ICCJ. Decizia nr. 4462/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr.4462/200.
Dosar nr. 427/45/200.
Şedinţa publică din 2 aprilie 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 28 februarie 2006, Judecătoria Iaşi a dispus admiterea cererii de încuviinţare a executării silite a titlului executor, act de adjudecare nr. 378 din 24 noiembrie 2005 emis de BEJ Z.C., privind pe creditorul M.G.P. şi debitorul P.I.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs debitorul P.I., care a declarat la termenul de judecată din data de 10 octombrie 2007, că nu înţelege să achite taxa judiciară de timbru sau să formuleze cerere de reexaminare privind această taxă.
Tribunalul Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 1808 din 10 octombrie 2007 a anulat ca netimbrat recursul declarat de debitorul P.I.
Această hotărârea a fost atacată cu revizuire de către debitorul P.I.
Tribunalul Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 289 din 11 februarie 2008 a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire .
Nemulţumit de soluţie revizuentul P.I. a formulat recurs, care a fost respins de Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 235 din 4 iunie 2008.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare debitorul P.I.
Curtea de Apel Iaşi, secţia civilă, prin Decizia nr. 296 din 2 iulie 2008 a anulat ca netimbrată contestaţia în anulare astfel formulată.
Împotriva acestei decizii debitorul P.I. a formulat recurs, susţinând că a fost încălcată Constituţia României, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, precum şi încălcarea altor tratate internaţionale la care România este parte.
Recursul nu a fost motivat în drept şi nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate ale deciziei recurate, care să facă posibilă încadrarea motivelor de recurs în conformitate cu dispoz. art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
Înalta Curte examinând, prin prisma prevederilor art. 137 C. proc. civ., situaţia creată, respectiv necesitatea stabilirii priorităţii de soluţionare între excepţia inadmisibilităţii recursului şi excepţia nulităţii acestuia, stabileşte că are prioritate soluţionarea excepţiei inadmisibilităţii recursului. Aceasta deoarece nu se poate face analiza controlului de legalitate, decât în situaţia în care instanţa de judecată este legal sesizată, respectiv, cea în care instanţa de recurs este învestită cu un recurs admisibil.
Prin urmare, în temeiul art. 137 C. proc. civ., Înalta Curte va analiza cu prioritate excepţia inadmisibilităţii recursului şi va constata că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente.
O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional, dispoziţiile art. 129 din Constituţie prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora să se realizeze în condiţiile legii.
În cauza de faţă se reţin dispoziţiile art. 299 alin. (1) C. proc. civ., ce prevăd că pot fi supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Potrivit dispoziţiilor art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată, întrucât aceasta are un caracter accesoriu, din punct de vedere procedural, în raport de judecata propriu zisă, în fond sau recurs.
Astfel, hotărârea atacată cu recurs, rezolvând o contestaţie în anulare, contra unei decizii, date în recurs, este irevocabilă ca şi hotărârea atacată, în conformitate cu art. 320 alin. (3) C. proc. civ.
Având în vedere această împrejurare şi faţă de dispoziţiile legale mai sus menţionate, recursul declarat în cauză apare ca inadmisibil, urmând a fi respins, pentru că, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ., vizează o hotărâre irevocabilă, ce nu poate fi atacată pe această cale.
De altfel, această concluzie decurge şi din regula unicităţii dreptului de a folosi o cale de atac, care se epuizează chiar prin exerciţiul lui, deoarece o altă soluţie ar tinde la ipoteza acceptării unui recurs la recurs".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de P.I. împotriva deciziei nr. 296 din data de 2 iulie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4475/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4466/2009. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
