dispoziţiilor art. 2 din Legea nr. 10/2001, deoarece aceasta este eliberată la cererea reclamantului. Solicită admiterea recursului şi modificarea deciziei recurate în sensul admiterii apelului, iar pe fond respingerea contestaţiei.
Verificând legalitatea deciziei recurate în raport de criticile formulate, care fac posibilă încadrarea în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Art. 1.3 lit. a) din HG nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 prevede că incidenţa „preluării abuzive" nu este prezumată, ci este lăsată la aprecierea entităţii obligate cu soluţionarea notificării, iar lit. c a aceluiaşi articol prevede situaţiile care nu constituie „preluări abuzive" şi care, nu formează obiectul Legii nr. 10/2001.
În raport de aceste dispoziţii, analizând probatoriul administrat în cauză, instanţele de fond şi apel au stabilit în mod corect că demolarea locuinţei reclamantului, situată în Călăraşi, s-a făcut în mod abuziv şi nu la cererea sa, astfel cum susţine recurenta.
De altfel, faptul că reclamantului i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra terenului aferent construcţiei demolate, în baza Legii nr. 18/1991 constituie un argument în acest sens, întrucât preluarea abuzivă se referă la întregul imobil - casă şi teren.
Chiar recurenta Primăria municipiului Călăraşi, prin adresa nr. 2387 din 4 februarie 2008 (fila 95, dosar tribunal), eliberată la cererea instanţei de fond, arată că la reconstituirea dreptului de proprietate privind terenul intravilan în suprafaţă de 700 mp, pentru care s-a emis titlul de proprietate nr. 1144 din 27 noiembrie 2007, s-a avut în vedere terenul aferent construcţiei situate în Călăraşi, ce a aparţinut reclamantului.
Toate acestea dovedesc cu prisosinţă faptul preluării abuzive a construcţiei şi al demolării, fără vreun act de expropriere şi fără o justă despăgubire.
Faptul că reclamantul nu a prezentat un act de preluare, astfel cum susţine recurenta, nu echivalează cu neîndreptăţirea acestuia de a beneficia de prevederile legii de reparaţie, întrucât, în conţinutul acţiunii de preluare abuzivă în sensul acestei legi, astfel cum este definită prin prevederile art. 2 din Legea nr. 10/2001 se includ, potrivit lit. i) a acestui text şi orice alte imobile preluate fără titlu valabil sau fără respectarea dispoziţiilor legale în vigoare la data preluării, precum şi cele preluate fără temei legal.
Pentru considerentele arătate, apar ca nefondate toate criticile formulate de recurent, astfel că, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Călăraşi prin Primar împotriva deciziei nr. 689 A din 29 septembrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4458/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4788/2009. Civil. Conflict de muncă.... → |
|---|
