ICCJ. Decizia nr. 5641/2009. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA CIVILĂ ŞI DE PROPRIETATE INTELECTUALĂ
Decizia nr. 5641/200.
Dosar nr. 10737/1/2008
Şedinţa publică din 15 mai 2009
Deliberând asupra cererii de revizuire de faţă, reţine următoarele:
Prin notificările nr. 2203/12257 din data de 13 august 2001 şi nr. 700/28611 din 13 august 2002, B.M.C. a solicitat Municipiului Piteşti, prin primar, restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 440 mp şi despăgubiri băneşti pentru construcţia demolată, imobil situat în Piteşti, judeţul Argeş.
Prin dispoziţia nr. 1119 din 24 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Piteşti a fost respinsă cererea reclamantului B.M.C. de restituire în natură a terenului solicitat, cu motivarea că este ocupat de utilităţi publice şi a fost propusă acordarea de despăgubiri în condiţiile prevederilor legii speciale, pentru terenul în suprafaţă de 440 mp şi construcţia demolată. S-a menţionat că nu au fost identificate în municipiul Piteşti bunuri sau servicii ce ar putea fi oferite în compensare şi s-a dispus ca întreaga documentaţie să fie înaintată Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorităţii Naţionale pentru restituirea Proprietăţilor şi că, un exemplar al dispoziţiei să fie comunicat moştenitorului reclamantului, B.E.C.
Ca urmare a contestaţiei formulate de acesta din urmă, Tribunalul Argeş, secţia civilă, prin sentinţa nr. 116 din 19 aprilie 2007 a admis în parte acţiunea cu care a fost învestit, a modificat dispoziţia emisă de primar, în sensul că, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 180 mp, individualizat prin schiţa anexată raportului de expertiză întocmit de către expertul D.G., reţinând că acest teren este liber de construcţii definitive. Prin acelaşi raport s-a evidenţiat că Micropiaţa Nord Piteşti nu mai există.
Curtea de Apel Piteşti, secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, minori şi familie, prin Decizia nr. 346A din 4 octombrie 2007 a respins apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti împotriva hotărârii primei instanţe, ca nefondat.
Împotriva susmenţionatei decizii a formulat recurs pârâtul Primarul municipiului Piteşti, susţinând, în esenţă, că terenul a cărui restituire în natură a fost dispusă face parte din domeniul public şi este de utilitate publică, pe el aflându-se Micropiaţa Nord Piteşti.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 3351 din 27 mai 2008 a admis recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Piteşti, a casat Decizia recurată şi a respins contestaţia formulată de B.E.C. împotriva dispoziţiei nr. 1119 din 24 martie 2006 emisă de Primarul municipiului Piteşti.
Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut că suprafaţa de 180 mp, a cărei restituire în natură a fost dispusă, nu este teren liber în sensul prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel cum rezultă din schiţa anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul D.G., terenul fiind situat între două blocuri de locuinţe iar suprafeţele neocupate de construcţii servind la normala folosinţă a acestora.
Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, reclamantul B.E.C., întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Analizând cererea de revizuire formulată Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă pentru următoarele considerente:
Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive numai în cazurile strict determinate de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanţa de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul.
Potrivit dispoziţiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate cere revizuire hotărârii dacă după pronunţarea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare reţinute de parte potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor, ipoteză invocată de revizuent ca temei al anulării deciziei atacate prin prezenta cale de atac.
În speţă, revizuentul, anexează cererii de revizuire Hotărârea Consiliului local Piteşti, nr. 83 din 7 martie 2007, privind modificarea HCL nr. 55 din 22 martie 2001 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a Administraţiei Pieţelor municipiului Piteşti, pe care îl consideră înscris nou, apt să conducă la anularea deciziei atacate, întrucât confirmă o situaţie fundamental deosebită de aceea care a fost reţinută de instanţă ca determinantă în darea soluţiei.
Art. 1 alin. (1) din acest act atestă faptul că se diminuează suprafaţa Pieţei Găvana cu 471 mp, suprafaţă aferentă Micropieţei Nord, care se desfiinţează urmare a retrocedării terenului către fostul proprietar, suprafaţa Pieţei Găvana fiind de 3984,5 mp.
Pentru a analiza însă impactul şi efectele acestui act asupra soluţiei pronunţate în cauză, dacă prin el însuşi este determinant în retractarea hotărârii atacate, instanţa trebuie să cerceteze cu prioritate dacă sunt îndeplinite cerinţele de admisibilitate, cumulativ impuse de textul legal.
Astfel, revizuentul invocă reţinerea de către partea adversă a acestui înscris, dar nu probează că nu a avut cunoştinţă de faptul reţinerii lui de către pârâtul Primarul municipiului Piteşti.
În raportul de expertiză întocmit în cauză, la soluţionarea fondului, în data de 13 martie 2007 de experta D.G. şi care a făcut obiect al cercetării judecătoreşti, se precizează la capitolul 5 că Micropiaţa Nord nu mai există, iar revizuentul nu a formulat nicio obiecţiune la acest raport de expertiză şi nici nu l-a criticat prin vreo cale ordinară de atac.
Actul nu poate fi considerat înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. doar pentru faptul că nu a fost folosit în procesul în care s-a dat hotărârea atacată, dacă a fost cunoscut părţii în timpul judecăţii, astfel încât nimic nu o împiedica să uzeze de dispoziţiile art. 172 şi art. 175 C. proc. civ. pentru a-l administra în cauză.
Condiţia de admisibilitate analizată presupune nu doar ca înscrisul invocat să nu fie depus la dosar, la judecata cauzei, ci şi ca existenta sau conţinutul său să nu fi fost cunoscute la acel moment.
Procesul civil este guvernat de principiul disponibilităţii, reclamantul având dreptul de a stabili cadrul procesual, care învesteşte instanţa, dar şi obligaţia de a-şi dovedi pretenţia dedusă judecăţii, potrivit regulii înscrisă în dispoziţiile art. 1169 C. civ. actori incubit probatio.
În acest context al analizei, se remarcă că lipsa de diligentă a revizuentului, concretizată în omisiunea de a procura acest înscris pe parcursul judecării cauzei, deşi avea oricând la îndemână acest demers, îi este imputabilă, aceasta cu atât mâi mult cu cât nu a dovedit că a fost împiedicat să o facă dintr-o împrejurare mai presus de voinţa sa.
În consecinţă, pentru considerentele ce preced se reţine că cererea de revizuire este inadmisibilă şi se va respinge în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 3351 din 27 mai 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6014/2009. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5490/2009. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
