ICCJ. Decizia nr. 5490/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5490/200.
Dosar nr. 9044/101/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:
Prin dispoziţia nr. 3192 din 17 septembrie 2007, Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin a respins cererea de restituire în natură a imobilului situat în municipiul Drobeta Turnu Severin, jud. Mehedinţi (teren şi anexe în suprafaţă de 253 mp) formulată de notificatoarea S.M.M. (art. 1) şi a propus să i se acorde pentru acest imobil, imposibil de restituit în natură, măsuri reparatorii prin echivalent, în conformitate cu prevederile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Prin cererea înregistrată la data de 16 octombrie 2007, reclamanta S.M.M. a cerut anularea dispoziţiei şi obligarea pârâţilor Primarul şi Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin să îi restituie în natură suprafaţa de 259,78 mp teren situată în imediata vecinătate a restului proprietăţii sale şi care, în prezent, este liberă.
În motivarea cererii reclamanta a susţinut că din patrimoniul său şi al tatălui său a fost expropriată, prin Decretai nr. 128/1976, o suprafaţă de 661,49 mp teren, din suprafaţa totală de 787,60 mp pe care o deţineau în baza actelor de proprietate, dar că nu a fost deposedată efectiv de întregul teren, stăpânind, în continuare, şi după expropriere, o parte din acest teren care nu a mai fost afectat de lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, motiv pentru care, în mod eronat nu i-a fost retrocedat în natură.
Prin sentinţa civilă nr. 64 din 31 martie 2008, Tribunalul Mehedinţi a admis cererea, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, a anulat dispoziţia şi a constatat că reclamanta este îndreptăţită să primească măsuri reparatorii în echivalent pentru suprafaţa de 242,18 mp teren şi să i se restituie în natură suprafaţa de 263,82 mp teren (ambele terenuri fiind identificate cu datele din raportul de expertiză întocmit de exp. I.M.).
Prin aceiaşi sentinţă a fost respinsă cererea formulată în contradictoriu cu pârâtul Primarul municipiului Drobeta Turnu Severin, pentru lipsa calităţii procesuale pasive.
În motivarea sentinţei s-a reţinut că, potrivit concluziilor raportului de expertiză întocmit în cauză, suprafaţa de teren expropriată, aferentă imobilului situat în str., a fost de 506 mp, din care, în prezent, o suprafaţă de 242,18 mp este afectată de detalii de sistematizare şi de utilităţi iar o suprafaţa de 263,82 mp teren a rămas în folosinţa reclamantei, fără a mai fi afectată scopului exproprierii şi fără a mai face obiectul unei alte declaraţii de expropriere, caz în care, aceasta din urmă se impune a-i fi retrocedată în natură.
Prin Decizia civila nr. 297 din 30 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova a respins apelul declarat de Primarul şi Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin.
În motivarea deciziei s-a reţinut că suprafaţa de 263,8 mp teren a rămas şi după momentul exproprierii în posesia reclamantei, fiind ocupată cu construcţiile C2 şi C3 edificate de aceasta, caz în care, nu poate fi primită critica potrivit căreia acest teren ar fi imposibil de restituit în natură.
Totodată, instanţa de apel a reţinut că existenţa pe terenul mai sus arătat a unui cămin racord care deserveşte căminul termic existent pe terenul limitrof nu constituie un impediment pentru retrocedare, că prin art. 16 alin. (4) din Legea nr. 13/2007 se instituie un drept de uz şi de servitute cu titlu gratuit în favoarea statului şi ale unităţilor administrativ teritoriale şi că analiza altor prescripţii legale referitoare la construcţii şi plantaţii se analizează de autorităţi cu ocazia soluţionării eventualelor cereri formulate de către proprietarii terenurilor aservite.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin, invocând incidenţa motivelor prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului pârâta susţine că suprafaţa de 242,18 mp teren este afectată de detalii de sistematizare şi de utilităţii, anume de postul de transformare PT 84, de drumul de acces la punctul termic, de canalul termic şi de o parcare precum şi de blocul F 13 şi de utilităţile acestuia, caz în care nu putea fi restituită în natură reclamantei.
Recurenta reiterează critica potrivit căreia în jurul posturilor de transformare, potrivit prescripţiilor energetice, pe o distanţă de 3 m şi pe trei laturi, terenurile trebuie să fie libere pentru a permite accesul utilajelor în caz de intervenţii şi invocă faptul că pe traseul cablurilor de joasă şi medie tensiune nu pot fi amplasate construcţii, cu menţiunea că terenurile afectate cu reţele de apă, canalizare, termoficare şi gaze aparţin, conform art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998, domeniului public al statului.
Analizând recursul, Înalta Curte constată că nu poate fi primit pentru următoarele considerente:
În drept, potrivit art. 304 C. proc. civ. se poate cere modificarea unei hotărâri când instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia (pct. 8) sau când hotărârea pronunţată este lipsita de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (pct. 9).
Din dezvoltarea motivelor de recurs se constată că recurenta nu invocă nicio critică care să se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Totodată, din verificarea lucrărilor dosarului se constată că reclamanta a învestit instanţele de fond cu judecata unei contestaţii împotriva dispoziţiei nr. 3192 din 17 septembrie 2007 emisă de Primarul municip. Drobeta Turnu Severin, formulată în temeiul art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, cadru procesual în limita căruia s-a desfăşurat judecata.
Aşa fiind, cum instanţele de fond s-au pronunţat cu privire la actul juridic pe care reclamanta 1-a dedus judecăţii, fără a-i schimba natura ori înţelesul, critica privind interpretarea greşită a acestuia se dovedeşte a fi străină lucrărilor dosarului.
Totodată, se constată a nu fi fondată nici critica privind aplicarea greşită a dispoziţiilor Legii nr. 10/2001.
Mai întâi, este de observat că suprafaţa de 242,18 mp teren, evidenţiată de pârâtă prin cererea de recurs, este, într-adevăr, afectată de detalii de sistematizare şi de utilităţii, anume, conform expertizei de punctul termic PT 84, de drumul de acces la punctul termic, de canalul termic şi de o parcare, precum şi de blocul de locuinţe F 13 şi de utilităţile acestuia.
Acest teren însă nu a fost însă restituit în natură reclamantei, astfel cum greşit invocă recurenta, ci, dimpotrivă, referitor la acest teren, în consideraţia faptului că a fost afectat scopului exproprierii, instanţele de fond au dispus emiterea unei noi dispoziţii prin care să se acorde reclamantei măsuri reparatorii prin echivalent.
Aşa fiind, critica formulată de pârâtă privind greşita restituire în natură a terenului mai sus arătat se dovedeşte a fi străină de conţinutul hotărârilor instanţelor de fond.
Apoi, este de observat că potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, imobilele expropriate şi ale căror construcţii edificate pe acestea nu au fost demolate se vor restitui în natură persoanelor îndreptăţite, dacă nu au fost înstrăinate cu respectarea dispoziţiilor legale, sau, în cazul în care construcţiile expropriate au fost demolate parţial sau total, dar nu s-au executat lucrările pentru care s-a dispus exproprierea, terenul liber se restituie în natură cu construcţiile rămase.
Prin dispoziţiile legale menţionate nu se instituie nicio interdicţie legală privind restituirea unor terenuri expropriate şi pentru care scopul exproprierii nu a fost atins, justificat de faptul că acestea ar putea fi afectate de anumite servituti legale în considerarea afectaţiunii speciale a terenurilor învecinate, pe care ar fi edificate obiective de interes public ca, de exemplu, servitutile prevăzute de Legea nr. 13/2007 a energiei electrice.
În acest context al analizei, este de menţionat că dispoziţiile art. 16 alin. (2) din Legea nr. 13/2007 prevăd care sunt drepturile titularilor autorizaţiilor de înfiinţare şi de licenţe pe durata lucrărilor de realizare şi retehnologizare, respectiv de funcţionare a capacităţii energetice, asupra terenurilor şi bunurilor proprietate publică sau privată, a altor persoane fizice ori juridice şi asupra activităţilor desfăşurate de persoanele fizice sau juridice în vecinătatea capacităţii energetice.
În speţă, recurenta invocă încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (4) din lege, potrivit cărora „exercitarea drepturilor de servitute asupra proprietăţilor statului şi ale unităţilor administrativ-teritoriale afectate de capacităţile energetice se realizează cu titlu gratuit pe toată durata existenţei acestora", cu trimitere însă la terenul care este ocupat de punctul termic şi care, în considerarea afectaţiunii sale speciale, nu a fost restituit reclamantei rămânând în proprietatea publică şi având regimul juridic instituit prin dispoziţiile legale mai sus arătate.
Aşa fiind, şi această critică de nelegalitate, care nu se fundamentează pe situaţia de fapt reţinută de instanţele de fond se dovedeşte a fi nefondată.
Referitor la suprafaţa de 263,82 mp teren, ocupată cu două construcţii particulare, care a fost restituită în natură reclamantei prin hotărârile instanţelor de fond, este de observat că a rămas şi după exproprierea intervenită în anul 1976 în posesia reclamant continuu de aceasta, situaţie de fapt care nu a constituit un impediment pentru edificarea şi exploatarea în imediata vecinătate a unui punct termic.
Referitor la terenul menţionat este de observat şi faptul că la judecata în fond nu s-a probat că ar afectat de traseul unor cabluri de joasă şi medie tensiune ori cu reţele de apă, canalizare, termoficare şi gaze, anume că s-ar încadra în categoria terenurilor care ar fi inalienabile, în sensul art. 11 alin. (1) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, astfel cu a invocat pârâta prin recurs.
Aşa fiind, cum instanţele de fond au interpretat corect actul dedus judecăţii iar hotărâri au fost pronunţate cu aplicare corectă a legii la situaţia de fapt evidenţiată prin probatoriul administrat, Înalta Curte urmează a constata că recursul declarat de pârâtă, în raport cu limitele învestirii, se dovedeşte a fi nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 297 din 30 septembrie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia civilă
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5641/2009. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 5576/2009. Civil. Anulare act. Recurs → |
|---|
