ICCJ. Decizia nr. 4897/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 4897/200.
Dosar nr. 2417/107/2007
Şedinţa publică din 27 aprilie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin acţiunea civilă înregistrată la Tribunalul Alba, reclamanţii N.T.I. şi N.I., au chemat în judecată pârâţii Primarul Municipiului Alba Iulia, Municipiul Alba Iulia prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia, solicitând:
- anularea dispoziţiei nr. 454 din 16 mai 2007 emisă de Municipiul Alba Iulia prin Primar;
- obligarea pârâţilor să le restituie în natură suprafaţa de 790 mp teren înscris în C.F. 3146 Alba Iulia, top. 2639/2/6/1;
- să se dispună OCPI Alba-Iulia întabularea reclamanţilor asupra terenului în litigiu.
In motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că terenul în litigiu a constituit proprietatea lor şi a fost expropriat în anul 1983. Pe acest teren s-a construit o centrală termică, care este în prezent dezafectată, fiind posibilă retrocedarea în natură a terenului.
Prin sentinţa civilă nr. 350 din 26 martie 2008, Tribunalul Alba a admis contestaţia, a dispus anularea Dispoziţiei nr. 454 din 16 mai 2007 şi a obligat intimatul să emită o dispoziţie în condiţiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, de restituire a suprafeţei de 339,87 mp identificată prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert A.G. A fost respinsă contestaţia formulată faţă de intimaţii Municipiul Alba-Iulia şi Consiliul Local Alba-Iulia.
Pentru a pronunţa astfel prima instanţa a reţinut că imobilul în litigiu a fost înscris în C.F. 3146 Alba-Iulia, top. 2639/2/6, în suprafaţă de 1496 mp, a aparţinut antecesorilor contestatorilor, şi a trecut în proprietatea Statului Român în baza Decretului nr. 213/1980, cu titlu expropriere, fiind dezmembrat în două parcele. Parcela cu nr. top. nou 2639/2/6/1 în suprafaţă de 790 mp şi reală de 734,53 mp care constituie terenul în litigiu ce a fost transcrisă în C.F. 10980 Alba-Iulia în favoarea Statului Român, iar parcela identificată sub nr. top. 2638/2/6/2, retranscrisă în acelaşi CF, casă şi loc de casă în suprafaţă de 706 mp, şi reală de 698,10 mp, ce a rămas pe vechii proprietari.
Prin notificarea nr. 11665/2001 petenţii au solicitat restituirea în natură a imobilului sau acordarea de măsuri reparatorii iar prin Dispoziţia nr. 454 din 16 mai 2007 s-a propus acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, reţinându-se faptul că terenul este în întregime ocupat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, respectiv alei de acces, zone verzi, bloc de locuinţe şi centrală în prezent dezafectată.
Expertiza efectuată în cauză a concluzionat că terenul care poate fi restituit se compune din terenul dintre limita actuală a proprietăţii petenţilor şi centrala dezafectată în suprafaţă de 28, 67 mp, terenul de sub centrală în suprafaţă de 222, 14 mp şi terenul dintre centrală şi bordura aleii, în suprafaţă de 89,06 mp, deci un total de 339,87 mp. Pentru acest teren, s-a şi făcut o parcelare.
Tribunalul Alba a apreciat că este întemeiată cererea şi în raport de dispoziţiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 modificată, a admis contestaţia faţă de Primarul Municipiului Alba-Iulia, şi l-a obligat la emiterea unei dispoziţii de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 339,87 mp identificat prin raportul de expertiză tehnică menţionat.
A fost reţinută lipsa calităţii procesual pasive a pârâţilor Municipiul Alba-Iulia şi Consiliul Local Alba-Iulia, faţă de care a fost respinsă contestaţia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel reclamanţii şi pârâtul Primarul Municipiului Alba-Iulia.
În apelul lor, reclamanţii au solicitat desfiinţarea parţială a hotărârii instanţei de fond şi obligarea Primarului Municipiului Alba-Iulia să emită dispoziţie de restituire prin măsuri echivalente pentru diferenţa de 450,13 mp, arătând că suprafaţa de teren ce le-a fost preluată de Statul român în mod nelegal, este de 790 mp, iar instanţa s-a pronunţat pentru suprafaţa de 339,87 mp care poate fi restituită în natură, însă nu a dispus obligarea pârâtului să emită dispoziţie de acordare a măsurilor echivalente pentru diferenţa de 450,13 mp.
Primarul Municipiului Alba-Iulia a solicitat modificarea sentinţei instanţei de fond în sensul respingerii acţiunii, invocând în drept art. 11 alin. (4) şi art. 12 din Legea nr. 10/2001 republicată şi art. 287 alin. (3) C. proc. civ.
În motivarea apelului s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a dispus anularea Dispoziţiei nr. 454/2007, pentru că nu rezultă vreun motiv de nulitate a acesteia, şi s-ar impune doar modificarea acestei dispoziţii, în sensul că restituirea în natură operează doar parţial. Prin dispoziţia atacată, contestatorii beneficiază de măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, pentru întreaga suprafaţă de 790 mp.
Un al doilea motiv de apel , vizează greşita restituire în natură a suprafeţei de 340 mp, întrucât scopul pentru care a operat exproprierea s-a materializat, prin construirea obiectivelor preconizate şi care ocupă funcţional întregul teren afectat. De altfel, terenul aparţine domeniului public local conform HG nr. 974/2002.
In al treilea rând, apelantul a susţinut că instanţa de fond trebuia să oblige intimaţii la restituirea sumei primite ca despăgubire, conform adresei nr. 1725/1982 a I.C.G.C.L Alba, pentru suprafaţa de 340 mp.
Reclamanţii au depus întâmpinare faţă de apelul Primarului Municipiului Alba-Iulia prin care au solicitat respingerea acestuia, susţinând că în mod corect s-a dispus anularea dispoziţiei atacate, prin care li s-a respins cererea de restituire în natură, deşi pentru o parte din terenul expropriat care este liber de construcţii, este obligatorie restituirea în natură.
Prin Decizia civilă nr. 150A din 9 octombrie 2008, Curtea de Apel Alba-Iulia a admis apelurile formulate de reclamanţii N.T.I. şi N.I.; a desfiinţat sentinţa atacată şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de fond - Tribunalul Alba.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa de apel a reţinut că deşi prima instanţă a analizat dispoziţia atacată, s-a pronunţat în privinţa restituirii în natură doar pentru suprafaţa de 339,87 mp, lăsând nesoluţionată acţiunea pentru diferenţa de 450.13 mp., deci fără a se pronunţa pe o parte din acţiune, neanalizând astfel fondul litigiului. S-au dat indicaţii ca instanţa de trimitere să analizeze situaţia juridică a diferenţei de teren în raport de situaţia reţinută prin expertiza efectuată în cauză, soluţia dată urmând a se referi la întreg terenul menţionat în acţiunea introductivă de instanţă, avându-se în vedere şi criticile formulate în apelul declarat de pârâtul Primarul Municipiului Alba-Iulia, pentru o judecată unitară a cauzei.
Împotriva deciziei de mai sus a declarat recurs pârâtul Primarul municipiului Alba-Iulia , critica vizând următoarele aspecte:
În mod greşit instanţa de apel a dispus admiterea apelurilor şi casarea cu trimitere a dosarului, întrucât această instanţă avea toate mijloacele necesare pentru a pronunţa o hotărâre prin care să cenzureze sau nu criticile aduse hotărârii pronunţată de prima instanţă.
Instanţa de apel s-a rezumat la a casa cu trimitere spre rejudecare deşi în situaţia dată putea să reţină cauza spre rejudecare potrivit dispoziţiilor ce reglementează această cale de atac.
În fine, o altă critică se referă la faptul că a fost încălcat principiul celerităţii soluţionării cauzei având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Verificând legalitatea deciziei recurate, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin acţiunea introductivă de instanţă reclamanţii N.T.I. şi N.I., au solicitat în contradictoriu cu pârâţii Primarul Municipiului Alba Iulia, Municipiul Alba Iulia prin Primar şi Consiliul Local al Municipiului Alba Iulia, 1) anularea dispoziţiei nr. 454 din 16 mai 2007 emisă de Municipiul Alba Iulia prin Primar; 2) obligarea pârâţilor să le restituie în natură suprafaţa de 790 mp teren înscris în C.F. 3146 Alba Iulia, top. 2639/2/6/1 ; 3) să se dispună OCPI Alba Iulia întabularea reclamanţilor asupra terenului în litigiu.
Tribunalul Alba, prin sentinţa civilă nr. 350 din 26 martie 2008, a admis contestaţia, a dispus anularea Dispoziţiei nr. 454 din 16 mai 2007 şi a obligat intimatul să emită o dispoziţie în condiţiile art. 10 pct. 5 din Legea nr. 10/2001 republicată, de restituire a suprafeţei de 339,87 mp identificată prin raportul de expertiză tehnică întocmit de expert A.G.. A fost respinsă contestaţia formulată faţă de intimaţii Municipiul Alba Iulia şi Consiliul Local Alba Iulia.
Reclamanţii au solicitat obligarea pârâţilor la restituirea în natură a suprafeţei de 790 mp teren înscris în C.F. 3146 Alba Iulia, top. 2639/2/6/1, prima instanţă pronunţându-se numai cu privire la o parte din suprafaţa solicitată, respectiv, restituirea suprafeţei de 339,87mp.
În această situaţie în mod corect instanţa de apel a dat eficienţă dispoziţiilor art. 297 C. proc. civ. teza I care dispun că "în cazul în care se constata că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra in cercetarea fondului ori judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, instanţa de apel va desfiinţa hotărârea atacata şi va trimite cauza spre rejudecare primei instanţe"
Astfel, prin excepţie instanţa de apel poate desfiinţa hotărârea atacată şi trimite cauza spre rejudecare primei instanţe în situaţiile limitativ prevăzute de art. 297 C. proc. civ., prevedere legală, care prin modul în care este redactată, are un caracter imperativ ce priveşte şi impune ordinea firească a procesului.
Caracterul imperativ al dispoziţiilor legale menţionate se întemeiază pe necesitatea asigurării celor doua grade de jurisdicţie. Exigenţa acestui principiu se impune nu numai în interesul părţilor ci şi pentru respectarea competenţei materiale a instanţelor deoarece fondul oricărui litigiu trebuie să fie soluţionat de instanţa competentă.
Din această perspectivă se priveşte ca nefondată şi critica referitoare la faptul că ar fi fost încălcat principiul celerităţii soluţionării cauzei având ca obiect Legea nr. 10/2001.
Faţă de cele de mai sus, se constată că instanţa de apel a aplicat corect dispoziţiile legale trimiţând cauza spre rejudecare primei instanţe care nu a rezolvat în întregime fondul litigiului.
Pentru considerentele arătate, toate criticile de nelegalitate formulate se apreciază ca nefondate, recursul urmând a fi respins în consecinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Alba-Iulia împotriva deciziei civile nr. 150/A din 9 octombrie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5162/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4896/2009. Civil → |
|---|
