ICCJ. Decizia nr. 4702/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4702/2009
Dosar nr. 8433/97/2006
Şedinţa publică din 8 aprilie 2009
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin contestaţia înregistrată la Tribunalul Hunedoara sub nr. 8433 din 6 noiembrie 2006 şi precizată, D.D. a solicitat anularea dispoziţiei nr. 1730/2006 emisă de Primarul Municipiului Deva în contradictoriu cu Municipiul Deva prin primar şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor şi acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent pentru imobilul casă de locuit, curte şi grădină, situat în Municipiul Deva, ce a aparţinut autorilor săi, preluat abuziv de stat.
Reclamanta a arătat în esenţă că în mod greşit i s-a contestat calitatea de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii, deoarece este unica moştenitoare a proprietarilor tabulari care a formulat în termen notificarea pentru valorificarea dreptului de proprietate.
În cauză a formulat cerere de intervenţie D.R., care în calitate de frate al contestatoarei D.D. a achiesat la cererea acesteia vizând acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent în privinţa imobilului notificat.
Prin sentinţa civilă nr. 456 din 14 noiembrie 2007, Tribunalul Hunedoara a admis în parte contestaţia formulată de D.D. împotriva dispoziţiei nr. 1730/2006 emisă de Primarul Municipiului Deva pe care a anulat-o în parte- stabilind acordarea măsurilor reparatorii în echivalent pentru imobilul situat în Municipiul Deva judeţul Hunedoara şi toate în limita sumei de 229298,9 RON echivalent a 70388,96 Euro la cursul de 1,349 Euro la data evaluării.
Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor a fost obligat să achite contestatoarei despăgubirile iar Primarul Municipiului Deva a fost obligat la plata sumei de 602 lei cheltuieli de judecată. Cererea de intervenţie formulată de R.D. a fost respinsă ca nefondată.
S-a reţinut în considerentele sentinţei calitatea contestatoarei D.D. de persoană îndreptăţită la acordarea măsurilor reparatorii aferente imobilului în litigiu, proprietatea autorilor săi, preluat de stat în mod abuziv, prin expropriere.
De asemenea instanţa a mai reţinut că imobilul respectiv construcţiile au fost demolate iar pe teren se afla în prezent blocuri de locuit, astfel că măsurile reparatorii urmează a fi acordate prin echivalent. Prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit valoarea imobilului în litigiu- teren şi construcţiile aflate pe acesta la suma de 229.298,9 RON.
Analizând jurisprudenţa C.E.D.O. şi Convenţia Europeană a Drepturilor Omului prioritare legislaţiei naţionale şi procedura instituită de Legea nr. 247/2005 incidenţa în acordarea măsurilor reparatorii, tribunalul a concluzionat că Ministerul Finanţelor Publice în calitate de reprezentant al Statului Român şi gestionar al Fondului Proprietatea, este legitimat pasiv la acordarea măsurilor reparatorii atâta timp cât Fondul Proprietatea nu funcţionează într-o manieră susceptibilă să ducă la acordarea efectivă a despăgubirilor.
Privitor la cererea de intervenţie, tribunalul a reţinut că D.R. nu a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 10/2001, astfel că a făcut în cauză aplicarea dispoziţiunilor art. 4 alin. (4) din lege, conferind contestatoarei D.D. dreptul de acrescământ.
Curtea de Apel Alba Iulia prin Decizia nr. 69A din 3 aprilie 2008 a admis apelurile intimaţilor Ministerul Economiei şi Finanţelor prin D.G.F.P. Hunedoara pentru Statul Român şi Primarul Municipiului Deva împotriva sentinţei civile nr. 456/2007 pronunţată, de Tribunalul Hunedoara, pe care a schimbat-o în sensul respingerii ca inadmisibilă a contestaţiei formulată de contestatoarea D.D. în contradictoriu cu Municipiul Deva prin primar, Primarul Municipiului Deva şi Statul Român prin Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva dispoziţiei nr.1730/2006 emisă de Primarul Municipiului Deva, Curtea a înlăturat dispoziţiunile sentinţei stabilite în sarcina intimaţilor.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a concluzionat că dispoziţia contestată fiind emisă de Primarul Municipiului Deva la data de 25 septembrie 2006, deci după apariţia Legii nr. 247/5005 este supusă în mod imperativ procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prevăzute de art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi ca urmare, dispoziţia însoţită de documentaţia aferentă se impune a fi trimisă Comisiei Centrale pentru acordarea despăgubirilor.
În acest context, contestaţia formulată de D.D. împotriva Primarului Municipiului Deva, Municipiul Deva şi Statului Român prin Ministerul Finanţelor Publice este inadmisibilă, ceea ce a condus la admiterea apelurilor intimaţilor pârâţi.
Împotriva deciziei nr. 69 din 3 aprilie 2008 au declarat recurs D.D. şi Primarul Municipiului Deva.
În recursul declarat şi nemotivat în drept, contestatoarea D.D. critică Decizia Curţii de Apel Alba Iulia, susţinând în esenţă, că procedura prevăzută de art. 16 din Titlul Vii al Legii nr. 267/2005 este greoaie, ineficientă şi de lungă durată. Solicitând admiterea recursului, casarea deciziei şi menţinerea sentinţei pronunţată de Tribunalul Deva, recurenta pretinde actualizarea sumelor acordate cu titlu de despăgubiri la nivelul preţurilor imobilelor din municipiul Deva.
Recursul declarat de Primarul Municipiului Deva nemotivat în drept, vizează cheltuielile de judecată de la fond şi apel, solicitate în motivarea apelului cu privire la care Curtea a omis a se pronunţa.
Recursul contestatoarei D.D. este nefondat.
Aşa cum s-a reţinut în considerentele deciziei, dispoziţia nr. 1730/2006 a Primarului Municipiului Deva a fost emisă la 25 septembrie 2006 după apariţia Legilor nr. 247/2005 care impune procedura de urmat de aceia îndreptăţiţi la acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.
În speţă prin dispoziţia primarului s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent întrucât construcţiile expropriate au fost demolate iar terenul aferent acestora şi cel demolat este ocupat de blocuri de locuit şi alei pietonale. De altfel nici contestatoarea nu pretinde restituirea în natură a imobilelor şi nici bunuri sau servicii în compensare ci numai măsuri reparatorii prin echivalent.
Acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent s-a dispus a se face în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate abuziv, adică în condiţiile art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, deoarece acest act normativ era în vigoare la data emiterii dispoziţiei nr. 1730 din 25 septembrie 2006.
Potrivit procedurii speciale instituită de art. 16 Titlul VII, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarului în care s-au propus măsuri reparatorii după care le transmite evaluatorului pentru întocmirea raportului de evaluare. Raportul de evaluare transmis Comisiei Centrale conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.
La rândul lor, titlurile de despăgubire se transmit prin grija Secretariatului Comisiei Centrale spre administrare Fondului Proprietatea şi entităţilor de depozitare şi de înregistrare a acţiunilor Fondului.
Recurenta trebuia să se conformeze procedurii legale de acordare a despăgubirilor care asigură o reparaţie echitabilă a prejudiciilor cauzate prin preluarea abuzivă a imobilelor, la nivelul actual al preţurilor acestora, aşa cum a şi solicitat. Aceasta nu are un drept de opţiune în privinţa procedurii de urmat iar în raport de aceea instituită de art. 16 din titlul VII care ce se derulează într-un termen rezonabil, nici statul nici primarul nu se legitimează pasiv în stabilirea şi acordarea despăgubirilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ. recursul contestatoarei D.D. va fi respins.
Recursul Primarului Municipiului Deva este întemeiat.
Aşa cum rezultă din motivarea apelului precum şi din concluziile scrise depuse, prin care mandatarul Primarului Municipiului Deva a solicitat pentru termenul din 27 martie 2008 judecarea cauzei în lipsă, acesta a pretins acordarea cheltuielilor de judecată la fond şi în apel în valoare de 1000 RON, sens în care a depus şi nota de cheltuieli însoţită de actele justificative.
Deşi instanţa a admis apelul Primarului Municipiului Deva, a omis să se pronunţe în legătură cu cheltuielile de judecată solicitate.
Aşa fiind, făcându-se în cauză aplicarea dispoziţiunilor art. 314 C. proc. civ. recursul Primarului Deva va fi admis iar Decizia nr. 69A din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia casată parţial în sensul obligării reclamantei D.D. în temeiul art. 274 C. proc. civ. la plata cheltuielilor de judecată solicitate şi probate pentru suma de 1000 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Deva împotriva deciziei nr. 69 A din 3 aprilie 2008 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia civilă, pe care o casează în sensul că obligă reclamanta D.D. să achite Primarului Municipiului Deva suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta D.D. împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4768/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4713/2009. Civil. Limitarea exercitării... → |
|---|
