ICCJ. Decizia nr. 4696/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4696/2009
Dosar nr. 458/83/2005
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Carei sub nr. 1347/2004, S.A. a chemat în judecată Consiliul local Acăş în reprezentarea Statului Român şi Spitalul Orăşenesc Tuşnad, solicitând instanţei să oblige pârâţii la restituirea în natură a imobilului înscris în C.F. nr. 214 Acăş sub nr.top 92- 3 format din, casă şi teren în suprafaţă de 5489 mp şi să dispună înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate astfel dobândit şi radierea dreptului de proprietate al pârâţilor.
Reclamantul a susţinut că imobilul în litigiu a fost preluat abuziv de Statul Român de la S.J., fratele tatălui său.
Prin sentinţa civilă nr. 59 din 26 ianuarie 2005 Judecătoria Carei şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 24 alin. (8) din Legea nr. 10/2001 în favoarea Tribunalului Satu Mare unde a fost înregistrată sub nr. 458/83/2005.
Contestatorul S.J. decedând în cursul procesului, la 14 decembrie 2004, acţiunea acestuia a fost continuată de fiica sa D.M.
La termenul din 20 octombrie 2006, Tribunalul Satu Mare a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a spitalului orăşenesc Tuşnad, invocată de acesta în şedinţa publică din 13 iunie 2005, întrucât în temeiul protocolului nr. 779 din 27 decembrie 2004 încheiat de spitalul orăşenesc Tuşnad cu Primăria Acâş, aceasta din urmă a preluat imobilul din litigiu. Totodată în şedinţa publică din data de 18 decembrie 2006, reclamanta D.M. a renunţat la judecată împotriva spitalului orăşenesc Tuşnad şi Consiliului local Acâş.
Prin sentinţa civilă nr. 1165D din 27 decembrie 2006, Tribunalul Satu Mare a respins acţiunea reclamantei D.M. împotriva Primăriei comunei Acâş, având ca obiect plângerea în temeiul Legii nr.10/2001 cu privire la imobilul înscris în C.F. 214 Acâş sub nr.top 92-3 Satu Mare.
S-a reţinut că imobilul aparţinând lui S.J. a fost preluat de stat la data de 22 ianuarie 1951 în baza Decretului nr. 250/1950 şi atribuit spitalului orăşenesc Tuşnad.
La data de 27 decembrie 2004, în temeiul protocolului nr. 779/2004 imobilul a trecut în administrarea Consiliului Local Acâş, ca aparţinând domeniului public al comunei Acâş, şi preluat la final de Primăria Acâş, pârâta din prezenta cauză.
În privinţa acestui imobil, P.A. a emis prin biroul executorului judecătoresc notificarea de restituire, invocând calitatea de succesor al proprietarului tabular S.J., căsătorit cu S.A.
Instanţa a mai reţinut că P.A. şi S.A. a cărui acţiune a fost continuată de D.M., face parte din tulpini diferite ale antecesorului proprietar tabular S.J., din clase de succesori care se exclud reciproc.
În aceste condiţii, la solicitarea instanţei, reclamanta D.M. a probat notificarea pârâtei în condiţiile art. 22 din Legea nr. 10/2001, depunând notificarea înregistrată la nr. 28 din 25 august 2005.
Faţă de această stare de fapt, instanţa a concluzionat că reclamanta nu s-a conformat unei cerinţe premergătoare esenţiale referitoare la îndreptăţirea sa la acordarea măsurilor reparatorii, deoarece notificarea a fost formulată cu mult după împlinirea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Pentru aceleaşi considerente avute în vedere de către instanţa de fond şi ţinând seama de natura juridică a termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001, calificat de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 428 din 15 aprilie 2008, ca fiind un termen de decădere, Curtea de Apel Oradea, prin Decizia nr. 144A din 24 septembrie 2008 a respins ca nefondat apelul declarat de D.M. împotriva sentinţei civile nr. 1165D din 27 decembrie 2006 a Tribunalului Satu Mare.
În recursul declarat şi nemotivat, în drept D.M. arată că în mod greşit instanţele au reţinut că notificarea nr. 28 din 28 august 2005 este tardivă, deoarece Legea nr. 247/2005 de completare a Legii nr. 10/2001, a operat o repunere în termen în favoarea persoanelor care nu au solicitat restituirea proprietăţilor în temeiul Legii nr. 10/2001.
Recursul este nefondat.
Corect instanţa de fond a respins contestaţia formulată de D.M., reţinând că notificarea acesteia a fost formulată cu depăşirea termenului prevăzut de art. 22 din Legea nr. 10/2001.
Termenul de 6 luni pentru depunerea notificării cu efecte de repunere în termenul de acceptare a succesiunii, a operat începând cu data intrării în vigoare a legii, la 14 februarie 2001 şi a fost prelungit succesiv prin OUG nr. 169/201 şi nr. 145/2001 până la data de 14 februarie 2002 .
El este un termen de decădere şi aceasta rezultă din art. 22 pct. 5, care sancţionează nerespectarea acestuia cu pierderea dreptului de a mai solicita în justiţie măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent. Şi Curtea Constituţională, sesizată în cauză cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 22 alin. (5) raportată la o presupusă discriminare creată prin Legea nr. 247/2005, privitoare la beneficiarii Legii nr. 1/2000, care au fost repuşi în termenul de reconstituire a dreptului de proprietate, a concluzionat prin Decizia nr. 428 din 15 aprilie 2008, că termenul prevăzut de art. 22 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 este un termen de decădere a titularului din dreptul de a mai obţine măsuri reparatorii în natură sau prin echivalent.
Legea nr. 247/2005 nu a procedat la repunerea în termenul de notificare aşa cum pretinde recurenta. Aşa cum s-a arătat şi prin Decizia Curţii Constituţionale, repunerea în termen vizează fondul funciar şi nu imobilele care cad sub incidenţa Legii nr. 10/2001. Extinderea prevederilor din domeniul fondului funciar la imobilele vizate de Legea nr. 10/2001 este contrată caracterului restrictiv al reglementării şi intenţiei legiuitorului, iar raţiunile de ordin personal ale recurentei nu pot ignora cadrul legal căruia i se supune legiuitorul.
Din această perspectivă soluţia din apel fiind legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul de faţă va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.M. prin mandatar D.G.V. împotriva deciziei nr. 144 din 24 septembrie 2008 a Curţii de Apel Oradea, secţia civilă mixtă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4612/2009. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 460/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
