ICCJ. Decizia nr. 5068/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5068/2009
Dosar nr. 21588/3/200.
Şedinţa publică din 30 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 11 iunie 2007, reclamanta C.M. a chemat în judecată pe pârâtul Primarul General al Municipiului Bucureşti solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunţa să se dispună restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 117 mp şi acordare de despăgubiri pentru construcţia demolată, imobil situat în Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că imobilul în litigiu a fost dobândit de autoarea sa I.E. a cărei moştenitoare este, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 3245 din 1 iulie 1977 şi a fost expropriat prin Decretul nr. 74 din 13 august 1980.
Prin sentinţa civilă nr. 1390 din 9 noiembrie 2007 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, a fost respinsă ca neîntemeiată contestaţia, cu motivarea că terenul în litigiu nu este restituibil în natură fiind afectat de utilităţi publice, iar cu privire la construcţii sunt aplicabile prevederile art. 11 din Legea nr. 10/2001.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta C.M. criticând-o ca nelegală şi netemeinică întrucât prima instanţă a reţinut greşit că prin contestaţie ar fi solicitat, în mod exclusiv, restituirea în natură a terenului şi nu despăgubiri, deşi terenul este liber de construcţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin Decizia nr. 616/A din 8 septembrie 2008 a admis apelul şi a schimbat sentinţa, în sensul că a admis contestaţia, a modificat dispoziţia nr. 4889 din 27 decembrie 2005 emisă de pârât, propunând acordarea de despăgubiri potrivit Titlului VII al Legii nr. 247/2005 pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 104 mp şi construcţie compusă din trei camere şi anexe, demolată, cu scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite de 39.230,50 lei.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
Critica reclamantei-apelante cu privire la restituirea în natură a terenului în litigiu a fost respinsă întrucât din expertiza judiciară dispusă rezultă că terenul este situat într-o zonă de parcuri, grădini, etc. nefiind restituibil în natură.
În ceea ce priveşte critica referitoare la faptul că în mod greşit prima instanţă a considerat că prin contestaţia formulată, reclamanta a solicitat doar restituirea în natură şi nu măsuri reparatorii, a apreciat-o ca fondată întrucât contestaţia se referă la restituirea în natură a terenului şi în subsidiar măsuri reparatorii, în speţă fiind incidente prevederile art. 11 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 10/2001.
A mai reţinut curtea de apel că din probatoriul administrat rezultă că prima instanţă greşit a stabilit că echivalentul valoric trebuie stabilit la data când operează transferul dreptului de proprietate, fiind indiferente variaţiile de preţ ulterioare, neputând fi respinsă de plano, contestaţia, doar pentru că reclamanta ar fi solicitat o valoare a despăgubirilor care ar depăşi valorile stabilite prin lege.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primarul General invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Dezvoltând criticile de nelegalitate, recurentul-pârât a susţinut că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greşită a legii întrucât instanţa de apel a reţinut greşit că reclamanta are dreptul la despăgubiri şi pentru suprafaţa de 104 mp, fără a observa că prin actul de cumpărare nr. 3245 din 1 iulie 1977 autoarea contestatoarei a dobândit doar dreptul de proprietate asupra construcţiei şi nu asupra terenului în suprafaţă de 117 mp, aceasta trecând în proprietatea statului conform art. 30 din Legea nr. 58/1974.
A mai susţinut recurentul că reclamanta-intimată are dreptul la despăgubiri pentru construcţia demolată dar după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor la cuantumul demolării, respectiv a sumei de 39.230,50 lei.
Examinând Decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat pentru considerentele ce succed:
Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3245 din 1 iulie 1977, autoarea reclamantei I.E. a dobândit dreptul de proprietate asupra construcţiei situate în Bucureşti.
Terenul construit şi neconstruit în suprafaţă de 104 mp, a trecut în proprietatea statului conform art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974.
Potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 10/2001, pentru a putea solicita restituirea în natură a terenului, persoana care se consideră îndreptăţită trebuie să fi avut calitatea de proprietar al acestuia la data preluării de către stat.
În condiţiile în care, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, terenul aferent imobilului a trecut în proprietatea statului în temeiul art. 30 alin. (2) din Legea nr. 58/1974 şi ulterior construcţia a fost expropriată, reclamanta nu poate solicita despăgubiri decât pentru construcţie, nu şi pentru teren, deoarece antecesoarea I.E. nu a avut niciodată proprietatea acestui teren ce a trecut la stat.
Este nefondată critica recurentului referitoare la momentul de calcul al valorii actualizate a despăgubirilor primite, respectiv cel al demolării construcţiei.
Potrivit art. 11 alin. (7) din Legea nr. 10/2001, valoarea măsurilor reparatorii în echivalent se stabileşte prin scăderea valorii actualizate a despăgubirilor primite din valoarea de piaţă de la data soluţionării notificării.
În contextul celor de mai sus arătate, recursul va fi admis cu consecinţa casării în parte a deciziei nr. 616 A din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, în sensul că va înlătura din dispozitiv propunerea acordării de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafaţă de 104 mp.
Va menţine celelalte dispoziţii ale deciziei atacate ca fiind legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Municipiul Bucureşti prin Primar General împotriva deciziei nr. 616 A din 8 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.
Casează în parte Decizia în sensul că înlătură din dispozitiv propunerea acordării de despăgubiri potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru imobilul compus din teren în suprafaţă de 104 mp.
Menţine restul dispoziţiilor deciziei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5275/2009. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5172/2009. Civil → |
|---|
