ICCJ. Decizia nr. 4888/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4888/200.
Dosar nr. 570/105/2006
Şedinţa publică din 27 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului cauzei, constată următoarele.
Prin acţiunea înregistrată sub nr.573 din 18 ianuarie 2006 la Tribunalul Prahova, contestatorii V.S. şi A.S.O., în contradictoriu cu intimata Primăria municipiului Ploieşti a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 8712 din 15 decembrie 2005, privind restituirea în natură a unei părţi din imobilul situat în Ploieşti, jud. Prahova sub aspectul nelegalităţii acesteia.
În motivarea contestaţiei, au arătat că imobilul teren şi construcţie situat în Ploieşti, jud. Prahova, fosta proprietate a defunctului A.D., antecesorul contestatorilor a fost preluat abuziv de către stat în baza Decretului nr. 92/1950.
S-a solicitat ca întregul imobil să fie restituit în natură, atât în baza Legii nr. 112/1995, cât şi în baza Legii nr. 10/2001, fără să accepte despăgubiri băneşti.
Pentru că o parte din imobil a fost vândută în baza Legii nr. 112/1995 unui chiriaş, în anul 2002 contestatorii au solicitat Judecătoriei Ploieşti să constate nulitatea contractului de vânzare-cumpărare prin care s-a înstrăinat acea parte.
Prin sentinţa nr. 1646 din 23 februarie 2004, Judecătoria Ploieşti a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare, iar prin Decizia nr. 2631 din 15 octombrie 2004 Curtea de Apel Ploieşti a schimbat în tot această hotărâre, respingând acţiunea, iar Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul declarat în cauză, a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare instanţei de apel.
Prin procesul-verbal de control nr. 13603 din 5 iunie 2005 s-a reţinut vinovăţia Primăriei municipiului Ploieşti pentru încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 10/1995 şi HG nr. 766/1997 pentru neefectuarea la timp a lucrărilor de reparaţie şi întreţinere, construcţia fiind în prezent nelocuibilă, insalubră, pericol public, parţial prăbuşită, astfel că la data când s-a solicitat restituirea reprezenta practic o ruină.
Prin precizarea acţiunii din 6 martie 2006, contestatorii au solicitat anularea dispoziţiei nr. 8712 din 15 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Ploieşti.
Prin notele scrise din 7 martie 2007, intimata Primăria municipiului Ploieşti a cerut respingerea contestaţiei cu motivarea că, la emiterea dispoziţiei contestate s-au avut în vedere prevederile legale în materie, cât şi indicaţiile primite de la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, autoritate ce a fost informată despre acest imobil.
S-a mai arătat de către intimată că, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, nu rezultă nici un text de lege care să fi fost nesocotit şi care să fi determinat o vătămare adusă drepturilor contestatorilor şi că procedura administrativă de soluţionare a notificării, dacă nu ar fi fost suspendată la cererea expresă a contestatorilor, se putea restitui imobilul în cauză mult mai devreme şi într-o stare tehnică mult mai bună.
După suspendarea dispusă în temeiul art. 244 pct. 1 C. proc. civ., pentru soluţionarea litigiului privind constatarea nulităţii contractului de vânzare-cumpărare pentru o parte din imobil, la 19 martie 2007 cauza a fost repusă pe rol şi contestatorii au depus o precizare a acţiunii, solicitând să se ia act că renunţă la cererea privind anularea dispoziţiei nr. 8712 din 15 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Ploieşti.
Prin aceeaşi precizare, contestatorii au solicitat modificarea în parte a dispoziţiei, în sensul retrocedării întregului teren aferent construcţiei în suprafaţă de 266 mp şi înlăturarea prevederilor privind retrocedarea în natură a construcţiilor.
S-a mai solicitat obligarea Primăriei municipiului Ploieşti să desfiinţeze pe cheltuiala sa toate construcţiile situate în Ploieşti, prăbuşite din culpa sa exclusivă după intrarea în vigoare a Legii nr. 10/2001 şi să plătească suma de 55200 RON, ce reprezintă contravaloarea construcţiilor, cu plata daunelor cominatorii, în caz de neexecutare în cuantum de 500 RON.
La 2 noiembrie 2007 contestatorii au formulat note de concluzii, prin care au solicitat admiterea acţiunii aşa cum a fost completată şi precizată, cu respectarea contravalorii stabilite prin raportul de expertiză a construcţiilor prăbuşite în cuantum de 68704 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 1389 din 5 noiembrie 2007, Tribunalul Prahova a admis în parte contestaţia formulată de către contestatorii V.S. şi A.S.O., a modificat în parte dispoziţia nr. 8712 din 15 decembrie 2005 emisă de Primarul municipiului Ploieşti, în sensul că a dispus restituirea întregului teren aferent construcţiei de 266 mp, precum şi a locuinţei cu suprafaţa de 43,04 mp, ce a fost înstrăinată numitului N.S. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 1600 N/1998, în prezent anulat, imobile situate în Ploieşti, jud. Prahova.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, prin notificarea adresată Primăriei municipiului Ploieşti, contestatorii V.S. şi A.S.O. au solicitat în baza dispoziţiilor Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului, situat în Ploieşti, cerere ce a fost admisă în parte prin dispoziţia 8712 din 15 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Ploieşti şi contestată în prezenta cauză.
S-au restituit în natură o parte dintre corpurile clădirii şi terenul în suprafaţă de 217,28 mp, cota indiviză din totalul de 326 mp, teren grevat de un drept de servitute special constituit în favoarea celuilalt proprietar.
S-a mai reţinut că în prezent nu mai există nici un impediment pentru restituirea terenului şi a părţii din imobilul construcţie ce a fost anterior înstrăinat numitului N.S., prin contractul de vânzare-cumpărare, anulat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă.
În ceea ce priveşte cererea precizatoare a contestatorilor prin care au solicitat instanţei modificarea în parte a dispoziţiei, în sensul retrocedării întregului teren aferent construcţiei în suprafaţă de 266 mp şi înlăturarea prevederilor referitoare la retrocedarea în natură a construcţiilor, precum şi obligarea Primăriei municipiului Ploieşti la desfiinţarea pe cheltuiala sa a tuturor construcţiilor situate la adresa menţionată mai sus, prăbuşite din culpa sa, cât şi la plata contravalorii acestora şi a daunelor cominatorii în caz de neexecutare, s-a reţinut a fi neîntemeiată cererea numai cu privire la teren.
Prin apelul declarat de intimata-pârâtă Primăria municipiului Ploieşti s-a criticat hotărârea instanţei de fond, pentru că s-a dispus restituirea întregului teren aferent construcţiei, fără a se stabili concret suprafaţa, în condiţiile în care nu s-a efectuat o expertiză topografică pentru identificare.
În cauză, s-a dispus efectuarea unei expertize topo, având ca obiectiv identificarea şi poziţionarea pe schiţă de plan a întregului teren de 326 mp, precum şi a terenului în suprafaţă de 266 mp.
Curtea de Apel Ploieşti, secţia civilă, prin Decizia nr. 222 din 3 octombrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de intimata-pârâtă Primăria municipiului Ploieşti împotriva sentinţei civile nr. 1389 din 5 noiembrie 2007 a Tribunalului Prahova.
Instanţa de apel a reţinut în esenţă, că în mod corect tribunalul a stabilit că prin sentinţa civilă nr. 1646 din 23 februarie 2004 a Judecătoriei Ploieşti, rămasă definitivă şi irevocabilă, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. 1600 N din 7 iulie 1998 şi s-a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară, astfel încât nu a mai existat nici un impediment legal privind restituirea în natură contestatorilor din cauză a terenului în suprafaţă de 48,71 mp, cotă indiviză din totalul de 326 mp şi a locuinţei de 43,04 mp, bunul ce a făcut obiectul actului de vânzare-cumpărare anulat.
În contextul expus, apelul formulat de Primăria municipiului Ploieşti este nefondat, atâta vreme cât unicul considerent pe care s-a întemeiat a fost acela că instanţa de fond nu a cunoscut suprafaţa corectă a terenului restituit, pentru că în cauză nu s-a efectuat o expertiză topo.
Aşa cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în apel şi schiţa aferentă acestei lucrări, terenul în suprafaţă de 266 mp, parte din suprafaţa de 326 mp este compus din terenul de 217,29 mp aferent construcţiilor restituite în natură conform art. 2 din dispoziţia nr. 8712 din 15 decembrie 2005, emisă de Primarul municipiului Ploieşti şi terenul în suprafaţă de 48,71 mp aferent locuinţei în suprafaţă de 43,04 mp, restituită contestatorilor de către instanţa de fond.
Faţă de poziţionarea terenului pe schiţa de plan s-a apreciat că Primăria municipiului Ploieşti deţine suficiente date de identificare pentru a emite dispoziţia de restituire în natură a imobilului.
Împotriva ultimei hotărâri, în termen legal a declarat recurs pârâta Primăria municipiului Ploieşti care, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. reiterează motivele din apel, susţinând că pentru restituirea întregului imobil, format din teren şi construcţie, trebuia identificat şi măsurat în totalitate terenul aferent construcţiilor, precum şi terenul liber de construcţii, pentru că în lipsa acestor date nu este posibilă emiterea dispoziţiei de restituire.
Examinând recursul prin prisma criticii formulate, se reţine că aceasta nu poate fi încadrată în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., text ce se referă la situaţiile în care hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
În speţă, recurenta nu precizează care text de lege a fost încălcat sau greşit aplicat, ci face aprecieri privind temeinicia hotărârii, aspect ce nu poate fi analizat în recurs.
Pentru aceste considerente, urmează ca în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Ploieşti împotriva deciziei civile nr. 222 din 3 octombrie 2008 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4889/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4458/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
