ICCJ. Decizia nr. 5263/2009. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5263/2009
Dosar nr. 16975/3/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Deliberând asupra recursului civil de faţă;
Din examinarea actelor şi lucrărilor cauzei constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 12 mai 2006, contestatoarea G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Bucureşti, prin primarul general, anularea dispoziţiei nr. 5292 din 27 ianuarie 2006; restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 90 mp situat în sector 3, iar, în subsidiar, în măsura în care nu este posibilă restituirea în natură, acordarea de bunuri şi servicii în compensare sau despăgubiri băneşti.
În motivarea contestaţiei, s-a arătat că prin Notificarea nr. 2666 din 13 august 2001, contestatoarea a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, restituirea în natură a imobilului situat în Bucureşti.
Imobilul a fost dobândit de autorii săi, F.D. şi F.A., prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 19739 din 20 decembrie 1949, fiind demolat ca urmare a aplicării Decretului de expropriere nr. 151/1989, iar în prezent terenul este liber de construcţii, situaţie în care restituirea acestuia trebuia să se facă în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 1226 din 2 octombrie 2007, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă, a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând, în esenţă, că din contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 19739 din 20 decembrie 1949 rezultă că autorii contestatoarei, defuncţii F.D. şi F.A., au dobândit dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 19, situat în imobil; că prin dispoziţia contestată s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul teren în suprafaţă de 86 mp, întrucât este afectat de elemente de sistematizare; că întreaga suprafaţă de teren de 593,93 mp pe care s-a situat construcţia demolată este afectată de elemente de sistematizare, aşa încât restituirea în natură a trenului nu este posibilă; că cererea de acordare de măsuri reparatorii constând în bunuri sau servicii în compensare sau despăgubiri băneşti a fost respinsă, cu motivarea că, potrivit art. 1 din Legea nr. 10/2001, măsurile reparatorii se stabilesc de către unitatea deţinătoare, instanţa neavând, potrivit legii, alte competenţe în afara celor stabilite de art. 26 alin. (6) din lege, respectiv de verificare a legalităţii deciziei sau dispoziţiei contestate.
Prin Decizia nr. 367 din 19 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-contestatoare G.A., reţinând că, faţă de actele şi lucrările cauzei, suprafaţa de 91,8 mp din cei 150 mp, apreciată ca fiind liberă, nu poate fi restituită în natură, întrucât din ansamblul constatărilor raportului de expertiză topo efectuat în cauză, raportat la schiţele întocmite şi la delimitarea concretă a imobilului, rezultă că întregul teren aferent construcţiei demolate este afectat de elemente de sistematizare (trotuarul şi zona aferentă ).
Afectarea întregului teren rezultă şi din adresa nr. CSG/VM/7596 din 22 septembrie 2000 emisă de Prefectul municipiului Bucureşti.
Articolul 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 invocat, nu poate fi aplicat în cauză, întrucât, din punct de vedere funcţional, terenul nu este liber şi, de altfel, terenul dobândit în proprietate odată cu apartamentul se află în indiviziune.
În ceea ce priveşte cererea contestatoarei de acordare în compensare a altor bunuri sau servicii, s-a reţinut că este stabilită ca o obligaţie a unităţii, însă o astfel de reparaţie nu depinde numai de voinţa unităţii notificate şi a notificatorului, ci şi de existenţa în patrimoniul unităţii notificate a unor bunuri care să poată fi acordate în compensare, iar în prezenta cauză nu s-a indicat existenţa vreunui astfel de bun/serviciu disponibil a fi oferit prin echivalent în condiţiile art. 26 din Legea nr. 10/2001.
Şi critica potrivit căreia greşit nu s-a stabilit şi acordat cuantumul despăgubirilor băneşti stabilite prin expertiză a fost apreciată ca neîntemeiată, reţinându-se că atât cererea de chemare în judecată, cât şi hotărârea instanţei a fost formulată, respectiv pronunţată, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, care nu mai prevede posibilitatea acordării de despăgubiri, ca modalitate de reparare prin echivalent.
Potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005, competenţa aprecierii cuantumului despăgubirilor cuvenite şi stabilirea modalităţii concrete de plată a acestor despăgubiri revin Comisiei Centrale potrivit unei proceduri speciale, în cadrul căreia vor putea fi folosite şi rapoartele de expertiză efectuate deja în cauză.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs contestatoarea G.A., criticând-o pentru nelegalitate potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate, recurenta-contestatoare a arătat că din cei 150 mp rămaşi liberi se poate restitui în natură suprafaţa de 91,8 mp, întrucât se află în situaţia reglementată de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 republicată, potrivit căruia „în situaţia imobilelor preluate abuziv şi a căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber".
Or, instanţa de apel, în mod greşit, a apreciat, faţă de concluziile raportului de expertiză, că întreaga suprafaţă este afectată de detalii de sistematizare.
Se mai arată, că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra cuantumului despăgubirilor băneşti stabilite prin expertiză pentru teren şi construcţie, în situaţia în care a apreciat că restituirea în natură a imobilului nu este posibilă; că în ceea ce priveşte cererea de acordare de măsuri reparatorii constând în bunuri sau servicii în compensare sau despăgubiri băneşti a fost respinsă, cu motivarea că măsurile reparatorii se stabilesc de unitatea deţinătoare şi nu de instanţă, cu încălcarea art. 26 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, potrivit căruia instanţa verifică tocmai legalitatea deciziei sau dispoziţiei emise de către unitatea deţinătoare.
Se concluzionează, că faţă de dispoziţiile art. 10 alin. (6) şi (7) din Legea nr. 10/2001, unitatea deţinătoare nu a făcut această evaluare şi mai mult, s-a rezumat în a aprecia că pentru imobilul în litigiu contestatoarei i se cuvin măsuri reparatorii prin echivalent, fără a arăta în ce constau acestea.
Examinând Decizia civilă recurată în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa constată recursul întemeiat, pentru următoarele considerente :
Recurenta-contestatoare, în calitate de moştenitoare legală a defuncţilor D. şi A.F., a notificat Primăria municipiului Bucureşti, prin notificarea nr. 2666 din 13 august 2001, solicitând restituirea în echivalent sub formă de despăgubiri a imobilului-teren în suprafaţă de 155 mp şi construcţie, situat în Bucureşti, expropriat în baza Decretului nr. 151/1989, iar prin dispoziţia contestată, nr. 5292 din 27 ianuarie 2006 emisă de primarul general, s-au acordat măsuri reparatorii prin echivalent pentru acest imobil.
Instanţele de fond şi apel au apreciat că dispoziţia contestată este legală, deoarece construcţia expropriată a fost demolată, iar terenul aferent este afectat de detalii de sistematizare, astfel că, în speţă, sunt incidente prevederile art. 10 alin. (2) teza ultimă din Legea nr. 10/2001, potrivit cărora, în situaţia dată, contestatoarea este îndreptăţită la măsuri reparatorii prin echivalent, întrucât nu se poate dispune restituirea în natură a terenului solicitat de recurenta-contestatoare de 90 mp situat în Bucureşti, sector 3, iar construcţia a fost demolată.
Deşi, în speţă, situaţia de fapt a fost pe deplin stabilită, instanţele de fond şi apel au soluţionat pricina cu aplicarea greşită a legii, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în ceea ce priveşte cererea contestatoarei de restituire în natură a terenului în litigiu.
Astfel, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, republicată, „în situaţia imobilelor preluate în mod abuziv şi ale căror construcţii edificate pe acestea au fost demolate total sau parţial, restituirea în natură se dispune pentru terenul liber şi pentru construcţiile rămase nedemolate, iar pentru construcţiile demolate şi terenurile ocupate, măsurile reparatorii se stabilesc în echivalent".
Or, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit de expertul P.I., din suprafaţa de 593,93 mp, suprafaţa de 428,93 mp teren este ocupată de str. S. cu trotuarele aferente, deci de detalii de sistematizare, iar suprafaţa liberă este de 150 mp, din care se poate restitui în natură suprafaţa de 91,8 mp, suprafaţă ce nu este afectată de nici un detaliu de sistematizare. Prin urmare, în condiţiile art. 10 alin. (1) teza întâia din Legea nr. 10/2001, contestatoarea G.A. este îndreptăţită la restituirea în natură a suprafeţei solicitate de aceasta, de 90 mp teren, prin contestaţie, situată în Bucureşti, fosta identificată conform anexei 2 la raportul de expertiză întocmit de expertul tehnic ing. P.I.
În ceea ce priveşte critica formulată de recurenta-contestatore potrivit căreia, greşit, instanţele de fond şi apel au respins cererea privind stabilirea cuantumului despăgubirilor băneşti pentru construcţie, în situaţia în care construcţia a fost demolată, este nefondată, deoarece potrivit dispoziţiilor legale în vigoare la data emiterii dispoziţiei contestate, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 247/2005, instanţa este îndrituită să stabilească numai dreptul contestatoarei la măsuri reparatorii în echivalent constând în despăgubiri pentru imobilul construcţie, stabilirea cuantumului acestora fiind atributul Comisiei Centrale conform Titlului VII, art. 16 din Legea nr. 247/2005.
Critica formulată de contestatoare privind greşita respingere a cererii acesteia de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent constând în compensarea cu alte bunuri sau servicii oferite în echivalent nu va mai fi analizată, faţă de faptul că recurentei-contestatoare i se poate restitui în natură terenul solicitat.
Pentru considerentele expuse, instanţa, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursul declarat de contestatoarea G.A., va casa Decizia recurată, va admite apelul declarat de contestatoare, va schimba în tot sentinţa apelată, va admite contestaţia formulată de contestatoarea G.A. împotriva dispoziţiei nr. 5292 din 27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Bucureşti, pe care o va modifica în parte şi va dispune restituirea în natură către contestatoare a terenului în suprafaţă de 90 mp situat în Bucureşti, identificat conform anexei 2 la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing. P.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatoarea G.A. împotriva deciziei nr. 367 A din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, pe care o casează.
Admite apelul declarat de contestatoare împotriva sentinţei nr. 1226 din 2 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, secţia a III-a civilă, pe care o schimbă în tot.
Admite contestaţia formulată de contestatoarea G.A. împotriva dispoziţiei nr. 5292 din 27 ianuarie 2006 emisă de Primarul municipiului Bucureşti, pe care o modifică în parte.
Dispune restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 90 mp situat în Bucureşti, identificat conform anexei 2 la raportul de expertiză întocmit de expert tehnic ing. P.I.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5396/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5275/2009. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
