ICCJ. Decizia nr. 5152/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5152/2009
Dosar nr. 8444/3/200.
Şedinţa publică din 5 mai 2009
Deliberând în condiţiile art. 256 C. proc. civ. asupra recursului de fată, retine următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V a civilă, reclamanţii F.M.D. şi U.G.M. au formulat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Administraţiei şi Internelor, Subunitatea de Pompieri Militari, Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă Ţara Bârsei, SC S. SRL, SC P.P. SA şi Municipiul Braşov, contestaţie împotriva dispoziţiei nr. 521 din 21 februarie 2005 emisă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală pentru terenul în suprafaţă de 4388,40 mp situat în Braşov, înscris in C.F. nr. 12795, nr. topo 7419/2/2, solicitând anularea dispoziţiei contestate şi restituirea în natură a acestui imobil.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că terenul în litigiu a fost proprietatea bunicului lor, fiind expropriat de statul român în baza Decretului nr. 184/1949, iar în prezent este stăpânit de pârâţii SC S. şi Unitatea de Pompieri.
Prin sentinţa civilă nr. 287 din 28 februarie 2006, Tribunalul Bucureşti, secţia a V a civilă, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Subunitatea de Pompieri Militari, Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă Ţara Bârsei, SC S. SRL, SC P.P. SA, Municipiul Braşov, a respins contestaţia formulată în contradictoriu cu aceştia şi a admis contestaţia formulată în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, a anulat dispoziţia 521 din 21 februarie 2005 şi a dispus obligarea acestei pârâte să emită dispoziţie de restituire în natură a terenului în suprafaţă de 1894 mp situat în Braşov, înscris in C.F. nr. 12795, nr. topo 7419/2/2/1.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut, în ce priveşte admiterea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Subunitatea de Pompieri Militari - Inspectoratul pentru situaţii de urgenţă Ţara Bârsei, SC S. SRL, SC P.P. SA, Municipiul Braşov că, întrucât emitentul dispoziţiei contestate este Ministerul Administraţiei şi Internelor, acesta este singurul intimat care justifică calitate procesuală pasivă faţă de dispoziţiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 10/2001.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că reclamantele au făcut dovada calităţii de persoane îndreptăţite, precum şi dovada dreptului de proprietate al autoarei lor. întrucât Ministerul Administraţiei şi Internelor se află în stăpânirea suprafeţei de 1894 mp, pe care au edificat o construcţie, în baza dispoziţiilor art. 16 şi art. 24 din Legea nr. 10/2001, a fost obligat la restituirea în natură a acestui teren.
Prin Decizia nr. 61 din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, a desfiinţat sentinţa tribunalului şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare.
Prin încheierea din 9 octombrie 2007, curtea de apel a dispus introducerea în cauză a SC S.S. SA, care a preluat calitatea procesuală a SC P.P. SA, urmare fuzionării acesteia cu SC V.P. SA care, ulterior s-a divizat şi şi-a schimbat denumirea în SC S.S. SA.
Pentru a pronunţa această hotărâre s-a reţinut că, în raport de dispoziţiile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., obiect al judecăţii în apel îl constituie numai suprafaţa de 1894 mp, identică cu parcela topo 7419/2/2/1 din C.F. nr. 12795 a municipiului Braşov, aflată în posesia pârâtului (apelant) Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Întrucât construcţiile care au existat pe acest teren au fost demolate, cele actuale fiind complet noi, construite din fondul Ministerului de Interne, fapt necontestat de reclamante, în raport de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent.
În baza raportului de expertiză întocmit de expert C.M., din totalul suprafeţei de 4388,40 mp, proprietatea autorilor contestatoarelor, doar suprafeţele de 209,40 mp şi 163 mp, limitrofe, sunt libere de construcţii şi detalii de sistematizare. Numai că aceste suprafeţe libere nu se află în posesia şi folosinţa Ministerului Administraţiei şi Internelor, nefiind incluse în suprafaţa de 1894 mp, ocupată de Unitatea de pompieri.
Aşa fiind, prin admiterea contestaţiei, instanţa de fond a încălcat dispoziţiile art. 10 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001.
In altă ordine de idei, se constată că prin dispoziţia contestată, dată la 21 februarie 2005, anterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, s-a stabilit dreptul contestatoarelor la măsuri reparatorii prin echivalent constând în titluri de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare.
Întrucât astfel de reparaţii nu mai sunt prevăzute de Legea nr. 247/2005, dispoziţia nu ar putea fi pusă în executare, astfel că se impune ca, după stabilirea în mod irevocabil a lipsei dreptului contestatoarelor la restituirea în natură a imobilului, instanţele să pună din nou în discuţie obiectul contestaţiei şi să o soluţioneze în raport de aceste clarificări.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamanţii F.M.D. şi U.G.M. care, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critică Decizia curţii de apel arătând că instanţa a făcut o greşită aplicare a dispoziţiilor art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001 întrucât pe terenul în suprafaţă de 1894 mp, Ministerul Administraţiei şi Internelor (fost Ministerul de Interne) a construit o magazie, fără autorizaţie de construcţie, astfel că în mod corect a dispus instanţa de fond restituirea în natură a terenului.
Verificând legalitatea deciziei recurate, Înalta Curte va admite recursul declarat în cauză, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza spre rejudecarea apelului, pentru considerentele ce succed:
Art. 297 C. proc. civ. prevede cazurile când instanţa de apel poate desfiinţa hotărârea de fond şi trimite cauza spre rejudecare.
Astfel, alin. (1) prevede cazul în care se constată că, în mod greşit, prima instanţă a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului sau atunci când judecata s-a făcut în lipsa părţii care nu a fost legal citată, iar alin. (2) prevede ipoteza în care instanţa de apel stabileşte că prima instanţă a fost necompetentă, caz în care va trimite cauza spre soluţionare instanţei competente sau altui organ cu activitate jurisdicţională competent.
În speţă, instanţa de apel a ajuns la convingerea că restituirea în natură a terenului nu este posibilă, iar reparaţia acordată prin dispoziţie nu poate fi pusă în executare (nn: întrucât reparaţiile sub forma titlurilor de valoare nominală folosite exclusiv în procesul de privatizare nu mai sunt prevăzute de Legea nr. 247/2005, astfel că „se impune ca după stabilirea în mod irevocabil a lipsei dreptului contestatoarelor la restituirea în natură a imobilului, instanţele să pună, din nou în discuţie obiectul contestaţiei şi să o soluţioneze în raport de aceste clarificări" întrucât o asemenea rezolvare nu poate avea loc direct în apel deoarece ar echivala cu schimbarea obiectului contestaţiei şi a limitelor investirii.
Obiectul prezentului litigiu îl constituie contestaţia formulată de reclamanţii F.M.D. şi U.G.M. împotriva dispoziţiei nr. 521 din 21 februarie 2005 emisă de pârâtul Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin care s-a dispus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru terenul preluat abuziv de stat.
Instanţa de apel a stabilit că reparaţiile stabilite prin dispoziţia contestată nu mai sunt prevăzute de legea actuală şi, întrucât restituirea în natură nu este posibilă, faţă de art. 297 alin. (1) C. proc. civ. se impune trimiterea cauzei la instanţa de fond pentru repunerea în discuţie a obiectului contestaţiei.
Acest punct de vedere nu este corect întrucât, în raport de convingerea pe care şi-a format-o, instanţa de apel avea la dispoziţie posibilităţile oferite de dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., respectiv de a păstra, ori schimba, în tot sau în parte hotărârea atacată şi oricum, textul invocat pentru pronunţarea soluţiei de desfiinţare a sentinţei şi de trimitere a cauzei spre rejudecare, respectiv dispoziţiile art. 297 alin. (1) C. proc. civ., nu este corect aplicat în speţă.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va admite recursul, va casa Decizia recurată şi va trimite cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului şi pentru ca instanţa de apel să se pronunţe cu privire la fondul contestaţiei.
PENTRU ACESTE MOTIV.
IN NUMELE LEGI.
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanţii F.M.D. şi U.G.M. împotriva deciziei nr. 61 din 29 ianuarie 2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Casează Decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 5 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5149/2009. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5162/2009. Civil → |
|---|
